European arrest warrant surrender to Spain upheld; appeal against execution dismissed as unfounded

Asupra recursului de față.

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 36/F din 24 ianuarie 2011, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București formulată în temeiul art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 modificat prin art. I pct. 44 din Legea nr. 2222/2008 pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, emis la 21 decembrie 2010 de autoritățile judiciare din Spania față de cetățeanul român G.L.M. A dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile spaniole, pe o perioadă de 29 zile de la 25 ianuarie 2011 și până la 22 februarie 2011.

A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Spania, cu condiția respectării regulii specialității, precum și cu condiția ca în cazul în care se va pronunța o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România, pentru executarea pedepsei.

Curtea a motivat că pe numele persoanei solicitate G.L.M. a fost emis un mandat european de arestare de către Judecătoria de Primă Instanță și Instrucție nr. 2 din Merida la data de 21 decembrie 2010 pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat sau armat prevăzută de art. 241 C. pen. spaniol, pentru care pedeapsa este de 5 ani închisoare.

Referitor la situația de fapt, s-a reținut că la data de 27 august 2010 între orele 14,00 și 18,30 prin folosirea de chei false, împreună cu cel puțin alte trei persoane, persoana solicitată G.L.M. a sustras din locuința situată în str. J.R.M. oraș Merida (Provincia Badajoz) suma de 75.700 euro, 28,79 gr aur, verighetă aur, monede de aur din timpul domniei lui Alfonso XII și Isabel II, diverse seturi de cercei cu perle cultivate, diverse lănțișoare de aur, pandantive de aur, argint, fildeș și pietre prețioase ș.a.

Împotriva sentinței a declarat recurs persoana solicitată.

Prin apărător și personal a criticat sentința ca nelegală și netemeinică solicitând respingerea sesizării și revocarea mandatului de arestare deoarece, nu a comis fapta descrisă în mandatul european de arestare iar la data la care se susține că a pătruns în imobilul situat în orașul Merida din Spania, ea se afla în România.

Recursul este nefondat

Instanța de judecată a fost sesizată conform art. 89 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate, de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a procedat conform art. 90 din Legea nr. 302/2004, asigurându-se că o copie de pe mandatul european de arestare a fost comunicată numitei G.L.M., a informat-o asupra regulii specialității precum și a posibilității de a consimți la predarea către autoritățile spaniole. Fiind audiată, persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea deoarece la data la care se susține că a participat la infracțiunea de furt pentru care a fost emis mandatul de arestare ea se afla în România și muncea la SC C. SA din comuna Poroschia județul Teleorman.

Din examinarea actelor aflate la dosar instanța a constatat că mandatul conține informațiile cerute în art. 79 din Legea nr. 302/2004, că în cauză nu este incidență niciuna din situațiile arătate în art. 88 alin. (1) și (2) din aceeași lege care constituie motive obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului.

Persoana solicitată a criticat hotărârea ca nelegală și netemeinică deoarece nu s-a avut în vedere că la data la care i se impută participarea alături de alte persoane la furtul unor valori importante (bani și bijuterii) în Spania, ea se afla în România.

Or, așa cum corect a motivat prima instanță, instanța solicitată nu poate pune în discuție și nici nu poate supune analizei oportunitatea arestării persoanei solicitate, existența faptei sau circumstanțele comiterii infracțiunii, astfel încât susținerile persoanei solicitate în sensul că nu a comis fapta nu pot forma obiectul unei analize în temeiul prevederilor Legii nr. 302/2004.

Înalta Curte constată că hotărârea recurată este legală și temeinică luată cu respectarea dispozițiilor art. 79 și art. 88 din Legea nr. 302/2004, astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată G.L.M. împotriva Sentinței penale nr. 36/F din 24 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2011.