Lease eviction and improvement-cost counterclaim both rejected; appeals deemed unfounded, prior judgments affirmed
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Romanian High Court of Cassation and Justice (Commercial Section) dismissed both parties' appeals as unfounded, affirming the lower courts' decisions that had rejected the landlord's claim for lease termination and eviction and the tenant's counterclaim for reimbursement of improvement costs; the prior judgments remain in force. The dispute arose from a 1991 lease contract, with the landlord seeking eviction for alleged non-payment of rent and the tenant seeking compensation for modernization works. The court held that the eviction claim was meritless because evidence showed rent had been paid, and the counterclaim was premature because the tenant still occupied the property and thus benefited from the improvements; both appeals failed to comply with the procedural grounds required under Article 304 of the Romanian Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 C. proc. civ; Lease eviction and improvement-cost counterclaim both rejected; appeals deemed unfounded, prior judgments affirmed: Recurenta reclamantă nu și-a motivat recursul pe prevederile art. 304 C. proc. civ., nefiind indicate motivele strict reglementate de această dispoziție legală.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
SECȚIA COMERCIALĂ
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 26 septembrie 1995 la Judecătoria Caransebeș, reclamantul M.M.D. a chemat în judecată pârâta, S.C. C.B. SRL Caransebeș solicitând:
- anularea contractului de închiriere nr. 193 din 11 decembrie 1991 intervenit între părți;
- evacuarea pârâtei din imobil.
Pârâta a formulat cerere reconvențională solicitând să se constate că a executat lucrările de modernizare, îmbunătățiri și reparații la care s-a obligat prin contract și restituirea contravalorii acestora.
Tribunalul Caraș-Severin, în urma probatoriului administrat, expertize tehnice și contabile, prin sentința civilă nr. 1327 din 11 octombrie 2000 a respins acțiunea principală și cererea reconvențională.
În pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că pârâta și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei de la încheierea contractului până în luna iulie 1994, astfel că cererea reclamantului proprietar de reziliere a contractului și de evacuare, nu-și au temei.
S-a mai reținut că reparațiile efectuate de pârâtă își au temeiul în contractul de închiriere.
Apelurile declarate de ambele părți împotriva sentinței instanței de fond au fost respinse de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 168 din 19 decembrie 2001.
În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că întemeiat a fost respinsă acțiunea reclamantei, întrucât din probele administrate, expertiza contabilă, completată în apel și din răspunsurile la interogator din această fază, rezultă că obligația plății chiriei a fost îndeplinită.
În ce privește cerere reconvențională, instanța a reținut că este prematură atât timp cât pârâta locatoare este în posesia imobilului.
Împotriva deciziei menționate, ambele părți au declarat recurs.
Recurenta reclamantă prin recursul declarat a susținut că greșit i s-a respins cererea de evacuare a pârâtei și de plată a chiriei, de la încheierea contractului și până la 1 decembrie 2001, data expirării acestuia.
La 16 mai 2003, conform precizărilor formulate în ședința de judecată, consemnate în Încheierea cu aceeași dată, recurenta reclamantă a precizat că recursul său are ca obiect numai evacuarea pârâtei, nu și plata chiriei.
Pârâta, prin recursul formulat a criticat hotărârea instanței de apel susținând că netemeinic și nelegal a fost respinsă cererea reconvențională, întrucât despăgubirile datorate de reclamanta-pârâtă pentru îmbunătățiri și investiții la imobil, însumează 900.054.000 lei.
Starea de fapt a fost greșit interpretată, întrucât pretențiile nu erau premature, la data formulării acțiunii îmbunătățirile fiind efectuate.
La această dată ocupă imobilul, dar fără a avea titlu.
Asupra recursurilor de față, din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele.
Recurenta reclamantă nu și-a motivat recursul pe prevederile art. 304 C. proc. civ., nefiind indicate motivele strict reglementate de această dispoziție legală.
Instanțele de fond și apel au reținut întemeiat că cererea de evacuare, formulată în 26 septembrie 1995 este nefondată, atât timp cât probele administrate au făcut dovada plății chiriei de către pârâta locatară, astfel că recursul urmează să fie respins.
În ce privește recursul pârâtei, este de reținut că la data soluționării apelului, 19 decembrie 2000, aceasta deținea imobilul în folosință, deci toate îmbunătățirile a căror plată era solicitată profitau acestei părți.
În atare situație, întemeiat instanța de apel a apreciat cererea ca prematură, mai ales, că, cererea de evacuare formulată de proprietar a fost respinsă.
Criticile recurentei pârâte, nefiind formulate cu respectarea art. 304 C. proc. civ., recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul M.M.D. împotriva deciziei nr. 168 din 19 decembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, și pârâta S.C. C.B. SRL Caransebeș, împotriva aceleiași decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 25 noiembrie 2003.