Admissibility of mitigation-based sentencing reform where post-judgment confession contradicts prior trial strategy

Asupra recursului penal de față ;

Analizând actele și lucrările din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 86 din 26 iulie 2011, Tribunalul Teleorman în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul D.F., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b C. pen., pe o durată de 4 (patru) ani, în condițiile prevăzute de art. 66 C. pen.

În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuțit cu mânerul din material plastic de culoare negru, cu lungimea totală de 23 cm și lungimea lamei de circa 11,5 cm.

În baza art. 14 și 346 C. proc. pen., a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență București și, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C.S.G.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile C.S.G. suma de 5.000 lei, reprezentând daune morale și părții civile Spitalul Clinic de Urgență București suma de 2.952,32 lei, reprezentând despăgubiri civile, plus penalitățile de întârziere aferente acestei sume, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la data achitării integrale.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească suma de 800 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța fondului a reținut că în seara zilei de 20 mai 2006, partea vătămată C.S.G. s-a deplasat din orașul Videle împreună cu martorii D.A., M.S.G., Ș.G. și R.I., la discoteca SC F. din comuna Cosmești, sat Ciuperceni, județul Teleorman.

În incinta discotecii se afla și inculpatul D.F., împreună cu fratele său, D.C. și nepotul său B.C..

Deși nu se cunoșteau, la un moment dat inculpatul D.F., fiind sub influența băuturilor alcoolice, i-a solicitat părții vătămate o țigară și întrucât aceasta l-a refuzat, după un schimb de replici, s-a îndepărtat.

În jurul orelor 01,30 - 02,00, atunci când partea vătămată ieșea din discotecă, mergând la câțiva metrii în spatele prietenilor săi, fără să aibă loc vreo discuție ori să fie provocat în vreun mod, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată C.S.G. și i-a aplicat o lovitură cu un cuțit în abdomen.

După ce au fost exercitate actele de violență asupra sa, C.S.G. a căzut la pământ, solicitând ajutorul prietenilor săi, afirmând „ m-a tăiat Fane”, inculpatul și rudele sale care se aflau în preajmă, părăsind zona în alergare.

În acest interval de timp C.S.G. și-a scos singur din abdomen cuțitul cu care a fost agresat și care în aceeași noapte a fost predat organelor de poliție de martorul C.G.

La scurt timp partea vătămată a fost transportată cu autoturismul de martorul R.I. la Spitalul Videle de unde a fost transportată mai departe la Spitalul de Urgență București Floreasca cu diagnosticul plagă înjunghiată în hipocondrul stâng penetrantă cu plagă gastrică punctiformă a feței anterioare, hemoperitoneu minim prin leziune de mic epiplon, contuzie față anterioară corp pancreatic, unde în perioada 21.05 - 05 iunie 2006 a fost internat și numai intervenția promptă și de specialitate a medicilor a împiedicat rezultatul letal.

Conform mențiunilor înscrise în certificatul medico legal eliberat de S.M.L. Teleorman coroborate cu cele înscrise în actele medicale aflate la dosar se reține că partea vătămată C.S.G. a prezentat leziuni de violență ce s-au putut produce prin lovire cu corp dur, tăietor înțepător, acestea pot data din data de 21 mai 2006 și au necesitat pentru vindecare un număr de 40 de zile de îngrijiri medicale. Leziunile constatate au pus în primejdie viața acesteia.

Situația de fapt astfel cum a fost reținută de instanța de fond a fost dovedită cu procesul - verbal de sesizare și planșa foto obiect corp delict, raportul de constatare medico - legală, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, raportul de constatare tehnico - științifică asupra comportamentului simulat, toate coroborate cu declarațiile inculpatului.

Fiind audiat pe parcursul procesului penal inculpatul D.F. nu a recunoscut fapta negând orice acțiune de agresiune asupra victimei.

Reținând vinovăția inculpatului referitor la comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat asupra părții vătămate C.S.G., instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului D.F. la pedeapsa închisorii, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Referitor la acțiunea civilă executată în cadrul procesului penal de către partea civilă C.S.G., instanța de fond a constatat că este întemeiată în parte și a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 5000 lei reprezentând daune morale.

Acțiunea civilă exercitată de Spitalul Clinic de Urgență București în sumă de 2.952,32 lei a fost admisă în totalitate și drept consecință inculpatul a fost obligat la plata acesteia.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 363 C. proc. pen. inculpatul D.F. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând a se acorda o mai largă eficiență circumstanțelor personale.

Prin decizia penală nr. 257 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului D.F. împotriva sentinței penale nr. 86 din 26 iulie 2011 a Tribunalului Teleorman, secția penală.

A constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.

A obligat inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei, reprezentând cuantumului avocatului din oficiu pentru inculpat și partea civilă, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de prim control judiciar a reținut că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond, încadrarea juridică dată faptei este justă, iar pedeapsa aplicată inculpatului corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termenul legal prevăzut de art. 3853 C. proc. pen. a declarat recurs inculpatul D.F., criticile sale vizând netemeinicia pedepsei aplicate.

În susținerea recursului inculpatul invocă cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.

Critica adusă nu este fondată.

Analizând legalitatea și temeinicia pedepsei recurate, prin prisma cazului de casare invocat, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., cât și din perspectiva dispozițiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., reține Înalta Curte că recursul declarat de inculpatul D.F. este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că instanța fondului a realizat o analiză corectă și obiectivă a întregului material probator administrat în cele două faze ale procesului penal, a stabilit în mod corect situația de fapt reținând că în noaptea de 20/ 21 mai 2006 inculpatul D.F. a înjunghiat-o cu un cuțit pe partea vătămată în zona abdominală, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol și care au necesitat pentru vindecare circa 40 zile de îngrijiri medicale.

Poziția adoptată de inculpat pe parcursul procesului penal de nerecunoaștere a faptei nu este susținută de nici o probă din dosar, fiind făcută doar cu scopul absolvirii de răspundere penală.

În faza recursului inculpatul D.F. a declarat că recunoaște fapta, că situația de fapt a fost corect stabilită de instanța de fond solicitând chiar aplicarea dispozițiilor art. 3201 C. proc. pen.

Înalta Curte nu va da curs acestei cereri având în vedere că judecata fondului, cât și a apelului au avut loc după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010, iar inculpatul a continuat să-și susțină nevinovăția.

Referitor la criticile formulate de inculpat în raport de pedeapsa aplicată reține Înalta Curte că nu sunt fondate.

Astfel apreciază Înalta Curte că instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei toate criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată fiind în deplină concordanță cu pericolul social concret al faptei comise.

Gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea de comitere a faptei respectiv agresivitatea de care a dat dovadă inculpatul care, fără a fi „deranjat” sau provocat în vreun fel de către partea vătămată, i-a aplicat acesteia o corecție violentă, viața fiindu-i salvată numai în urma intervenției chirurgicale.

De asemenea, instanța fondului a avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului în procesul de individualizare a pedepsei, respectiv poziția procesuală nesinceră adoptată pe parcursul procesului penal, faptul că este cunoscut cu antecedente penale, el săvârșind fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni contra patrimoniului, iar în prezent este arestat în altă cauză.

Poziția adoptată în faza recursului de recunoaștere a faptei nu poate determina reformarea deciziei recurate cât timp această atitudine este una formală în fața evidenței probelor, fiind exclusiv adoptată pentru a beneficia de reducerea pedepsei.

Reține Înalta Curte în propria analiză, că pedeapsa aplicată inculpatului corespunde funcțiilor pedepsei respectiv educativă, coercitivă și de exemplaritate neexistând elemente care să facă posibilă adoptarea unui regim sancționator mai blând.

Pedeapsa aplicată inculpatului corespunde nevoii de sancționare mai severă a faptelor de violență ce atentează la viața oricărui individ, funcția de exemplaritate a pedepsei fiind pe deplin satisfăcută, pentru a descuraja în acest mod comiterea unor fapte similare.

Numai în acest mod, apreciază Înalta Curte că poate avea loc reeducarea inculpatului în sensul formării unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială în deplin acord cu dispozițiile art. 52 C. pen.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Va constata că inculpatul este arestat în altă cauză.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 257 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Constata ca inculpatul este arestat in alta cauza.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 martie 2012.