Cassation appeal inadmissible due to missed statutory deadline and inapplicability of mandatory hearing requirement
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed as inadmissible the appeal for cassation filed by the defendant against a final criminal judgment, ordering the appellant to pay 500 RON in judicial costs, with 200 RON covering the ex officio attorney's fees funded by the Ministry of Justice. The dispute centered on a petition for cassation challenging a final penalty, where the appellant argued that he had never been heard by a court, invoking grounds of procedural violation and substantive error. The Court determined the appeal was barred because it was filed after the statutory deadline, as the postmark date exceeded the limit set by Article 388 of the Code of Criminal Procedure despite the execution of the judgment having already commenced; furthermore, the specific ground under Article 386(1)(e)—which applies only when a present defendant is not heard during appeal or retrial where such hearing is mandatory under Articles 38514(11) or 38516(1)—was inapplicable because the defendant had already been heard at the trial level and convicted.
Legislator headnote
AI generatedart. 391 alin. (1) C. proc. pen, art. 386 lit. e) C. proc. pen, art. 391 alin. (2) C. proc. pen, art. 187 C. proc. pen, art. 388 C. proc. pen, art. 38516 alin. (1) C. proc. pen; Cassation appeal inadmissible due to missed statutory deadline and inapplicability of mandatory hearing requirement: Raportat la prevederile art. 187 C. proc. pen., contestația în anulare a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen., întrucât, deși ultima zi era 4 iulie 2011, contestația nu a fost depusă la administrația locului de deținere ori la oficiul poștal prin scrisoare recomandată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra contestației în anulare de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 iulie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestația în anulare formulată de contestatorul D.I.M. împotriva deciziei penale nr. 2494 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1498/109/10/a1.
În cererea scrisă formulată de contestator au fost invocate cazurile de contestație în anulare prevăzute de art. 386 lit. d) și e) C. proc. pen.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestație, în ședința publică din 22 martie 2012.
La termenul de judecată, contestatorul a precizat că nu mai susține ambele cazuri de contestație în anulare invocate în scris, ci doar cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen., motivând că nu a fost audiat niciodată de o instanță.
Examinând contestația în anulare, raportat la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de dispozițiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestației formulate.
Conform textului de lege mai sus-menționat, prima condiție pe care trebuie să o constate instanța ca îndeplinită, este aceea a formulării cererii de contestație în termenul prevăzut de lege.
În cauză, așa cum rezultă din lecturarea dosarului, cererea formulată de contestator a fost formulată la data de 4 iulie 2011 (ștampila poștei) și înregistrată la instanță la data de 6 iulie 2011, iar executarea hotărârii contestate a început la data de 22 iunie 2011, contestatorul aflându-se arestat în cauză la data pronunțării hotărârii.
Raportat la prevederile art. 187 C. proc. pen., contestația în anulare a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de art. 388 C. proc. pen., întrucât, deși ultima zi era 4 iulie 2011, contestația nu a fost depusă la administrația locului de deținere ori la oficiul poștal prin scrisoare recomandată.
De altfel, nici cea de a doua condiție prevăzută de textul de lege nu este îndeplinită.
În cuprinsul cererii sale scrise, aflată în dosarul Înaltei Curți, deși contestatorul a invocat expres motivul pe care se sprijină contestația, susținerile acesteia nu pot fi calificate și încadrate în cazul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Potrivit dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare atunci când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1).
În cauză, niciuna dintre situațiile reglementate de prevederile art. 385 14 alin. (11) ori art. 38516 alin. (1) C. proc. pen. nu sunt incidente, aspecte reținute de altfel și în partea introductivă a deciziei contestate. Astfel, inculpatul a fost aascultat la instanța de fond, iar împotriva sa au fost pronunțate hotărâri de condamnare.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.I.M. împotriva deciziei penale nr. 2494 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul D.I.M. împotriva deciziei penale nr. 2494 din 22 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 1498/109/10/al.
Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 martie 2012.