Fatal gang robbery re-qualified from aggravated homicide; appeal challenging individualization of punishment for minimal participant contribution

Asupra recursurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 212 din data de 20 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19036/118/2010, Tribunalul Constanța a hotărât:

Respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de partea civilă C.Ș.L. din infracțiunea reținută prin actul de inculpare în sarcina fiecărui inculpat, în infracțiunile prevăzute de art. 176 lit. a) C. pen., art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen. sau reținerea a două infracțiuni de tâlhărie aflate în concurs și cu cea de omor deosebit de grav.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul F.G.C. din infracțiunea reținută în actul de inculpare în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul B.I.C. din infracțiunea reținută în actul de inculpare în infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c) și alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

1. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen. condamnă pe inculpatul F.D.I. (fiul lui I. si I.), la pedeapsa de 22 de ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului F.D.I. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 24 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului F.D.I.

2. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul B.I.C. (fiul lui A. și L.), la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

În baza art. 83 C. pen. revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an si 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 307/ P din 9 septembrie 2010 a Judecătoriei Mangalia, rămasă definitivă prin neapelare, pe care o alătură pedepsei de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen., în final inculpatul B.I.C. urmând să execute pedeapsa de 17 ani și 4 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., pe durata executarii pedepsei principale interzice inculpatului B.I.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 9 iunie 2010 și până la data de 12 august 2010 și de la data de 25 noiembrie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului B.I.C.

3. În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen. condamnă pe inculpatul F.G.C. (fiul lui G. și I.) la pedeapsa de 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. - pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului F.G.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 24 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului F.G.C.

4. În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen. - art. 76 lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul D.G. (fiul lui T. si I) la pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei.

Pedeapsa se va executa în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. pe durata executării pedepsei principale interzice inculpatului D.G., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive începând cu data de 24 octombrie 2010 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. menține starea de arest a inculpatului D.G.

Admite acțiunea civilă formulată in cauză de părțile civile C.Ș.L., C.D., P.C., C.M. și C.A.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., obligă inculpații F.D.I., B.I.C., D.G. și F.G.C., în solidar, la plata sumelor de 9.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, către partea civilă C.Ș.L. și la plata a câte 10.000 lei daune morale către părțile civile C.D., P.C., C.M. și C.A.

Ia act ca Spitalul Clinic Județean Constanța nu s-a constituit parte civilă.

În baza art. 109 alin. (3) și (5) C. proc. pen. dispune restituirea către partea civilă C.D., la data rămânerii definitive a hotărârii, a următoarelor bunuri ridicate ca mijloc de probă de către organul de urmărire penală și depuse la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Constanța:

- un portofel de culoare neagră din piele al victimei C.Ș.;

- cartea de alegător a victimei C.Ș., o cartelă electronică defectă și 6 fragmente de înscrisuri aflate în plicul nr. 2;

- un ceas electronic marca C. ce aparținea victimei;

- vestimentația victimei C.Ș. ridicată de la Spitalul Clinic Județean Constanța aflată ambalată în coletul nr. 8.

Pentru a pronunța sentința susmenționată, instanța de fond a reținut următoarele:

În seara zilei de 17 octombrie 2010, inculpații F.D.I., B.I.C., F.G.C. si D.G., s-au întâlnit la clădirea fostului Post de Poliție Transporturi Feroviare de lângă gara CFR Constanța, unde au consumat împreună băuturi alcoolice, respectiv mai multe bidoane cu bere, iar la un moment dat, dintr-un taxi oprit în dreptul lor a coborât victima C.Ș., care se întorcea la domiciliu de la locuința surorii sale, P.F., pe care o ajutase toată ziua la treburile gospodărești.

Când au văzut-o, inculpatul B.I.C. le-a propus celorlalți trei inculpați să facă rost de bani, adică să o tâlhărească pe victimă, informându-i că ar cunoaște victima și că aceasta ar avea bani asupra sa. Atunci inculpatul F.D.I. a luat inițiativa și, în realizarea rezoluției infracționale, a urmărit-o singur pe victimă pe stradă, circa 100 de metri, a intrat după ea în gangul dintre restaurantele „R.” și „B.” și a atacat-o din spate, exact când aceasta se afla lângă ușa scării blocului în care locuia, lovind-o cu podul palmei lângă ureche și doborând-o pe trotuar, apoi a călcat-o cu piciorul pe cap, după care i-a sustras din buzunarul pantalonilor blue-jeans portofelul negru din piele în care victima avea cartea de alegător și alte înscrisuri olografe.

După deposedarea victimei de portofel, inculpatul F.D.I. a revenit la locul în care se aflau ceilalți trei inculpați și le-a povestit cum a agresat-o și jefuit-o pe victimă, apoi le-a explicat că portofelul acesteia nu conține bani. Atunci, tot inculpatul B.I.C. le-a propus să meargă toți patru să o controleze mai bine pe victimă prin buzunare, pentru a găsi bani. Fiind de acord, toți cei patru inculpații s-au deplasat la locul în care se afla victima, adică în gangul de la intrarea în scara C a blocului J. Ajunși aici, în timp ce inculpatul D.G. a rămas în afara gangului și a asigurat paza, ceilalți trei inculpați au intrat în gang și au controlat victima prin buzunare (cel mai activ fiind F.D.I.), deposedând-o de telefonul mobil N., de ceasul C. de la mână și de suma de 200 de lei. La un moment dat, victima a mișcat, iar inculpatul B.I.C. a observat și l-a atenționat pe inculpatul F.D.I., care a lovit-o de câteva ori cu piciorul în zona capului.

În acest timp inculpatul D.G. i-a atenționat pe ceilalți trei participanți la jaf despre apariția în zonă a două persoane, identificate ulterior ca fiind martorii M.V.C. și S.E., așa încât toți patru inculpații au fugit și au abandonat victima în stare de inconștiență și căzută la sol, iar pe traseul de întoarcere spre zona gării CFR s-au intersectat cu cei doi martori sus-menționați.

La scurt timp, cei patru inculpați s-au deplasat în parcul din zona gării CFR unde s-au certat și s-au luat la bătaie, apoi F.D.I. a fost fugărit de ceilalți trei și, în timp ce alergau dinspre parc către gară au fost legitimați de o patrulă de poliție de la Secția 3 de Poliție Constanța, care l-a condus la sediu doar pe F.D.I., întrucât a fost depistat având asupra sa un cuțit.

Din bunurile sustrase de la victimă, inculpații au valorificat telefonul mobil, pe care inculpatul B.I.C. l-a vândut cu suma de 30 de lei martorului C.I.A., la o sală de jocuri electronice tip poker din zona gării CFR, iar din banii obținuți le-a făcut cinste inculpaților F.G.C. și D.G. cu câte o bere. Ceasul electronic a rămas la inculpatul F.D.I., la fel ca și suma de 200 de lei, bani despre care acesta nu le-a spus nimic celorlalți trei inculpați.

Cei doi martori care s-au intersectat cu inculpații au găsit-o pe victimă inconștientă, căzută lângă ușa scării C a blocului J și, deși inițial au crezut că este un om al străzii care se odihnește acolo, când și-au dat seama de starea gravă în care se afla, au solicitat o ambulanță, care a transportat-o pe victimă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța, unde aceasta a fost internată cu diagnosticul de traumatism cranio-facial, traumatism toracico - abdominal, contuzie hemoragică cerebrală, fractură mandibulară dreaptă și fractură cu deplasare de ram orizontal mandibular-stânga.

Din cercetări a rezultat că la Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului, victima a fost înregistrată, inițial la ora 00,20 ca persoană necunoscută, întrucât nu avea acte de identitate asupra sa, (în hainele cu care era îmbrăcat s-au găsit doar o legătură de chei, un toc cu ochelari de vedere și suma de 16 lei compusă dintr-o o bancnotă de 10 lei, una de 5 lei și una de 1 leu), iar abia ulterior s-a stabilit identitatea acesteia. In urma examinării în spital, conform raportului de constatare medico-legală al Serviciului de Medicină Legală Constanța, s-a stabilit că victima prezenta leziuni de violență care au putut fi produse prin lovire cu și de corpuri dure, ce pot data din 17 octombrie 2010 și care i-au pus viața în primejdie prin hemoragia cerebrală posttraumatică, medicul legist fiind rezervat în privința prognosticului vital și precizând că numărul de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare va fi stabilit în funcție de evoluția craniectomiei.

Cu toate îngrijirile medicale acordate, victima a decedat la data de 24 octombrie 2010, ora 05,40 în spital, fără a-și mai reveni din starea de comă în care intrase în urma agresării sale de către inculpați. În urma necropsiei, potrivit raportului de constatare medico - legală din 08 noiembrie 2010 al Serviciului de Medicină Legală Constanța s-a stabilit că moartea victimei C.Ș. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale și edemului cerebral, urmări ale unui traumatism cranio-cerebral și facial acut închis, complicat în final cu bronhopneumonie. Medicul legist a apreciat că leziunile traumatice constatate la necropsie s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri dure și prin comprimare (fracturile de mandibulă) în data de 17 octombrie 2010, că între leziunile meningo-cerebrale și deces există legătură de cauzalitate secundară și că în momentul aplicării/recepționării loviturilor victima, s-a putut afla în picioare, apoi a căzut la pământ.

Împotriva sentinței au declarat apel inculpații F.D.I., F.G.C., D.G., B.C.I. și părțile civile C.D., C.Ș.L., C.M., C.A. și P.C.

În dezvoltarea motivelor de apel formulate de inculpatul F.D.I., s-a arătat că acestea vizează individualizarea pedepsei, inculpatul considerând că pedeapsa aplicată de către instanța de fond este prea mare; s-a mai arătat că inculpatul și-a recunoscut fapta reținută în sarcină și a solicitat să se aibă în vedere circumstanțele personale, vârsta, și faptul că provine dintr-o familie dezorganizată. În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, pe fond redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acestuia.

În dezvoltarea motivelor de apel formulate de inculpatul F.G.C., s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei în infracțiunea de tâlhărie în forma simplă, susținându-se că se impune reanalizarea probatoriului administrat în cauză și a hotărârii instanței de fond, și aplicarea unei alte pedepse, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, în principal, faptul că este tânăr. S-a mai susținut că mențiunile din hotărârea instanței de fond duc la concluzia că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, din declarațiile martorilor rezultând că aceștia i-au văzut fugind pe cei patru inculpați, însă martori oculari nu au fost la fața locului. S-a mai precizat că și din hotărârea judecătorească pronunțată de instanța de fond rezultă contribuția minimă a inculpatului la comiterea faptei.

În dezvoltarea motivelor de apel formulate de inculpatul D.G., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțată de tribunal și, pe fond, achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a participat la săvârșirea infracțiunii. În acest sens, s-a arătat că din materialul probator administrat, rezultă că nici un martor audiat în cauză nu-l indica pe inculpat ca fiind prezent la locul faptei, martorii nu recunosc persoanele care erau în locul respectiv, existând astfel dubii cu privire la vinovăția inculpatului. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, urmând a se observa că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 22 de ani.

În dezvoltarea motivelor de apel formulate de inculpatul B.I.C., s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, în principal, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, redozarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia. S-a mai arătat că, în raport de declarațiile date de către inculpați la instanța de apel, se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor și că inculpatului nu i se poate reține participarea în nici un fel la comiterea faptei, între inculpați nu a existat o înțelegere anterioară, aceștia nu se cunoșteau, iar inculpatul Burian nu a făcut decât să cumpere un bun provenit din săvârșirea unei infracțiuni.

În dezvoltarea motivelor de apel formulate de părțile civile C.D., C.M., C.A., C.Ș.L. și P.C. s-a arătat că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică atât în ce privește încadrarea juridică a faptei, cât și cuantumul pedepselor aplicate inculpaților, solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea reținută în rechizitoriu în infracțiunea de omor deosebit de grav și majorarea pedepselor aplicate inculpaților; de asemenea, s-a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale și materiale.

Prin decizia penală nr. 94/ P din 9 septembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 19306/118/2010, Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații F.D.I., F.G.C., D.G. și B.C.I. și de părțile civile C.D., C.Ș.L., C.M., C.A. și P.C., a dedus pentru toți inculpații arestul preventiv de la 20 mai 2011, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și i-a obligat pe aceștia și pe părțile civile la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Examinând sentința atacată în raport de motivele de apel formulate și de actele și lucrările dosarului, instanța de prim control judiciar a constatat că tribunalul a reținut corect starea de fapt și a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, stabilind vinovăția celor patru inculpați sub forma intenției directe prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.

În acest sens, instanța de apel a avut în vedere:

- declarațiile părții civile C.Ș.L., care a relatat că în ziua de 17 octombrie 2010 tatăl său a fost plecat la sora acestuia, în alt cartier din oraș, pentru a o ajuta la treburile gospodărești, iar în jurul orelor 23,30 i-a comunicat telefonic faptul că va reveni la domiciliu în circa 30 de minute. Când au constatat că după cele 30 de minute victima nu a apărut acasă, rudele au apelat în mod repetat postul telefonic utilizat de aceasta, începând cu orele 24.00, fără ca la telefon să răspundă vreo persoană, până în jurul orelor 02,30, când la postul telefonic în cauză ar fi răspuns cineva, fără însă să vorbească, deși partea civilă a insistat circa un minut. Ulterior acestui apel, de fiecare dată când era apelat postul telefonic al victimei, acesta suna dar nu răspundea nimeni, până în jurul dimineții, când la apelare a început să intre automat robotul mesageriei vocale. După ce au căutat-o fără succes în locurile frecventate, familia a reclamat la poliție dispariția victimei, iar ulterior au descoperit că aceasta fusese internată în spital în urma agresiunii, cu identitate necunoscută;

- declarațiile părții civile C.D., care a relatat că în seara zilei de 17 octombrie 2010, în jurul orei 23.00 a fost anunțată de fiica sa, C.A., precum că soțul ei se va întoarce acasă de la sora sa P.F., și că va ajunge în aproximativ jumătate de oră, întrucat a plecat cu un taxi. Văzând că e trecut de miezul nopții, a început să se ingrijoreze și l-a sunat la telefon, prima dată a răspuns cineva, care doar asculta ce i se spune fără să vorbească, apoi, când a mai sunat, și-a dat seama că telefonul fusese închis. A doua zi l-a căutat pe soțul său, prin locurile frecventate de acesta după care a reclamat dispariția lui, găsindu-l în cele din urmă la Spitalul Clinic Județean Constanța, internat la terapie intensivă, în comă, fără să mai poată comunica cu acesta, unde a și decedat pe data de 24 octombrie 2010;

- declarația martorului M.V.C., care a arătat că se mutase de curând în blocul J, iar în seara zilei de 17 octombrie 2010, în jurul orei 23.00 a venit spre domiciliu, împreună cu prietena sa, S.E., dar nu au intrat în gangul prin care se face accesul spre scara C a blocului J, ci și-au continuat deplasarea spre capătul blocului dinspre Șoseaua Mangaliei, pentru a căuta un câine maidanez pe care obișnuiau să-1 ia noaptea în casă. În timpul deplasării, martorul a observat în fața scării C a blocului J, în apropierea scărilor de la ușă, o persoană de sex bărbătesc căzută la sol, însă nu i-a dat importanță, crezând că este un om al străzii care doarme în acel loc.

În timp ce mergea către colțul blocului, martorul s-a intersectat cu un grup de patru tineri cu vârste cuprinse între 18 și 25 de ani, care se îndreptau spre restaurantul „R.” (situat în partea opusă celei în care se deplasa martorul, respectiv după gangul prin care se face accesul către scara C a blocului J, până în intrarea în scara B a aceluiași bloc), a observat că doi dintre aceștia stăteau în dreptul gangului, iar pe ceilalți doi nu i-a mai văzut. După un timp scurt, în timp ce martorul și prietena lui se deplasau spre gang cu intenția de a urca în bloc s-au întâlnit din nou, înainte de a intra în gang, cu cei patru tineri, fără să poată preciza de unde au apărut ceilalți doi, dar bănuind că aceștia ar fi putut ieși din gang, întrucât atunci când a ajuns în fața scării C a blocului J, martorul a observat că persoana pe care o văzuse căzută la pământ avea o altă poziție a corpului, în sensul că avea picioarele flectate, fiind întinsă pe spate și părând că fusese mișcată.

Atât martorul cât și prietena sa au urcat în bloc, însă la scurt timp, martorul a coborât din nou în fața scării, pentru a vedea care este starea bărbatului căzut la sol și a constatat că acesta era în aceeași poziție în care se afla și când a urcat în bloc, iar la examinarea mai atentă a acestuia a observat că prezenta mai multe leziuni de violență la nivelul feței. Acest aspect l-a determinat pe martor să apeleze numărul de urgență 112, la ora 23,36, apoi a asistat la măsurile de prim ajutor acordate de membrii echipajului SMURD sosit la fața locului; ocazie cu care a observat că, după ce a fost ridicată victima, pe sol se afla o legătură de chei, ce a fost luată de unul dintre membrii echipei medicale și introdusă în buzunarul hainei cu care era îmbrăcată victima.

Cu privire la cei patru tineri pe care i-a observat în zonă, martorul l-a recunoscut cu certitudine din grup pe inculpatul F.G.C. ca fiind unul dintre tinerii din grupul celor patru cu care el și prietena lui s-au intersectat în fața blocului în care locuiește (deși din grupul constituit pentru recunoaștere a făcut parte și inculpatul F.D.I.). În fața instanței, martorul și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală, însă a arătat că din cauza trecerii timpului nu ar mai putea susține cu certitudine că persoana prezentă - inculpatul F.G.C. - este una și aceeași cu persoana recunoscută în faza de urmărire penală.

Martorul nu a mai putut da detalii cu privire la cele 4 persoane, decât folosind criteriul înălțimii, cum de altfel, nici la urmărirea penală nu a putut recunoaște decât pe unul dintre inculpați, iar acest lucru este normal să se întâmple, având în vedere că martorul s-a intersectat cu cei patru o singură dată, persoane total necunoscute, despre care nici altcineva nu ar fi putut oferi mai multe detalii, mai ales că martorul a trecut întâmplător, pe timp de noapte, pe lângă aceștia, neștiind implicațiile ulterioare și, ca orice trecător, nu și-a impus să rețină alte detalii;

- declarațiile martorei S.E., care se coroborează cu declarațiile prietenului său, martorul M.V.C. în sensul că, inițial, au remarcat prezența victimei întinsă pe treptele de la ușa blocului, dar au crezut că este un om al străzii, așa că s-au deplasat spre strada Șoseaua Mangaliei pentru a căuta câinele pe care voiau să-l ia în apartament pe timpul nopții, iar pe traseu s-au intersectat cu patru tineri, fără ca martora să rețină semnalmentele acestora, întrucât căuta câinele prin boscheți. După circa un minut, când au revenit la scara C a blocului J, martora a observat că în fața gangului se aflau doi tineri, iar din gang au apărut alți doi tineri, așa încât ea și prietenul său s-au intersectat cu grupul celor patru tineri din nou, în dreptul restaurantului „B.”. Și această martoră a remarcat că victima avea o poziție schimbată față de cea inițială - ca și cum fusese trasă din poziția inițială - și ochiul stâng plin de sânge, motiv pentru care după ce a urcat în apartament, cu prietenul său și au lăsat bagajele, acesta a coborât și a sunat la ambulanță. Abia peste câteva zile martora a aflat că victima căzută inconștientă pe treptele de la intrarea în bloc era vecinul lor de scară. În fața instanței, martora și-a menținut declarația dată în faza de urmărire penală;

- declarațiile martorului B.D., care a relatat că lucrează ca manipulant sau paznic ocazional la punctele comerciale situate pe platoul din fața gării CFR Constanța, și că în seara zilei de 17 octombrie 2010, în jurul orelor 23.00 a văzut când victima C.Ș., pe care o cunoștea din cartier și despre care știa că repară lifturile din zonă, a coborât dintr-un taxi, a venit la alimentara din apropierea stației de bilete RATB și i-a făcut cinste cu un suc, a cumpărat ceva și apoi s-a îndreptat spre blocul dintre restaurantele „R.” și „B.”, timp în care dintr-un grup de patru indivizi ce se aflau în zona stației de autobuze care mergeau către Mangalia, unul a plecat după victimă. La orele 23:38, martorul a observat o ambulanță SMURD în dreptul blocului victimei, iar când s-a apropiat de locul respectiv a văzut-o pe victimă deja pe targă și spunând doar „nu mai dați!”, apoi le-a explicat celor de la ambulanță că o știe pe victimă cu apelativul „Nea F.”. În fața instanței, martorul și-a menținut declarația dată în faza de urmarire penală, cu precizarea că, în seara când s-a întâlnit cu victima și după ce aceasta s-a îndreptat către blocul în care locuia, ar fi sesizat că unul din cei patru tineri care a trecut prin zonă ar fi spus că merge să caute ceva la flori și de la o tonetă cu flori ar fi luat un obiect, posibil o cărămidă, cu care s-a îndreptat în aceeași direcție în care se deplasa victima, fără să presupună pe moment ce se va întampla, iar după aproximativ un sfert de oră a venit ambulanța în zonă și a ridicat victima din fața scării;

- declarațiile martorului C.I.A., care a arătat că, în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010 a cumpărat un telefon mobil de la o persoană necunoscută, care se afla într-o avansată stare de ebrietate și a achitat pentru el suma de 30 de lei, telefon pe care l-a folosit, peste câteva zile luând o altă cartelă și că nu a știut că telefonul provine dintr-o faptă penală și nici nu ar putea recunoște persoana care i l-a vândut.

A mai reținut instanța de apel că din verificarea evidențelor persoanelor depistate de patrulele de poliție în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010 pe raza municipiului Constanța, s-a stabilit că în jurul orei 00:30 în parcul din fața Gării CFR a fost depistat inculpatul F.D.I., care avea asupra sa un cuțit și care a declarat la momentul depistării că se afla în parc împreună cu alți trei tineri a căror identitate nu a vrut sau nu a putut să o divulge și cu care s-a întâlnit întâmplător. Întrucât din fișa de cazier a inculpatului a rezultat că a fost liberat din penitenciar la data de 16 octombrie 2009, după ce a executat o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie, acesta a fost inclus în cercul persoanelor bănuite de jefuirea victimei C.Ș.

De asemenea, din rapoartele celor trei agenți de poliție care patrulau în zonă și l-au depistat pe inculpatul F.D.I., a reieșit că ceilalți trei însoțitori ai acestuia au fost legitimați, stabilindu-se identitatea acestora și anume B.I.C., de 25 de ani, din comuna Tuzla; D.G., de 22 de ani, din orașul Năvodari și F.G.C., de 23 ani, din Constanța, situație în care a fost formulată ipoteza cea mai probabilă că cei patru tineri depistați de patrula de poliție la circa 200 de metri de locul jefuirii victimei și la scurt timp după ce victima agresată fusese descoperită de martori, au fost participanți într-o formă sau alta la săvârșirea jafului.

Din verificarea imaginilor înregistrate de camerele de supraveghere ale farmaciei SC F. SA Constanța, situată la parterul blocului J, situat lângă locul săvârșirii faptei, reiese că primul moment al acțiunii ilicite a fost înregistrat la orele 23:18, de camera de supraveghere video nr. 5, când victima recunoscută de rude în imagini a trecut prin dreptul camerei video spre scara C a blocului J, fiind urmată îndeaproape de un individ care s-a dovedit ulterior că avea vestimentația similară cu cea cu care era îmbrăcat în momentul depistării inculpatului F.D.I., pentru ca la orele 23,24 în imaginile video să apară înregistrați patru indivizi care s-au dovedit ulterior a fi cei patru inculpați, aceștia deplasându-se pe același traseu pe care se deplasaseră victima și primul inculpat cu șase minute mai devreme.

Ca mijloace de probă având relevanță în cauză, instanța de apel a mai reținut:

- declarația martorului P.M.D., care îl însoțea pe inculpatul F.D.I. la momentul depistării acestuia, și care a predat organelor de urmărire penală un ceas de mână electronic C., despre care a spus că l-a primit de la inculpat, care a afirmat că ceasul provine dintr-un furt și i-a cerut să declare polițiștilor că l-ar fi găsit el la gunoaie. Ceasul respectiv a fost recunoscut de către membrii familiei victimei ca fiind cel care i-a dispărut acesteia de la mână în noaptea jafului;

- declarația martorului C.I.A. (în posesia căruia s-a găsit telefonul mobil al victimei urmare punerii sub interceptare a telefonului, cu autorizarea instanței de judecată), care a declarat că în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, pe la miezul nopții, în timp ce se afla în sala de jocuri tip poker de lângă dispeceratul RATC din zona gării CFR Constanța, fiind în stare avansată de ebrietate, a cumpărat de la un tânăr necunoscut telefonul mobil N., cu prețul de 30 de lei. La verificarea acestui aparat telefonic s-a constatat că are seria IMEI, identică cu cea existentă pe cutia originală a telefonului victimei, cutie pusă la dispoziția organelor de urmărire penală de către fiul victimei și că atât pe carcasa interioară a telefonului, cât și pe baterie avea scris numele „C.” și expresia „display”. În final, telefonul respectiv a fost recuperat de la cumpărător și predat fiului victimei, C.Ș.L.;

- declarația inculpatului F.D.I. care a recunoscut comiterea jafului încă de la începutul cercetărilor, a descris derularea acțiunii ilicite si contribuția celorlalți inculpați la comiterea faptei, apoi a condus organele de urmărire penală la locul în care aruncase portofelul victimei, respectiv între gunoaiele de lângă clădirea fostului sediu al Poliției TF Gară CFR Constanța, loc în care a fost descoperit portofelul respectiv, iar în interiorul acestuia au fost găsite cartea de alegător a victimei și înscrisuri olografe recunoscute de fiul victimei ca aparținând tatălui său;

- declarația inculpatului B.I.C., care a recunoscut în fața procurorului, că a fost implicat în jefuirea victimei, însă inițial a încercat să își minimalizeze gradul de participare și culpabilitate, în sensul că nu a recunoscut că el a venit cu propunerea de jefuire a victimei sau cu ideea de a merge toți patru inculpați la victimă să o controleze mai bine prin buzunare, a tăgăduit că ar fi contribuit activ la buzunărirea victimei, deși a recunoscut că el a valorificat telefonul sustras de la victimă și că din banii obținuți le-a făcut cinste celorlalți inculpați cu câte o bere;

- procesul verbal de confruntare dintre inculpatul B.I.C. și inculpatul F.D.I., din care reiese că inculpatul B.I.C. și-a schimbat atitudinea de tăgăduire și a achiesat la susținerile celuilalt coinculpat, în sensul că el a făcut propunerea inițială de jefuire a victimei, că au mers toți patru în gang la victimă să o caute prin buzunare după ce s-au convins că portofelul sustras deja de coinculpatul F.D.I. nu conținea bani, că el a valorificat telefonul sustras de la victimă și în final a precizat că nu mai dorește să adauge nimic, în sensul de a nu mai da vreo declarație, dar că regretă ceea ce a făcut;

- declarația inculpatului F.G.C., care a recunoscut că în noaptea respectivă a fost de față la jefuirea victimei, însă a tăgăduit că ar fi avut o participare directă la comiterea tâlhăriei, prin buzunărirea victimei căzută la sol;

- procesul verbal de confruntare dintre inculpatul F.D.I. și inculpatul F.G.C., din care reiese că inculpatul F.D.I. și-a susținut poziția inițială, în sensul că și coinculpatul F.G.C. a controlat-o prin buzunare pe victimă;

- declarațiile inculpatului D.G., care a recunoscut că în noaptea respectivă a fost de față la jefuirea victimei. Inițial, inculpatul D.G. a tăgăduit participarea directă, la comiterea faptei, deși atât coinculpatul F.D.I., cât și coinculpatul F.G.C. au susținut că în timp ce ei se aflau lângă victimă în gang au fost atenționați de inculpatul D.G. despre apariția celor doi martori și de aceea au plecat în grabă de lângă victimă, exprimând astfel, implicit, ajutorul dat lor de către inculpatul D.G., care practic a asigurat paza și le-a anunțat retragerea, în speranța că nu vor fi prinși sau recunoscuți de martori;

- procesul verbal de confruntare dintre inculpatul D.G. și inculpatul F.D.I., din care reiese că inculpatul D.G. a recunoscut că, într-adevăr, el i-a atenționat pe ceilalți trei inculpați aflați în gang despre apariția martorilor în zonă, astfel că au fugit toți patru de la locul jafului.

Curtea a constatat că instanța de fond a apreciat în mod corect că declaratiile inculpatilor B.I.C., D.G. si F.G.C. date in fața instanței apar ca fiind vădit nesincere, deoarece:

- nu se coroborează cu declarația inculpatului F.D.I. Astfel, dacă acesta încearcă să prezinte o versiune care să nu-i implice în vreun fel pe ceilalți inculpați, ca și cum aceștia nu au cunoscut absolut nimic cu privire la lovirea și jefuirea victimei, inculpații B.I.C., D.G. si F.G.C. arată, totuși, că au fost de față când inculpatul F.D.I. lovea o persoană, dar că nu au avut nici un rol sau implicare în comiterea faptei dedusă judecății;

- declarațiile inculpaților B.I.C., D.G. si F.G.C. sunt oscilante, inclusiv cu ocazia confruntărilor efectuate în faza de urmarire penală;

- declarațiile inculpatilor B.I.C., D.G. si F.G.C. nu se coroborează cu declarațiile martorilor M.V.C. si S.E., nici cu imaginile surprinse de camera video aflată în apropierea locului incidentului, care confirmă prezența unui bărbat care îl urmează la o distanță de 10 secunde pe victima C.Ș., la ora 23:18:34, la ora 23:24:45 se observă patru bărbați venind dinspre șoseaua Mangaliei Gara CFR Constanța către intrarea în scara C a blocului J, apoi la aproximativ un minut se observă patru bărbați care fugeau spre șoseaua Mangaliei, fapt ce poate conduce la ideea că, cei patru inculpați sunt culpabili pentru deposedarea prin violență a victimei C.Ș. de suma de 200 lei, de telefonul mobil N., de ceasul C. și de portofelulul cu acte personale, și survenirea decesului acesteia, fiecare dintre ei având o contribuție efectivă la săvârșirea acțiunii ilicite comise asupra victimei.

Raportat la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea a reținut că, după ce inculpatul B.I.C. a avut inițiativa comiterii faptei, propunându-le coinculpaților să o jefuiască pe victimă, inculpatul F.D.I. a comis primul act ilicit, în sensul că, de unul singur a urmărit-o pe victimă, a atacat-o exact când aceasta urma să intre în scara blocului în care locuia și a deposedat-o prin violență de portofel, lovind-o în zona capului cu pumnii și doborând-o la sol, apoi a revenit la locul în care așteptau coinculpații și cu toții au constatat că portofelul nu conține bani; la noua propunere a aceluiași inculpat B.I.C. de a se deplasa toți patru la gangul în care era victima, cu scopul de a o buzunări mai minuțios și implicit, de a-și însuși bunurile sau valorile acesteia, deși aflaseră că victima fusese agresată violent, toți ceilalți trei coinculpați au fost de acord, așa incât s-au deplasat la intrarea în scara blocului unde, în timp ce D.G. le-a asigurat paza și apoi scăparea prin atenționarea despre apariția martorilor, ceilalți trei au buzunărit victima care era inconștientă și, chiar mai mult, când victima s-a mișcat, inculpatul F.D.I. a lovit-o din nou cu picioarele tot în zona capului, ocazie cu care inculpatul F.G.C. s-a murdărit pe mâini de sângele victimei, astfel cum el însuși a declarat la procuror.

În consecință, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale inculpaților F.G.C., D.G. și B.I.C. prin care au solicitat achitarea.

În ce privește încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpați instanța de prim control judiciar a apreciat că aceasta este legală, instanța de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, s-a reținut că fapta inculpatului F.D.I. care, în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, în jurul orelor 23,30, prin acțiuni conjugate și în urma înțelegerii prealabile cu ceilalți inculpati, au jefuit-o pe victima C.Ș., în vârstă de 57 de ani, în fața scării blocului în care aceasta locuia, au agresat-o în mod violent, prin lovirea repetată cu pumnii și picioarele, preponderent în zona extremității cefalice și au deposedat-o de un portofel negru ce conținea cartea sa de alegător și alte înscrisuri personale, de un telefon mobil marca N. 2630, de un ceas de mână electronic „C.” și de suma de 200 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (21) și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Fapta inculpatului B.I.C., care în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, în jurul orelor 23,30, a propus celorlalti inculpați să o tâlhărească pe victima C.Ș., și chiar a acționat asupra acesteia în fața scării blocului în care locuia, unde a fost agresată în mod violent, prin lovirea repetată cu pumnii și picioarele, preponderent în zona extremității cefalice, acțiunile mai violente fiindu-i atribuite inculpatului F.D.I. după care âmpreună cu inculpații F.D.I. și F.G.C. au deposedat-o de un portofel negru ce conținea cartea sa de alegător și de alte înscrisuri personale, de un telefon mobil marca N., de un ceas de mână electronic „C.” și de suma de 200 de lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si lit. c), alin. (21) și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Întrucât inculpatul B.I.C. a comis fapta în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 307 din 9 septembrie 2010 a Judecatoriei Mangalia, definitivă prin neapelare, în cauză s-au reținut si dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta inculpatului F.G.C., care în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, în jurul orelor 23,30, a participat efectiv la tâlhărirea victimei C.Ș., și chiar a acționat asupra acesteia în fața scării blocului în care locuia, asistând la agresarea ei în mod violent, prin lovirea repetată cu pumnii și picioarele, preponderent în zona extremității cefalice, acțiunile mai violente fiindu-i atribuite inculpatului F.D.I. și împreună cu inculpații F.D.I. și B.I. au deposedat-o de un portofel negru ce conținea cartea sa de alegător și alte înscrisuri personale, de un telefon mobil marca N., de un ceas de mână electronic „C.” și de suma de 200 de lei, intrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (21) și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Fapta inculpatului D.G., care în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, în jurul orelor 23,30, a asigurat paza locului faptei și i-a atenționat pe inculpatii F.D.I., B.I. Caludiu si F.G.C., despre apariția unor martori, pentru a putea fugi de la locul faptei, întrunește elementele constitutive ale infracțiuni de complicitate la tâlhărie prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) si c), alin. (21) și alin. (3) teza a-II-a C. pen.

Curtea a constatat că nu este întemeiat nici motivul de apel prin care părțile civile au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunile retinute în sarcina inculpaților prin actul de inculpare în infracțiunile de omor deosebit de grav în varianta prevăzută de art. 176 lit. a) C. pen. și de tâlhărie, deoarece scopul urmărit de inculpați a fost acela de a tâlhări victima și de a o deposeda de bunuri folosind violența, iar din probele administrate, nu rezultă intenția directă, clară, certă că inculpații au urmărit uciderea victimei. Tot astfel, nu se poate reține omorul comis prin cruzimi asupra victimei, întrucât în activitatea lor infracțională, inculpații nu au folosit metode și mijloace de chinuire a victimei care să-i cauzeze suferințe puternice, prelungite în timp, altele decât cele care însoțesc moartea.

În acest sens, Curtea a constatat că și instanța de fond a ajuns la aceeași concluzie, corectă, și față de împrejurarea consemnată în procesul verbal din data de 18 octombrie 2010, în care se arată că la controlul corporal efectuat asupra lui F.D.I., a fost găsit un cuțit stil briceag cu lama de 12 cm. Ori, dacă s-ar fi dorit uciderea victimei, cu siguranță s-ar fi apelat la o armă aptă să producă imediat decesul; in concret însă au fost aplicate victimei lovituri în zona capului cu scopul de a o deposeda de bunuri.

Curtea a apreciat că nu sunt întemeiate nici motivele de apel ale inculpaților F.G.C. și B.I.C., vizând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei în infracțiunea de tâlhărie, deoarece fapta a avut ca urmare moartea unei persoane, faptă care este imputabilă inculpaților ca fiind săvârșită cu praeterintenție; că urmarea s-a produs pe fondul deposedării de bunuri a victimei, iar activitatea inculpaților se circumscrie elementului material al infracțiunii de tâlhărie, infracțiune complexă ce presupune exercitarea de violențe pentru deposedarea victimei de bunuri, acte violente care în final au condus la deces.

În cadrul operațiunii de individualizare judiciară a pedepselor, curtea a reținut că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și a stabilit pentru inculpați pedepse corespunzătoare gradului de pericol social concret al infracțiunilor comise și persoanei acestora.

Astfel, prima instanță a dat eficiență contribuției inculpaților la săvârșirea faptei, raportat la starea de fapt reținută mai sus, la modalitatea concretă de comitere a faptei, constând în lovirea victimei în mod repetat, cu pumnii și picioarele, preponderent in zona capului, în timp ce aceasta se îndrepta spre locuința sa, și se afla în fața blocului, la o oră rezonabilă, când orice persoană se presupune că ar putea să facă o astfel de deplasare in conditii sigure, fără să existe riscul de a fi lovită și chiar să se ajungă la deces pentru a se sustrage o suma de 200 lei, un ceas din plastic și un telefon mobil, fără valoare deosebită, la urmările concrete ale faptei, - decesul victimei, - și la persoana inculpaților. Referitor la acest din urmă aspect s-au avut în vedere:

- violența extremă cu care inculpatul F.D.I. a acționat, el fiind cel care i-a coordonat si pe ceilalți inculpați și s-a ocupat de împărțirea bunurilor și de eventualele foloase ce puteau fi trase de pe urma comiterii infracțiunii, ușurința cu care acesta a recurs la comiterea unei astfel de fapte si motivul ce l-a determinat să acționeze cu violență, și anume, obținerea de bani pentru a-și cumpăra băuturi alcoolice, desconsiderarea pe care a avut-o față de integritatea corporală a unei persoane pe care nici nu o cunoștea, dar pe care a fost capabil să o lovească pentru a o aduce în stare de inconștiență și pe care a continuat să o lovească și atunci când era într-o stare care nu i-ar fi permis vreo ripostă, faptul că anterior a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt si tâlhărie săvârșite în minorat (10 luni închisoare pentru infracțiunea de furt, calificat cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 10 luni, conform sentinței penale nr. 110 din 27 februarie 2006 a Judecatoriei Mangalia, 6 luni închisoare în regim de detenție pentru furt, conform sentinței penale nr. 331 din 8 octombrie 2007 a Judecatoriei Mangalia și 2 ani închisoare pentru tâlhărie, aplicată prin sentința penală nr. 151 din 29 mai 2008);

- faptul că inculpatul B.I.C. este recidivist, fiind anterior condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare în condițiile art. 81 C. pen. pentru infracțiunea de furt calificat, prin sentința penală nr. 307 din 9 septembrie 2010 a Judecatoriei Mangalia, rămasă definitivă prin neapelare, că ulterior nu s-a arătat preocupat de câștigarea veniturilor prin muncă, ci a fost interesat de obținerea de venituri prin deposedarea unei persoane de bunuri și pentru care deși nu există probe că a exercitat violențe, a acceptat ca acestea să fie exercitate, și chiar i-a solicitat inculpatului Farcaș să le aplice în momentul în care victima dădea semne că ar putea să se ridice de la pamânt, în timp ce el o controla prin buzunare, că pe parcursul urmăririi penale avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând și regretând, în final, fapta comisă, însă în fața instanței a încercat să acrediteze ideea că declaratțiile au fost date de frica inculpatului F.D.I. și că de fapt, el nu a avut nici o contribuție la comiterea faptei, neștiind nimic nici de provienența telefonului mobil primit. Această poziție a inculpatului a fost apreciată, drept o neasumare a răspunderii pentru fapta lui, o ultimă încercare de a fi exonerat de răspundere și o neacceptare a gravitătii acțiunilor intreprinse de el;

- inculpatul F.G.C. a mai fost anterior condamnat pentru infracțiuni de furt și tâlhărie comise minorat (3 luni închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 1 an si 6 luni - sentința penală nr. 212/2005 a Tribunalului Constanta -, 6 luni închisoare pentru furt calificat plus 1 an închisoare pentru tâlhărie, urmând să execute un an închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pe durata unui termen de încercare de 2 ani si 6 luni - sentința penală nr. 244 din 29 mai 2006 a Tribunalului Constanta), din concluziile expertizei psihiatrice efectuată în faza cercetării judecătorești, la cererea inculpatului, rezultă că aceasta „prezintă diagnostic de tulburare de personalitate de tip instabil impulsiv, însă păstrează capacitatea psihică de apreciere a conținutului și consecințelor faptelor sale”. Chiar dacă nu a contribuit activ la lovirea victimei, susnumitul inculpat a controlat-o prin buzunare să vadă dacă identifică bunuri, a văzut și a acceptat starea gravă în care aceasta a fost adusă de ceilalți coinculpați, iar după comiterea faptei a preferat să fugă pentru a i se pierde urma, în loc să contribuie la salvarea victimei. Faptul că inculpatul a dezaprobat violența extremă exercitată de coinculpatul F.D.I. nu înseamnă că nu a acceptat-o totuși și că nu a profitat de condițiile propice de deposedare a victimei de bunuri, fapt ce trebuie să atragă raspunderea inculpatului pentru aceeași infracțiune. În plus, pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, ci doar implicarea pur intâmplătoare, faptul că a încercat să intervină în favoarea victimei, exprimându-și regretul pentru cele întâmplate, fără a se considera vinovat, culpa fiind transferată în sarcina inculpatului F.D.I.;

- inculpatul D.G. nu are antecedente penale, pe parcursul procesului penal a avut o atitudine relativ sinceră, recunoscând contribuția adusă la comiterea faptei, fără însă a-i da o semnificație anume pentru a putea fi tras la răspundere penală și incercând o denaturare a adevărului și în ceea ce îi privește pe ceilalți inculpați, faptul că a asigurat paza, alarmându-i pe ceilalți inculpați la vederea unor persoane în zonă, în timp ce aceștia acționau, stând într-un loc de unde ar fi putut să vadă activitatea concretă a celorlalți inculpați și implicit gravitatea acesteia, și împrejurarea că deși a văzut că victima era la pământ, a preferat să fugă și să-i însoțească pe ceilalți inculpați, putând astfel să ia în calcul și rezultatul grav produs.

S-a apreciat că instanța de fond a reținut în mod temeinic în favoarea inculpatului D.G., circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. pen., față de lipsa antecedentelor penale, contribuția concretă a inculpatului la comiterea faptei și semnificația acesteia în raport de rezultatul grav produs, astfel încât pedeapsa aplicată acestuia a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.

Față de ansamblul aspectelor expuse mai sus, cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate celor 4 inculpați, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel prin care aceștia au solicitat reducerea cuantumului pedepselor la care au fost condamnați de către instanța de fond.

Modalitatea de executare a pedepselor a fost stabilită corespunzător de prima instanță, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins numai prin executarea efectivă a pedepselor, având în vedere gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, urmarea produsă (decesul unei persoane), perseverența infracțională a inculpaților F.D.I., F.G.C. și B.C.I.

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a laturii civile a cauzei, Curtea a reținut că părțile civile C.D., C.M., C.A. și P.C., au solicitat despăgubiri în sumă de câte 10.000 lei cu titlu de daune morale, iar partea civilă C.Ș.L. a solicitat 9.500 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale, toate aceste pretenții civile fiind acordate în întregime de către instanța de fond prin sentința apelată.

Prin urmare, Curtea a constatat că nu sunt întemeiate motivele de apel ale părților civile prin care s-a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale și materiale.

Împotriva deciziei au declarat recursuri inculpații F.D.I., F.G.C., D.G. și B.I.

Inculpatul F.D.I., invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante față de împrejurarea că a recunoscut comiterea faptei, a regretat-o, este tânăr și, în consecință, reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Inculpatul F.G.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. cu motivarea că nu există probe din care să rezulte că a lovit victima sau, cel puțin, că ar fi intenționat să o lovească în scopul de a o deposeda de bunuri și, în raport de această nouă încadrare juridică a faptei, aplicarea unei pedepse corespunzătoare;

- în situația menținerii încadrării juridice a faptei astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. deoarece în seara zilei de 10 octombrie 2010 s-a aflat în prezența celorlalți inculpați absolut întâmplător, nu a existat vreo înțelegere prealabilă între el și ceilalți inculpați de a lovi victima și de a o deposeda de bunuri;

- reținerea circumstațelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen., motivat de împrejurarea că este o persoană tânără, cu șanse mari de reintegrare în societate, a colaborat cu organele de urmărire penală și cu instanța de judecată, înainte de săvârșirea faptei era elev al unei școli de marină, avea un loc de muncă, și reducerea pedepsei la un cuantum care să satisfacă cerințele art. 72 C. pen.

Inculpatul D.G., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 18 și 14 C. proc. pen., pe latură penală a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen. deoarece există dubii cu privire la participarea sa la comiterea faptei, iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.

În ce privește latura civilă a cauzei, susnumitul inculpat a arătat că se impune reducerea cuantumului despăgubirilor morale și materiale la plata cărora a fost obligat în solidar cu ceilalți inculpați către părțile civile, arătând că ar fi de acord să achite acestora suma de 1.000 lei.

Inculpatul B.I.C., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17, 18 și 14 C. proc. pen. a susținut, în principal, greșita sa condamnare, arătând că activitatea de instigare desfășurată de el nu a fost determinantă pentru comiterea faptei de către inculpatul F.D.I. A arătat inculpatul că în situația în care s-ar reține că există o faptă prevăzută de legea penală, aceasta a fost comisă fără vinovăție și, în consecință, soluția ce se impune a fi pronunțată este aceea de achitare în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar, susnumitul inculpat a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în rechizitoriu în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.

În final, inculpatul a cerut reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia motivat de faptul că nu a avut o contribuție directă la comiterea faptei.

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpați, care în drept se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14, 17, 18 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de inculpatul F.G.C., dar numai referitor la critica vizând greșita individualizare a pedepsei ce i-a fost aplicată de prima instanță și care a fost menținută de instanța de apel.

În ce privește prima critică adusă deciziei de către recurentul inculpat F.G.C., care vizează greșita încadrare juridică a faptei în dispozițiile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen., în opinia inculpatului, fiind incidente prevederile art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondată.

Infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen. există atunci când furtul săvârșit prin întrebuințare de violență sau amenințări ori prin punerea victimei în stare de inconștiență sau neputința de a se apăra, precum și furtul urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și asigure scăparea, a fost comis în timpul nopții, într-un loc public și de două sau mai multe persoane împreună.

În speța dedusă judecății, tâlhăria comisă în împrejurările agravante susmenționate a avut ca urmare moartea victimei C.Ș., ceea ce atrage incidența în cauză și a prevederilor art. 211 alin. (3) teza a-II-a C. pen., corect reținute de instanța de fond și de instanța de prim control judiciar.

Susținerea recurentului inculpat în sensul că în cauză nu ar fi incidentă agravanta prevăzută de art. 21 alin. (3) teza a-II-a C. pen. deoarece nu a lovit victima, nici măcar nu a intenționat să o lovească în scopul de a sustrage bunuri de la aceasta, nu poate fi primită deoarece circumstanța agravantă prevăzută de art. 211 lit. a) C. pen. (necontestată de inculpat) se reține întotdeauna când fapta este săvârșită în coautorat.

Coautoratul ca formă a participației penale există și atunci când unul (sau unii) dintre participanți a contribuit numai la luarea bunurilor aparținând victimei, iar altul a exercitat violența sau amenințarea, deoarece atât folosirea violenței sau a amenințării, cât și sustragerea bunurilor, fiind incluse în conținutul tâlhăriei, prin săvârșirea fiecăreia dintre aceste activități se realizează în parte elementul material al infracțiunii de tâlhărie.

Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că recurentul inculpat, împreună cu ceilalți inculpați, după ce în prealabil inculpatul F.D.I. a lovit victima doborând-o la pământ, au mers la locul unde aceasta era căzută în stare de inconștiență și în timp ce inculpatul D.G. le asigura paza, inculpatul F.G.C., împreună cu inculpații B.I.C. și F.D.I., profitând de starea în care se află victima au controlat-o prin buzunare și i-au sustras telefonul mobil, ceasul de la mână și suma de 200 lei. Ulterior, inculpatul B.I.C. a vândut telefonul cu suma de 30 de lei, iar din banii obținuți le-a cumpărat recurentului inculpat și inculpatului D.G., câte o bere.

În consecință, prin activitatea infracțională desfășurată, recurentul inculpat și-a adus o contribuție indispensabilă obținerii rezultatului urmărit și anume, deposedarea victimei de bunurile pe care le avea asupra sa.

Referitor la cea de-a doua critică adusă deciziei de susnumitul inculpat și care vizează greșita sa condamnare pentru infracțiunea de tâlhărie deoarece nu a existat nici o înțelegere prealabilă între el și ceilalți inculpați pentru a vătăma victima sau a sustrage bunuri de la acesta, și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să prezinte două atribute în absența cărora nu poate fi socotită gravă și anume: să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte de instanță.

Niciuna din condițiile susmenționate pe care trebuie să le îndeplinească eroarea de fapt pentru a constitui cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nu este îndeplinită în cauză.

Recurentul inculpat F.G.C. a fost trimis în judecată și condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei comisă sub forma coautoratului.

Pentru existența acestei forme a participației penale se cer a fi îndeplinite anumite condiții, unele de ordin obiectiv, altele de ordin subiectiv.

O primă condiție de ordin obiectiv o constituie unitatea de faptă prevăzută de legea penală, ceea ce presupune ca toți coautorii să contribuie nemijlocit la exercitarea aceleași fapte prevăzute de legea penală, adică activitatea lor să fie îndreptată împotriva aceluiași obiect juridic, în sensul de a leza aceleași relații sociale ocrotice de norma de incriminare a faptei ca infracțiune.

O a doua condiție, tot de ordin obiectiv, constă în existența unei pluralități de persoane care să săvârșească în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

Prin săvârșirea nemijlocită a faptei se înțelege efectuarea de acte ce se înscriu în acțiunea tipică, descrisă în norma de incriminare, acte care se integrează în latura obiectivă a infracțiunii și care, de multe ori, sunt identice sau similare. Sunt însă și situații când contribuțiile coautorilor nu acoperă întreaga latură obiectivă a infracțiunii, ci realizează numai o parte din actele de executare, dar acestea se integrează în activitatea materială a faptei care trebuie privită în unitatea și individualitatea ei.

În cazul infracțiunilor complexe cum este și infracțiunea de tâlhărie care face obiectul cauzei dedusă judecății, există coautorat în ipoteza în care un participant execută una dintre acțiunile care formează elementul material al infracțiunii, iar cel de-al doilea, cealaltă acțiune incriminată.

A treia condiție este de ordin subiectiv și pretinde ca toți participanții să acționeze cu aceeași formă de vinovăție.

Din probele administrate în cauză, amplu expuse în considerentele deciziei și corect evaluate de instanța de prim control judciar, rezultă fără dubiu, că recurentul inculpat F.G.C., la propunerea recurentului inculpat B.I.C. s-a deplasat împreună cu ceilalți recurenți inculpați în locul în care se afla victima (care anterior fusese lovită și lăsată în stare de inconștiență de către recurentul inculpat F.D.I.) cu scopul de a o buzunări și a-i sustrage bunuri. În timp ce inculpatul D.G. asigura paza, recurentul inculpat împreună cu inculpații B.I.C. și F.D.I., profitând de starea de inconștiență în care se afla victima C.Ș. au controlat-o în buzunare pentru a-i sustrage bunuri sau bani, activitate ce se integrează în latura obiectivă a infracțiunii de tâlhărie. Mai mult, recurentul inculpat a fost prezent când victima a fost lovită (a doua oară de către inculpatul F.D.I.) cu picioarele în zona capului și a consumat berea pe care a cumpărat-o inculpatul B.I.C. cu banii obținuți în urma valorificării telefonului sustras de la victimă.

Este fondată însă critica adusă deciziei de către recurent în ce privește greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de prim control judiciar și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

În opinia Înaltei Curți, pedeapsa de 15 ani închisoare aplicată recurentului inculpat, chiar dacă reprezintă minimul special prevăzut de lege este exagerată raportat de contribuția minimă a acestuia, comparativ cu a celorlalți coinculpați, la comiterea infracțiunii.

În concret, activitatea desfășurată de recurent a constat în faptul că a controlat victima de bunurile pe care intenționa să le sustragă, fără a exercita asupra acesteia acte de lovire, ceea ce duce la concluzia că în favoarea sa poate fi reținută circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. cu consecința reducerii sancțiunii sub minimul special prevăzut de lege.

Este adevărat că infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad de pericol social ridicat, determinat de modul și împrejurările în care a fost comisă și de urmarea produsă, însă la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere, potrivit art. 72 C. pen. și împrejurările ce atenuează răspunderea penală, nu numai cele care agravează o atare răspundere.

Or, având în vedere și vârsta recurentului inculpat - 23 ani, Înalta Curte apreciază că executarea de către acesta a pedepsei de 11 ani închisoare este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea recurentului.

În ce privește recursul declarat de inculpatul D.G., Înalta Curte constată că nu este fondat.

Susținerea susnumitului recurent inculpat în sensul că în mod greșit a fost condamnat pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie urmată de moartea victimei și că soluția ce s-ar fi impus a fi fost pronunțată în cauză era aceea de achitare în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., nu este întemeiată.

Din probele administrate în cauză atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, amplu analizate de către instanța de fond și de instanța de prim control judiciar rezultă că în noaptea de 17/ 18 octombrie 2010, luând cunoștință de inițiativa inculpatului F.D.I., de a tâlhări victima, recurentul a acceptat să rămână cu inculpații B.I.C. și F.G.C. până ce inculpatul F. s-a întors de la locul unde a atacat victima și la propunerea inculpatului B.I.C. a fost de acord să se întoarcă la locul unde se afla victima, împreună cu ceilalți inculpați pentru a o controla „mai bine” de bani și bunuri (aceasta deoarece inculpatul F. le-a spus că portofelul pe care l-a găsit asupra victimei nu avea bani). Ajungând în apropierea locului unde se afla căzută victima (urmare loviturilor ce i-au fost aplicate de inculpatul F.D.I.), recurentul inculpat D.G. a rămas în afara gangului de la intrarea în scara C a blocului J în care locuia victima și, în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți inculpați le-a asigurat paza în timp ce aceștia o controlau pe victimă de bunuri și bani și i-a alarmat în timp ce în zonă și-au făcut apariția martorii M.V.C. și S.E. Activitatea desfășurată de recurentul inculpat D.G. se circumscrie noțiunii de complicitate morală, modalitate a complicității, care presupune un ajutor sau sprijin ce vizează latura psihică a faptei comise de autori și constă din actul de natură să întărească moralul acestora în săvârșirea infracțiunii. Prin urmare, vinovăția recurentului în comiterea faptei dedusă judecății a fost corect reținută de instanța de fond și menținută de instanța de prim control judiciar.

Referitor la critica vizând greșita individualizare a pedepsei sub aspectul cuantumului, și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată.

Circumstanțele personale ale recurentului inculpat și anume, lipsa antecedentelor penale, vârsta - 22 de ani - poziția relativ sinceră adoptată în cursul procesului penal, contribuția adusă la comiterea faptei, au fost valorificate de prima instanță care a reținut în favoarea acestuia circumstanțe atenuante și a redus pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, și în opinia Înaltei Curți, prin ele însele, nu justifică o și mai mare reducere a cujantumului sancțiunii, spre limita minimă prevăzută de art. 76 lit. a) C. pen. așa cum inculpatul a cerut. Aceasta deoarece, la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere, nu numai datele ce caracterizează favorabil persoana infractorului, ci și împrejurările în care a fost comisă fapta și gradul de pericol social concret al acesteia, care este unul deosebit de ridicat datorită urmării produse, și anume decesul unei persoane.

Prin urmare, se apreciază că pedeapsa de 11 ani închisoare a fost just individualizată de către instanța de fond în raport de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., iar executarea acesteia în condiții de detenție este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului.

În ce privește latura civilă a cauzei, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de recurent prin apărătorul său, că a fost corect soluționată, obligarea inculpatului la despăgubiri civile și daune morale, în cuantumul solicitt de părțile civile reprezentând o justă și integrală reparare a prejudiciului material și moral suferit de acestea.

Este cert că intimatele părți civile au suferit un prejudiciu material constând în cheltuielile ocazionate de înmormântarea victimei, dar și un prejudiciu moral constând în trauma psihică suferită prin pierderea unei ființe dragi, soțul, respectiv, tatăl lor.

Referitor la criticile aduse deciziei de către inculpatul B.I.C., Înalta Curte constată că nu sunt fondate.

Prima critică vizând greșita condamnare a sa și solicitarea de a se dispune achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că activitatea sa de instigare nu a fost determinantă pentru săvârșirea infracțiunii de către inculpatul F.D.I. și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., nu poate fi primită.

Rezultă din coroborarea probelor administrate atât cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, că recurentul inculpat B.I.C., în momentul în care a observat că victima C.Ș. a coborât dintr-un taxi, le-a propus celorlalți inculpați să o tâlhărească pentru a face rost de bani, aducându-le la cunoștință acestora că știe că victima ar avea bani asupra sa. Propunerea recurentului inculpat a fost acceptată inițial, de inculpatul F.D.I. care a urmărit-o pe victimă și după ce a lovit-o i-a sustras din buzunarul pantalonilor un portofel cu care s-a întors la locul unde rămăseseră recurentul inculpat și inculpații F.G.C. și D.G. Aflând de la inculpatul F.D.I. că portofelul victimei nu conținea bani, susnumitul recurent inculpat le-a propus celorlalți inculpați ca împreună să meargă la locul unde se afla victima să o controleze mai bine prin buzunare în speranța că vor găsi bani, propunere acceptată de aceștia. În timp ce inculpatul D.G. asigura paza, recurentul inculpat împreună cu coinculpații F.G.C. și F.D.I. au controlat victima prin buzunare și, profitând de starea de inconștiență în care aceasta se afla datorită loviturilor aplicate anterior de inculpatul F.D.I. i-au sustras un telefon mobil „N.”, ceasul „C.” de la mână și suma de 200 lei după care observând că victima dădea semne de revenire, recurentul l-a atenționat pe inculpatul F.D.I. care a lovit-o de câteva ori cu piciorul în zona capului.

Prin urmare, comiterea de către recurentul inculpat B.I.C. a infracțiunii de tâlhărie urmată de moartea victimei, cu forma de vinovăție a intenției directe prevăzute de art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen. este pe deplin dovedită, așa cum în mod corect și temeinic argumentat a reținut și instanța de prim control judiciar.

Susținerea recurentului inculpat în sensul că încadrarea juridică dată faptei este greșită, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 221 C. pen. care incriminează infracțiunea de tăinuire și nu cele ale art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c) alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen., nu este fondată.

Potrivit art. 221 alin. (1) C. pen., tăinuirea constă în primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obținerea pentru sine ori pentru altul, a unui folos material.

Din interpretarea dispozițiilor legale susmenționate rezultă că subiect activ al infracțiunii de tăinuire poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile generale pentru a răspunde penal, mai puțin autorul sau participantul la fapta prevăzută de legea penală din care provine bunul.

Or, din probele administrate în cauză rezultă că recurentul inculpat B.I.C. împreună cu inculpații F.D.I. și F.G.C. au sustras de la victima C.I. adusă în stare de inconștiență datorită loviturilor aplicate de inculpatul F. mai multe bunuri, printre care și un telefon mobil marca N. pe care ulterior, după săvârșirea faptei de tâlhărie, recurentul l-a vândut martorului C.I.A. cu suma de 30 de lei, sumă din care a cumpărat bere pe care a oferit-o inculpaților F.G.C. și D.G.

În ce privește individualizarea pedepsei, se constată că s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen. atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

Recurentul inculpat este cel care a avut inițiativa comiterii faptei și le-a propus celorlalți inculpați să urmărească victima și să o tâlhărească pentru a face rost de bani, a acceptat ca inculpatul F.D.I. să exercite violențe asupra victimei și chiar i-a cerut să o lovească în momentul în care aceasta dădea semne că încearcă să se ridice de la pământ, este recidivist, anterior fiind condamnat la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare în condițiile art. 81 C. pen. pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat, ceea ce denotă perseverență în săvârșirea de fapte antisociale.

În consecință, Înalta Curte apreciază că executarea de către recurent a pedepsei de 16 ani închisoare la care a fost adăugată pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare ca urmare a aplicării prevederilor art. 83 C. pen., deci în total, a pedepsei de 17 ani și 4 luni închisoare este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului. În plus, prin cuantumul stabilit de instanța de fond și menținut de instanța de prim contrtol judiciar, pedeapsa aplicată recurentului este proporțională cu gravitatea deosebită a faptei, determinată de modul și împrejurările în care a fost comisă și de urmarea produsă, constând în decesul unei persoane.

Referitor la recursul declarat de inculpatul F.D.I. care a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante, motivat de faptul că a recunoscut fapta, a regretat-o, este tânăr și ca efect al acestora,reducerea cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, Înalta Curte constată că nu este fondat.

Individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat s-a făcut cu respectarea tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., în cauză, - raportat la gravitatea deosebită a infracțiunii, - neimpunându-se reținerea de circumstanțe atenuante.

Pe de o parte, poziția sinceră a recurentului adoptată atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, regretul manifestat și vârsta acestuia - 21 de ani –, au fost valorificate de instanța de fond care nu a aplicat inculpatului maximul de pedeapsă prevăzut de lege, iar pe de altă parte, aceste circumstanțe favorabile inculpatului nu justifică prin ele însele aplicarea prevederilor art. 74 C. pen. care enumeră circumstanțele atenuante judiciare ce pot fi reținute de instanța de judecată care însă, nu este obligată ca atunci când constată existența lor să le și dea eficiență.

Între criteriile de care, trebuie să se țină seama la individualizarea pedepsei se numără, potrivit art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei și împrejurările care agravează răspunderea penală.

Recurentul inculpat F.D.I. este cel care într-o primă fază, în baza unei înțelegeri prealabile cu ceilalți coinculpați, a urmărit victima și, în momentul în care aceasta a ajuns într-un gang, a atacat-o din spate chiar când se afla lângă ușa scării blocului în care locuia, lovind-o cu podul palmei lângă ureche și doborând-o pe trotuar, apoi a călcat-o cu piciorul pe cap și i-a sustras din buzunarul pantalonilor portofelul în care avea cartea de alegător și alte înscrisuri oficiale.

Lăsând victima în stare de inconștiență, recurentul inculpat a revenit în locul unde îl așteptau ceilalți trei inculpați și, constatând că în portofelul victimei nu se aflau bani, împreună cu aceștia a revenit la victimă și, în timp ce inculpatul D.G. asigura paza, recurentul împreună cu inculpații B.I.C. și F.G.C. au controlat-o în buzunare și au deposedat-o de un telefon mobil, de ceasul de la mână și de suma de 200 lei. După sustragerea bunurilor, fiind atenționat de inculpatul B.I.C. că victima dă semne să se ridice de la sol, recurentul inculpat a mai lovit de câteva ori cu piciorul în zona capului.

Intensitatea loviturilor aplicate victimei, caracterul repetat al acestora, zonele vitale vizate, au condus în data de 24 octombrie 2010 la decesul victimei C.Ș.

Violența extremă cu care recurentul a acționat, el fiind și cel care i-a coordonat pe ceilalți inculpați și s-a ocupat de împărțirea bunurilor de care a fost deposedată victima și, nu în ultimul rând, faptul că în minorat acesta a mai fost condamnat pentru infracțiuni de furt și tâlhărie, ceea ce denotă perseverența infracțională în săvârșirea de fapte antisociale de același gen, justifică menținerea pedepsei de 22 de ani închisoare, aplicată de instanța de fond.

Față de argumentele mai sus expuse în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de inculpatul F.G.C., se vor casa în parte decizia și sentința și, rejudecând, se va face aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen. și se va reduce pedeapsa principală aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), lit. c), alin. (2) lit. a) și alin. (3) teza a-II-a C. pen., de la 15 ani la 11 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. i se vor interzice inculpatului F.G.C. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a-II-a și lit. b) C. pen.

Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârilor atacate, se vor menține în rest dispozițiile acestora.

În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F.D.I., D.G. și B.I.C., care potrivit art. 192 alin. (2) și (4) C. proc. pen. vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 600 lei, din care suma de câte 300 lei reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Onorariul parțial datorat apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat F.G.C. în sumă de 50 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., din pedepsele aplicate recurenților inculpați F.D.I., F.G.C. și D.G. se va deduce durata arestării preventive de la 24 octombrie 2010 la 1 februarie 2012, iar din pedeapsa aplicată inculpatului B.I. se va deduce durata arestării preventive de la 9 iunie 2010 la 12 august 2010 și de la 25 noiembrie 2010, la 1 februarie 2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul F.G.C. împotriva deciziei penale nr. 94/ P din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează în parte decizia penală recurată și sentința penală nr. 212 din 20 mai 2012 a Tribunalului Constanța, secția penală și, rejudecând:

Face aplicarea art. 74 lit. a) și a art. 76 alin. (2) C. pen. și reduce de la 15 ani închisoare la 11 ani închisoare pedeapsa principală aplicată inculpatului F.G.C., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și lit. c), alin. (21) lit. a) și alin. (3) teza a II-a C. pen.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.D.I., D.G. și B.I.C. împotriva aceleiași decizii penale.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților F.D.I., F.G.C. și D.G. durata arestării preventive de la 24 octombrie 2010 la 1 februarie 2012.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.I.C. durata arestării preventive de la 9 iunie 2010 la 12 august 2010 și de la 25 noiembrie 2010 la 1 februarie 2012.

Obligă recurenții inculpați F.D.I., D.G. și B.I.C. la plata sumei de câte 600 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului F.G.C., în sumă de 50 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 februarie 2012.