Pirate Copyright Conviction and Suspended Sentence Upheld on Appeal

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 498 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția penală, în Dosarul nr. 4051/117/2008, după ce au fost respinse ca nefondate cererile și excepțiile ridicate de apărare, a fost condamnat inculpatul G.D.M., fiul lui M. și V., fără antecedente penale pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de:

- art. 1396 alin. (1) lit. a), rap. la alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- art. 1396 alin. (2) rap. la alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. c) C. pen. la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare;

- art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. e) C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare;

- art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen., la pedeapsa de 7 luni închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. proc. pen. s-au contopit pedepsele stabilite, inculpatul G.D.M. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 81, art. 82 și 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii și a pedepsei accesorii pe o perioada de 3 ani și 6 luni și i s-a atras atenția inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.

În temeiul art. 14 C. proc. pen., art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul G.D.M. la despăgubiri civile astfel:

- echivalentul în lei la data achitării sumei de 21.144,6 euro, către M.C., cu sediul în București;

- echivalentul în lei la data achitării sumei de 739 euro, către A.S.I., cu sediul în București;

- 1.413 lei, către V.G., B.E. și S.E., cu sediu în București;

- 31.189 lei către U.P.F.R, cu sediul în București;

- 172,60 lei către R.O.A.C.T. București, prin lichidator C.G.,

- 9.101,04 lei către C.R.E.D.I.D.A.M., cu sediul în București,

În baza art. 118 lit. b) din C. pen. și art. 139 alin. (14) lit. b) și c) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată, s-a dispus confiscarea celor 3 hard discuri marca „M.” pe care se află reproduse neautorizat opere muzicale, audiovizuale și programe pentru calculator, precum și a celor 111 CD-uri și DVD-uri produse pirat, în vederea distrugerii acestora.

În temeiul art. 118 lit. e) din C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 7.971 de lei reprezentând totalul veniturilor obținute din vânzarea produselor pirat și a sumei de 12 euro având în vedere că partea vătămată E.A., reprezentată legal prin avocat B.N., nu s-a constituit parte civilă în cauză, obligându-l pe inculpatul G.D.M. la plata acestor sume.

În baza art. 169 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea unui număr de 62 CD-uri (9 buc. defecte, 10 buc. conțin informații cu caracter personal, iar 43 buc. sunt blank-uri) și 52 DVD-uri care sunt blank-uri, ridicate de la inculpat (f. 144).

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul G.D.M. la 3.200 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, din 22 septembrie 2008, în Dosar nr. 1001/P/2006, inculpatul G.D.M. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunilor:

- prev. și ped. de art. 1396 alin. (1) lit. a) rap. la alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- prev. și ped. de art. 1396 alin. (2) rap. la alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- prev. și ped. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- prev. și ped. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conform rechizitoriului, la data de 25 iulie 2006, organele de cercetare penală din cadrul Inspectorului de Poliție al Județului Cluj - Serviciul de Investigare a Fraudelor s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că inculpatul G.D.M., realizează, oferă și distribuie mărfuri - pirat în scop comercial, promovează prin anunțuri publice și internet asemenea mărfuri, existând indicii privind încălcarea dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe.

Astfel, în cursul cercetărilor, prin accesarea paginii de internet a ziarului „Piața de la A la Z”, organele de cercetare penală au identificat mai multe anunțuri în cuprinsul cărora erau oferite spre vânzare produse conținând opere muzicale, jocuri, filme și soft-uri, fiind indicat numărul de telefon de contact: 0743/xxxxxx, precum și site-ul www. pe care erau postate condițiile pentru o comandă minimă de 5 produse (f. 134 și 136). Cu ocazia apelării de către organele de cercetare penală a numărului de telefon indicat, a răspuns o persoană de sex masculin care a confirmat anunțul, respectiv comercializarea de filme, muzică, jocuri, precizând că detalii se pot obține de pe site-ul www. (f 135 ). Ca urmare, organele de cercetare penală au accesat pagina web www. pe care au constatat că erau postate următoarele sub-pagini: „Noutăți” în care era prezentată oferta de filme pe DVD și CD, fiind listate 5 file (f. 125-130); oferta în care era prezentată în format Excel pentru filme, desene și muzică pe DVD și CD, fiind listate 93 file (f 30 - 123 ). Comanda în care era indicat numărul de telefon de contact: 0743/xxxxxx, precum și adresa de e-mail la care se puteau face comenzile „CD și DVDfcfumail.com” și „Preturi” în care erau prezentate sumele, (pentru CD-uri erau cuprinse între 2,5 RON și 5 RON, iar pentru DVD-uri între 5 RON și 8,5 RON. Produsele astfel comandate erau livrate exclusiv prin poștă, contravaloarea acestora fiind achitată la ridicarea coletului de către beneficiari care suportau și taxele poștale.

O astfel de comandă a fost făcută și de către inspectorii Departamentului anti-piraterie U.P.F.R. care, pe parcursul unor acțiuni de verificare pe internet, au descoperit pe site-ul www. o ofertă de vânzare a unui număr foarte mare de fonograme cu tarif sub prețul real de comercializare a fonogramelor originale, astfel că au luat legătura cu administratorul site-ului G.D.M. Acesta le-a indicat faptul că achiziționarea și plata fonogramelor comandate se realizează prin mandat poștal, suma achitată de inspectorii U.P.F.R. fiind de 35,50 RON conform chitanței din 10 iulie 2006 anexată la dosarul cauzei.

În urma activităților de supraveghere operativă a inculpatului G.D.M., și a actelor efectuate în cauză, existând indicii temeinice că mărfurile - pirat sunt realizate și deținute la domiciliul inculpatului, unde este deținută și aparatură de înregistrare și stocare de date, s-a solicitat instanței de judecată autorizarea efectuării unei percheziții domiciliare. Prin încheierea penală nr. 65/C/26 septembrie 2006 Tribunalul Cluj a autorizat activitatea procesuală.

În data de 28 septembrie 2006, organele de cercetare penală au procedat la efectuarea percheziției domiciliare în prezența inculpatului G.D.M. și a martorilor asistenți, fiind identificate un număr de 225 CD-uri și DVD-uri care conțineau înregistrări sonore, video și produse soft prezentând caracteristicile produselor pirat. Obiectele corp delict au fost ridicate, împreună cu trei hard-discuri marca „M.” în vederea expertizării, fiind ridicate, totodată, și patru cupoane mandat poștal eliberate urmare expedierii unor asemenea produse pirat către numiții L.V., G.S., I.A.M. și M.F. (f. 11 - 13 și 184).

Existând date certe privind producerea de mărfuri - pirat, în cauză s-a solicitat Oficiului Român pentru Drepturile de Autor verificarea CD-urilor și DVD-urilor descoperite în locuința inculpatului, precum și a aparaturii utilizate în acest scop, respectiv a celor trei hard discuri marca „M.” aparținând inculpatului G.D.M.

Potrivit raportului de constatare tehnică - științifică întocmit de experți O.R.D.A. în urma verificării celor 225 discuri optice, ridicate de la domiciliul inculpatului, s-au stabilit următoarele:

- un număr de 48 CD-uri și DVD-uri s-a constatat că sunt video-grame (compact discuri înregistrate cu opere audiovizuale), 21 CD-uri fonograme (compact discuri înregistrate cu opere muzicale ) și 42 CD-uri produse – soft (compact discuri înregistrate cu programe pentru calculator) toate fiind produse pirat, conținutul acestora fiind prezentat în Anexele 4, 5 și 6 la raportul de constatare. De asemenea, s-a constatat că un număr de 9 CD-uri sunt defecte fără posibilitate de accesare și a identifica datele stocate pe acestea, 10 CD-uri prezintă stocate fișierele ce conțin informații cu caracter personal, iar 43 CD-uri și 52 DVD-uri s-a constatat că sunt neînregistrate (blank-uri). Pentru a concluziona că operele au fost reproduse fără drept, experții O.R.D.A. au avut în vedere faptul că CD-urile și DVD-urile nu sunt inscripționate cu codul producătorului și cu celelalte coduri și serii obligatorii produselor originale, deci sistemul de codare este incomplet; nu prezintă coperte; nu sunt tampografiate, prezentând diverse înscrisuri referitoare la titlul filmului sau programului pentru calculator reprodus, iar suporturile folosite sunt compact discuri de tip înregistrabil, de diverse mărci, procurabile din comerț sub formă de blank-uri.

Urmare verificării celor trei hard-discuri ridicate de la domiciliul inculpatului s-au constatat următoarele:

- hard discul marca „M.” conține programe pentru calculator ce necesită pentru reproducere (instalare) autorizarea titularului de drepturi, programe enumerate la punctul 1 din raportul de constatare. De asemenea, hardul conține reproduse (stocate) un număr de 5263 fișiere cu extensia „mp3” care reprezintă opere muzicale, precum și 16 filme ce reprezintă opere audiovizuale. Au fost realizate capturi de ecran, titlurile acestor fișiere fiind prezentate în Anexele 1.1 și 1.2 la raportul de constatare;

- hard discul marca „M.” conține programe pentru calculator ce necesită pentru reproducere (instalare) autorizarea titularului de drepturi, programe enumerate la punctul 2 din raportul de constatare. De asemenea, hardul conține reproduse (stocate) un număr de 155 fișiere cu extensia „mp3” ce reprezintă opere muzicale. Au fost realizate capturi de ecran, titlurile acestor fișiere fiind prezentate în Anexa 2.1 la raportul de constatare;

- hard discul marca „M.” conține sistemul de operare M.W. XP P. și programele care fac parte integrantă din sistemul de operare, precum și programele instalate/stocate: M.O., M.W.S.E., programe pentru a căror reproducere (instalare) este necesară autorizarea titularului de drepturi. De asemenea, hardul conține reproduse (stocate) 43.920 fișiere cu extensia „mp3” ce reprezintă opere muzicale și 54 fișiere ce reprezintă opere audiovizuale, titlurile acestor fișiere fiind prezentate în Anexele 3.1 și 3.2 la raportul de constatare;

Toate cele 11 anexe la raportul de constatare tehnico - științifică cuprinzând un număr de 1001 file, au fost reproduse pe un compact disc reinscripționat O.R.D.A. - Direcția de Expertize și Constatări RCTS din 13 noiembrie 2007 aflat la fila 239.

Inculpatul G.D.M. a cauzat un prejudiciu total de 41.875,64 lei și 21.883,6 euro și nu a fost recuperat, astfel că părțile vătămate s-au constituit părți civile în cauză după cum urmează:

- M.C. 21.144,6 euro, A.S.I. 739 euro, V.G., B.E., și S.E. - 1.413 lei, U.P.F.R. 31.189 lei, R.O.A.C.T. 172,60 lei, C.R.E.D.I.D.A.M. 9.101,04 lei.

Partea vătămată E.A. INC reprezentată legal prin avocat B.N., nu s-a constituit parte civilă în cauză, deși prejudiciul cauzat prin reproducerea neautorizată de către învinuit a jocurilor „N.F.S.U.” și „N.F.S.U.”, identificate pe unul din hard discurile ridicate de la acesta, în sumă de 12 euro, nu a fost recuperat.

Câștigul efectiv realizat de inculpatul G.D.M. se apreciază ca fiind în cuantum de 7.971 de lei, reprezentând totalul veniturilor obținute din vânzarea produselor pirat, sume ce rezultă din comunicarea făcută de către Direcția Regională de Poștă Cluj-Napoca cu privire la expedierile de colete efectuate de acesta (f 178-184, dos. u.p.)

A reținut instanța de fond că, prin înscrisurile depuse la dosar s-au invocat de către inculpatul G.D.M., excepția nulității absolute a actelor de cercetare și urmărire penală pe motiv că acestea au fost efectuate de către SIF care nu este un organ competent să efectueze astfel de acte, excepția nulității relative a raportului de constatare tehnico științifică efectuat în faza de urmărire penală de către O.R.D.A. fără a se dispune efectuarea unei percheziții informatice și excepția nulității absolute a percheziției informatice dispuse de către instanță.

în opinia instanței de fond, excepțiile invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele motive:

- cu privire la prima excepție s-a apreciat că aceasta nu are suport legal, fiind și neîntemeiată, având în vedere prevederile legale.

Potrivit art. 143 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare, constatarea infracțiunilor prevăzute în această lege se face de către structurile specializate din cadrul I.G.P.R. și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră. De fapt problema pusă în discuție vizează competența funcțională, adică după atribuții, care însă nu este de natură să atragă nulitatea absolută a actelor efectuate.

În conformitate cu prev. art. 207 din C. proc. pen., cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției judiciare pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare penală, ambele structuri ale M.I.R.A. având în componență lucrători de poliție judiciară.

Dispozițiile generale se completează cu prevederile H.G. nr. 1174 din 29 septembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul proprietății intelectuale care la pct. 8 reglementează măsuri strategice pentru întărirea capacității administrative a I.G.P.R. Astfel, la lit. a) din acest act normativ se stabilește necesitatea desemnării unor ofițeri de poliție cu competențe exclusive în investigarea infracțiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală, respectiv câte un ofițer la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, 2+6 ofițeri la Serviciul de Investigare a Fraudelor, 2 ofițeri la Direcția de Investigare a Fraudelor. Iar acest act normativ subliniază în esență faptul că Serviciile de Investigare a Fraudelor au competență exclusivă în investigarea infracțiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală prin ofițeri desemnați și supuși unei specializări în materia constatării și cercetării infracțiunilor din acest domeniu. Or, în cauza de față, actele de constatare și de cercetare au fost efectuate de ofițeri din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Cluj, respectiv de către inspector B.S. și P.M.

Susținerea apărării inculpatului G.D.M., în sensul neefectuării constatării de către un organ specializat din cadrul I.G.P.R. nu este fundamentată legal, aspect ce rezultă și din adresa de la fila 155 din dosar, emisă de I.G.P.R. - Direcția de Investigare a Fraudelor.

- cu privire la cea de a doua excepție invocată de către apărătorul inculpatului, respectiv nulitatea raportului de constatare tehnico-științifică dispus de către organele de cercetare penală și efectuat de către O.R.D.A. în faza de urmărire penală, pentru că acesta ar fi fost întocmit în lipsa unei autorizații de percheziție informatică, deci că verificarea datelor informatice s-ar fi realizat fără autorizarea instanței de judecată, și fără ca inculpatul să-și fi dat acordul, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 161/2003, proba fiind astfel ilegal obținută, s-a apreciat că și aceasta este neîntemeiată.

În mod legal s-a dispus de către organele de cercetare penală efectuarea constatării tehnico-științifice de către O.R.D.A., instituție care are atribuții în acest sens conform legii în vigoare, respectiv art. 137 alin. (1) și art. 138 lit. j) din Legea nr. 8/1996.

S-a dispus efectuarea unei percheziții domiciliare care, așa cum rezultă din actele de la dosar, s-a desfășurat conform prevederilor legale. Din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, semnat de inculpat și martorii asistenți, rezultă că s-au ridicat de la inculpat, în prezența acestuia și a martorilor asistenți, corpurile delicte, atât unitățile centrale cât și compact discurile, după ce acestea au fost ambalate și sigilate, inculpatul și martorii neavând obiecțiuni. Corpurile delicte au fost predate de bună voie neexistând la dosar date care să ducă la ideea că inculpatul ar fi fost constrâns. Corpurile delicte, care au fost verificate și sigilate în prezența inculpatului, au fost trimise la O.R.D.A. pentru efectuarea constatării tehnico științifice conform Legii nr. 8/1996.

Această lege are un caracter special în ceea ce privește instrumentele de probațiune puse la dispoziție de legiuitor pentru investigarea acestor infracțiuni, și în această lege nu se prevede în sarcina O.R.D.A. obligația efectuării percheziției informatice, respectiv, a obținerii unei autorizații, această instituție procedurală fiind reglementată în mod expres de Legea nr. 161/2003 și dată în competența organelor de urmărire penală, iar O.R.D.A. nu este un organ de urmărire penală, astfel încât specialiștii O.R.D.A. nu sunt ținuți de prevederile Legii nr. 161/2003 și art. 100 și urm. din C. proc. pen., și prin urmare, dat fiind cadrul legislativ actual, probele conținute de raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către O.R.D.A. sunt obținute în mod legal, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 64 alin. (2) din C. proc. pen.

Mai mult, referitor la susținerea că specialiștii O.R.D.A., în lipsa unei autorizații de percheziție informatică, ar fi accesat în mod ilegal HHD-urile ridicate în mod legal de la inculpat și cu acordul acestuia (având în vedere că nici acesta și nici martorii asistenți nu au avut de formulat obiecțiuni și au semnat procesul verbal încheiat - f. 11-13 dosar u.p., singura observație a inculpatului fiind aceea că „cel puțin 150 de CD-uri și DVD-uri sunt blank, deci nu par a fi pirat”), s-a considerat că este nefondată și aceasta raportat la prevederile Legii nr. 161/2003 unde în Titlul III, intitulat „Prevenirea și combaterea criminalității informatice”, în art. 35 al.2 definește noțiunea de „acces fără drept” la un sistem informatic: „în sensul prezentului titlu acționează fără drept persoana care se află în una din următoarele situații: a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract, b) depășește limitele autorizării, c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfășura cercetări științifice sau de a efectua orice altă operațiune într-un sistem informatic.”

În art. 42 din Legea nr. 161/2003 se incriminează accesul fără drept la un sistem informatic, expresia fără drept având accepțiunea menționată mai sus.

Specialiștii O.R.D.A. au efectuat o constatare și, apoi, la solicitarea instanței, o expertiză tehnico-științifică asupra datelor stocate în mediul de stocare analizat (HHD), această atribuție fiind conferită de Legea nr. 8/1996 modificată - art. 137 alin. (1): „Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor”, aspecte care îndreptățesc instanța să concluzioneze că și această excepție este neîntemeiată.

- inculpatul G.D.M., prin apărătorul ales, a mai invocat o lipsă de procedură cu Marile Case de Film Americane: 1. M.G.M.S. INC; 2. O.P.C.; 3. U.C.S. INC; 4. F.G.T.C.F.F.C.; 5. T.C.F.H.E.; 6. N.L.P. INC; 7. P.P.C.; 8. D.E. INC; 9. S.P.; 10. W.B., motivată de faptul că mandatul de reprezentare a acestora de către R.O.A.C.T. a încetat și constituirea de parte civilă este făcută ulterior datei la care mandatul a încetat. S-a considerat că procedura a fost îndeplinită legal atâta timp cât în cauză a fost citat procedural lichidatorul C.G., ca urmare și acest aspect procedural invocat de inculpat se privește ca neîntemeiat, prin aceasta urmărindu-se tergiversarea soluționării procesului penal, mai ales că în ceea ce privește acest prejudiciu, din punct de vedere al cuantumului, este mai mult simbolic (172,60 lei). S-a mai invocat și faptul că în prezenta cauză, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă, legea aplicabilă este Legea nr. 8/1996, nemodificată, conform art. 13 C. pen. privind legea penală mai favorabilă și nu dispozițiile Legii 8/1996 modificată prin Ordonanța nr. 25/2006, fără însă a se motiva această susținere. S-a considerat însă că în cauză nu sunt aplicabile prev. art. 13 din C. pen.

A constatat însă instanța de fond că, prin rechizitoriu, s-a reținut ca perioadă infracțională, februarie 2005 - septembrie 2006, inculpatul acționând în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, ipoteză ce caracterizează infracțiunea în formă continuată. Este adevărat că în februarie 2005 era în vigoare Legea nr. 8/1996 modificată prin Legea nr. 285 din 23 iunie 2004, însă la data de 28 septembrie 2006, când a avut loc percheziția domiciliară și a fost stopată activitatea infracțională a inculpatului, era în vigoare Legea nr. 8/1996 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 329 din 14 iulie 2006 (legea mai suferind modificări anterioare prin O.U.G. nr. 123 din 1 septembrie 2005 și O.U.G. nr. 190 din 21 noiembrie 2005).

Or, a arătat instanța de fond că jurisprudența și doctrina au statuat în sensul că în ceea ce privește unitatea și pluralitatea de infracțiuni, ori de câte ori unele din acțiunile (inacțiunile) componente ale infracțiunii continuate au fost săvârșite după intrarea în vigoare a legii noi, întreaga infracțiune se va pedepsi după legea nouă. Cu alte cuvinte, în măsura în care infracțiunea continuată se consumă (epuizează) la data săvârșirii ultimei acțiuni sau inacțiuni, acest moment fiind considerat al săvârșirii întregii activități, este de la sine înțeles că se va aplica legea în vigoare la această dată indiferent dacă, până în acel moment, au intervenit una sau mai multe legi penale succesive. Dispozițiile referitoare la legea mai favorabilă se aplică numai când de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, nu și atunci când acestea au intervenit până în momentul considerat de lege ca fiind acela al săvârșirii infracțiunii.

În final, a constatat instanța de fond că din probatoriul administrat atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, rezultă fără nici un dubiu vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

Astfel, activitatea infracțională desfășurată de acesta a fost dovedită prin: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de percheziție domiciliară; autorizația de percheziție din 26 septembrie 2006 și încheierea penală nr. 65/C/P din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Cluj; sesizare UPFR împreună cu anexele; procesele-verbale de verificare a adresei de internet și anexele; procese verbale de identificare a unor anunțuri apărute în numerele din 06 martie 2006 și din 15 mai 2006 ale ziarului Piața de la A la Z; raport de constatare tehnico - științifică din 13 noiembrie 2007 întocmit de către O.R.D.A. împreună cu cele 11 anexe stocate pe un CD inscripționat O.R.D.A. și raportul de expertiză tehnico - științifică din 19 octombrie 2009 împreună cu cele 11 anexe stocate pe un CD inscripționat O.R.D.A. ( f. 207 și urm din dosarul instanței); declarațiile de constituire de părți civile (f. 145-146, 151, 160-161, 163, 165, 166-168); adresa din 13 iulie 2006 a Direcției Regionale de Poștă Cluj-Napoca; borderouri conținând expedierile efectuate de către inculpatul G.D.M. de la oficiile poștale Cluj-Napoca nr. 1 (Centru) nr. 5 (cartierul Grigorescu) și nr. 15 (cartierul Mănăștur) (f. 178-183); cele patru cupoane mandat-poștal ridicate cu ocazia percheziției domiciliare; declarațiile martorilor: C.B.S., T.T., B. (Z.) M. împreună cu chitanța din 14 decembrie 2005, P.A., Ț.A., B.O.M., M.O.E., O.V., C.R.E., B.M.E., P.D.V., L.A., G.S.V., T.M., M.M.L. și G.A.F.

Audiați în cursul judecății de către instanța de fond, martorii C.R.E., T.T., B.M.E., B. (Z.) M., și-au menținut declarațiile date în cursul urmăririi penale, în sensul că au achiziționat CD-uri și DVD-uri conținând filme și muzică de la un bărbat care prelua comanda, persoana care expedia coletul numindu-se G.D.M., pe numele aceleiași persoane făcându-se și plata, astfel că este contrazisă susținerea inculpatului, prin intermediul apărătorului său, că nu s-a demonstrat că CD-urile și DVD-urile conțineau opere purtătoare de drepturi de autor, acestea putând conține și altceva cum ar fi fost fotografii de la nunta inculpatului.

Inculpatul G.D.M. nu a recunoscut nici în cursul urmăririi penale, și nici în fața instanței de fond, săvârșirea infracțiunilor, susținând că în cursul anului 2005 a cunoscut, pe internet, o fată pe nume A.”, despre care nu cunoaște alte detalii, care - după mai multe întâlniri - l-a rugat să ridice în mod periodic anumite sume de bani de la poștă, motivat de faptul că inculpatul ar fi locuit în apropierea oficiului poștal. în opinia instanței de fond, această afirmație este contrazisă de probele de la dosar, astfel borderourile conținând expedierile efectuate, arată că acestea s-au efectuat nu numai de la oficiul poștal nr. 5 aflat în cartierul G., unde se află domiciliul inculpatului G.D., pe str. F., ci și de la oficiul poștal nr. 1 C.N., oficiu care se află în centru, și de la oficiul poștal nr. 15 C.N., oficiu care se află în cartierul M., oficii care nu se află în apropierea domiciliului inculpatului. De asemenea, s-a constatat că inculpatul nu a putut demonstra existența acestei persoane, pe nume „A.”, martorii K.A.M. și L.Ș. știind despre aceasta numai din spusele inculpatului, iar dacă această persoană ar fi existat în realitate, martora K.A.M., prietena inculpatului, ar fi știut mai multe despre acea persoană, mai ales că și în prezent această martoră se află în relații de prietenie cu inculpatul.

Inculpatul G.D.M. a susținut în declarația dată în fața instanței de fond că la efectuarea percheziției domiciliare ar fi prezentat unele licențe, însă organele de cercetare penală nu au dorit să le ridice odată cu celelalte corpuri delicte, susținere care - în opinia instanței de fond - este contrazisă în totalitate de procesul verbal de percheziție în care se arată clar că singura observație făcută de inculpat cu acea ocazie a fost aceea că cel puțin 150 de CD-uri și DVD-uri sunt blank, de declarația martorei K.A.M. care, în declarația de la f. 123, făcută în instanță, arată că:,,Nu-mi amintesc să fi discutat cu ocazia percheziției despre licențe pentru programe” și chiar de declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală.

În faza de urmărire penală, inculpatul G.D.M. a declarat că programele de calculator nu aveau licență. Hard discul marca M. - susține că ar fi fost cumpărat de la o persoană care se numea „A.”, despre care nu poate să dea alte detalii, că nu a fost cumpărat pe bază de factură și că programele de calculator nu aveau licență. Referitor la programele de calculator identificate pe celelalte două hard-discuri, arată că „le-a instalat de pe CD-urile și DVD-urile cumpărate din piață și ridicate cu ocazia controlului” (percheziției). Prin declarația respectivă, inculpatul G.D.M. concluzionează: „în consecință nu pot prezenta licențe pentru programele de calculator identificate pe harduri”.

Chiar dacă prietena inculpatului G.D.M., martora K.A.M., reaudiată în instanța de fond, ca de altfel și inculpatul, susțin (în instanță) că ar fi avut licențe pentru programe, instanța de fond a apreciat ca reale declarațiile din faza de urmărire penală, perioadă care era mai apropiată de momentul depistării infracțiunilor și când memoria celor doi era mai clară și putea să redea mai bine realitatea, nu era afectată de scurgerea timpului. Instanța de fond nu putea primi și expertiza CD-uri și DVD-uri cu licențe de programe pentru calculator, prezentate în instanță de către inculpatul Golescu, la 4 ani de la percheziția efectuată la domiciliul inculpatului, ocazie cu care a arătat:,,în consecință nu pot prezenta licențe pentru programele de calculator identificate pe harduri”. Dacă inculpatul ar fi putut prezenta, cu ocazia percheziției, licențe pentru programele de pe cele trei calculatoare, menționate mai sus, CD-urile și DVD-urile cu licențe de programe pentru calculator ar fi fost ridicate și păstrate în conformitate cu prevederile legale în materie.

În opinia instanței de fond, este greu de explicat comportamentul ulterior al inculpatului, și chiar a martorei K.A.M., prietena inculpatului, de a susține după atâția ani de la momentul declarării că nu existau CD-uri și DVD-uri cu licențe de programe pentru cele trei calculatoare, că persoanele care au efectuat percheziția au refuzat să primească suporturile ce conțineau licențele de programe. Chiar dacă inculpatul a avut o atitudine postinfracțională nesinceră, determinându-o probabil și pe prietena sa, martora K.A.M. să revină asupra afirmației că nu avea licențe de programe pentru cele trei calculatoare, constatând conduita bună a inculpatului G.D.M. înainte de comiterea infracțiunilor, educația primită de inculpat, s-a apreciat de către instanța de fond că și o pedeapsă orientată sub minimul special prevăzut de lege este în măsură să satisfacă scopul sancționator și pe cel preventiv-educativ.

A mai arătat instanța de fond că, prin modul în care a conceput inculpatul comiterea infracțiunilor, a sperat să nu fie depistat, însă probele ce au fost administrate în cauză, enumerate și analizate mai sus, arată fără putință de tăgadă că el este autorul infracțiunilor, iar o achitare în temeiul art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen. sau art. 10 lit. b) C. proc. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative, nu a putut fi primită, faptele inculpatului, prin modul de concepere, perioada mare de timp în care s-au desfășurat și urmările acestor infracțiuni, prezentând un grad de pericol social ridicat, însă așa cum s-a arătat, scopul pedepsei poate fi atins și prin aplicarea unor pedepse sub minimul special prevăzut de lege și suspendarea executării pedepsei rezultante în urma contopirii pedepselor, ca urmare a incidenței regulilor concursului de infracțiuni.

În final, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării pedepsei rezultante, că aceasta își poate atinge scopul și dacă se suspendă executarea pe o perioadă de 3 ani și 6 luni.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că părțile vătămate s-au constituit părți civile astfel: M.C. a sumei de 21.144,6 euro, către A.S.I. a sumei de 739 euro, către V.G., B.E. și S.E. a sumei de 1.413 lei, către U.P.F.R. a sumei de 31.189 lei, către R.O.A.C.T. a sumei de 172,60 lei, către C.R.E.D.I.D.A.M. a sumei de 9.101,04 lei.

Inculpatul a contestat calculul prejudiciului solicitat de părțile civile deoarece acestea s-au constituit părți civile în baza primului raport de constatare tehnico-științifică pe care îl consideră nul absolut, făcut în lipsa unui mandat de percheziție informatică și de către organe necompetente.

Instanța de fond, așa cum s-a arătat anterior, a motivat de ce nu este un raport de constatare tehnico-științifică lovit de nulitate absolută, că a fost întocmit de O.R.D.A., ca urmare a atribuției conferite de Legea nr. 8/1996 modificată - art. 137 alin. (1), unde se arată: „Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor”.

S-a mai reținut că inculpatului i s-a pus în vedere, la nenumărate termene de judecată, să solicite efectuarea unei expertize în vederea stabilirii prejudiciului, în măsura în care crede că prejudiciul nu a fost corect stabilit, însă cu toate că i-a fost adusă la cunoștință această posibilitate de calcul a prejudiciului, a arătat că nu solicită efectuarea unei expertize în materie.

În consecință, s-a constatat că prejudiciul a fost stabilit în baza unui raport de constatare tehnico-științifică, de către organul abilitat de lege a întocmi astfel de calcule și cum instanța de fond nu a apreciat ca fiind lovit de nulitate absolută raportul și expertiza efectuată, sumele solicitate cu titlu de despăgubiri civile, au fost apreciate ca deplin justificate, iar inculpatul obligat la despăgubiri civile conform dispozitivului sentinței.

S-a arătat că rolul activ al instanței nu este acela de a se substitui inculpatului și de achita contravaloarea expertizelor de calcul al prejudiciilor, instanța de fond achitându-se de obligația ce-i revenea de a aduce la cunoștința inculpatului această posibilitate de calcul și de a-l întreba mereu dacă solicită efectuarea expertizei, iar cum acesta a refuzat expertiza, s-a apreciat ca procedural a-l obliga la despăgubiri civile în cuantumul rezultat din raportul și expertiza tehnico-științifică efectuată de către O.R.D.A., părțile vătămate constituindu-se părți civile din faza de urmărire penală, când și-au precizat pretențiile.

Având în vedere și dispozițiile referitoare la confiscare și restituirea lucrurilor, în baza probelor evidențiate mai sus și a temeiurilor în drept arătate în dispozitivul sentinței, s-a dispus în acest sens conform dispozitivului.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, inculpatul G.D.M. solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și, în urma rejudecării, să se dispună restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, conform art. 332 C. proc. pen., iar în subsidiar, achitarea în baza art. 10 lit. a) și c) C. proc. pen.

În motivarea apelului, în esență, se arată că lucrătorii din cadrul I.P.J. Cluj - Serviciul de investigare a fraudelor nu aveau competența materială pentru a efectua acte de urmărire penală rap. la disp. art. 145 din Legea nr. 8/1996, astfel că potrivit acestui text competența revine exclusiv structurilor specializate ale I.G.P.R. și I.G.P.F. și nicidecum lucrătorilor din cadrul SIF, atâta timp cât SIF nu poate fi considerată structură specializată a I.G.P.R., conform cerinței exprese a textului legal. De asemenea, sunt probe nelegal obținute, respectiv sunt lovite de nulitate absolută raportul de constatare tehnico - științifică întocmit de către O.R.D.A., precum și percheziția informatică efectuată.

Prin decizia penală nr. 20/ A din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de inculpatul G.D.M. împotriva sentinței penale nr. 498 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o în parte sub aspectul laturii civile, in ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile SC M.C., cu sediul in București str. George Enescu, precum și in ceea ce privește despăgubirile civile acordate către SC R.O.A.C.T. SRL cu sediul in Curtea de Argeș str. Valea lașului, județul Argeș.

Pronunțând o nouă hotărâre in baza art. 14 și 346 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile in favoarea SC M.C., cu sediul in București str. George Enescu in sumă de 4.948,6 euro.

A constatat că SC R.O.A.C.T. SRL cu sediul in Curtea de Argeș str. Valea Iașiului, județul Argeș nu figurează înregistrată în evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Argeș și în consecință a înlăturat din cuprinsul și dispozitivul sentinței apelate dispoziția de obligare a inculpatului la plata sumei de 172,60 lei către această parte civilă.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus ca cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a dispune în acest sens, instanța de prim control judiciar a reținut următoarele:

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente, respectiv proces - verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de percheziție domiciliară; autorizația de percheziție nr. 19 din 26 septembrie 2006 și încheierea penală nr. 65/C/P din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Cluj; sesizare U.P.F.R. împreună cu anexele; procesele-verbale de verificare a adresei de internet și anexele; procese verbale de identificare a unor anunțuri apărute în numerele din 06 martie 2006 și din 15 mai 2006 ale ziarului P.A.Z.; raport de constatare tehnico - științifică din 13 noiembrie 2007 întocmit de către O.R.D.A. împreună cu cele 11 anexe stocate pe un CD inscripționat O.R.D.A. și raportul de expertiză tehnico - științifică nr. 5 din 19 octombrie 2009 împreună cu cele 11 anexe stocate pe un CD inscripționat O.R.D.A.; declarațiile de constituire de părți civile (f.145-146, 151, 160-161, 163, 165, 166-168); adresa din 13 iulie 2006 a Direcției Regionale de Poștă Cluj-Napoca; borderouri conținând expedierile efectuate de către inculpatul G.D.M. de la oficiile poștale Cluj-Napoca nr. 1 (Centru) nr. 5 (cartierul Grigorescu) și nr. 15 (cartierul Mănăștur); cele patru cupoane mandat - poștal ridicate cu ocazia percheziției domiciliare (f. 184); declarațiile martorilor: C.B.S.; T.T.; B. (Z.) M. împreună cu chitanța din 14 decembrie 2005, P.A.; Ț.A.; B.O.M.; M.O.E.; O.V.; C.R.E.; B.M.E.; P.D.V.; L.A.; G.S.V.; T.M.; M.M.L.; și G.A.F.; a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrările juridice ale faptelor se circumscriu elementelor constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 1396 alin. (1) lit. a), rap. la alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. ale infracțiunii prev. și ped. de art. 1396 alin. (2) rap. la alin. (3) din Legea nr. 8/1996, modificată, ale infracțiunii prev. și ped. de art. 1396 alin. (5) din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ale infracțiunii prev. și ped. de art. 1399 din Legea nr. 8/1996, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2).C. pen.

Astfel, în esență, corect s-a reținut că inculpatul, în perioada februarie 2005 - septembrie 2006, cu ajutorul a trei unități centrale, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a realizat, în scopul distribuirii, înregistrări de opere muzicale, audiovizuale și programe pentru calculator dovedite ca fiind produse pirat, fapte săvârșite în scop comercial, cauzând titularilor de drepturi, reprezentați de M.C., A.S.I., V.G., B.E., S.E., E.A. INC., U.P.F.R., R.O.A.C.T. și C.R.E.D.I.D.A.M un prejudiciu în valoare totală de 41.875,64 lei și 21.895,6 euro. De asemenea, în perioada februarie 2005 - septembrie 2006, inculpatul a oferit și distribuit, în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, și a deținut la domiciliul său, în scopul distribuirii, mărfuri pirat, respectiv compact discuri și DVD-uri conținând înregistrări neautorizate de opere muzicale, audiovizuale și programe pentru calculator, săvârșită în scop comercial, iar în perioada februarie 2005 - septembrie 2006, a oferit și distribuit, în mod repetat dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, și a deținut la domiciliul său, în scopul distribuirii, mărfuri pirat, respectiv compact discuri și DVD-uri conținând înregistrări neautorizate de opere muzicale, audiovizuale și programe pentru calculator, săvârșită în scop comercial. în aceeași perioadă, inculpatul în mod repetat, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, a reprodus pe sisteme de calcul, în mod neautorizat, programe pentru calculator, cauzând titularilor drepturilor de autor M.C., A.S.I., V.G., B.E., S.E. și E.A. INC., un prejudiciu în valoare totală de 1.413 lei și 21.895,6 euro.

În opinia instanței de apel este superfluă solicitarea apărătorului inculpatului de se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale - în mod corect instanța de fond respingând această solicitare - cu următoarea motivare:

Potrivit art. 143 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare, constatarea infracțiunilor prevăzute în această lege se face de către structurile specializate din cadrul I.G.P.R. și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, iar potrivit art. 207 din C. proc. pen., cercetarea penală se efectuează de organele de cercetare ale poliției judiciare pentru orice infracțiune care nu este dată în mod obligatoriu în competența altor organe de cercetare penală, ambele structuri ale M.I.R.A. având în componență lucrători de poliție judiciară. Dispozițiile generale se completează cu prevederile H.G. nr. 1174 din 29 septembrie 2005 pentru aprobarea Strategiei naționale în domeniul proprietății intelectuale care la pct. 8 reglementează măsuri strategice pentru întărirea capacității administrative a I.G.P.R.. Din cuprinsul acestui act normativ rezultă necesitatea desemnării unor ofițeri de poliție cu competențe exclusive în investigarea infracțiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală, respectiv câte un ofițer la Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, 2-6 ofițeri la Serviciul de Investigare a Fraudelor, 2 ofițeri la Direcția de Investigare a Fraudelor. Acest act normativ subliniază în esență faptul că, Serviciile de Investigare a Fraudelor au competență exclusivă în investigarea infracțiunilor la regimul drepturilor de proprietate intelectuală prin ofițeri desemnați și supuși unei specializări în materia constatării și cercetării infracțiunilor din acest domeniu. Ori, în cauza de față, actele de constatare și de cercetare au fost efectuate de ofițeri din cadrul Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul I.P.J. Cluj, respectiv de către inspector B.S. și P.M.

Din cuprinsul adresei din 08 mai 2009 de la fila 155 din dosarul instanței de fond, emisă de I.G.P.R. - Direcția de Investigare a Fraudelor, rezultă că activitatea ofițerilor se desfășoară în baza Legii nr. 360/2002, a Legii nr. 218/2002, art. 26 a Legii nr. 364/2004 și art. 207 C. proc. pen., având competențe de constatare și cercetare a infracțiunilor pedepsite de Legea nr. 8/1996 cu modificările și completările ulterioare.

Raportat la cele expuse mai sus, în opinia instanței de apel, restituirea a cauzei la procuror, în baza art. 332 C. proc. pen., solicitată de către apărătorul inculpatului, este exclusă.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că nu este fondat nici critica inculpatului cu privire la nelegalitatea unor probe, respectiv raportul de constatare tehnico - științifică efectuat în faza de urmărire penală de către O.R.D.A., precum și expertiza informatică efectuată în faza de judecată și raportul aferent întocmit, cu următoarea motivare:

În concordanță cu dispozițiile legale, s-a dispus de către organele de cercetare penală efectuarea constatării tehnico - științifice de către O.R.D.A., instituție care are atribuții în acest sens conform legii în vigoare, respectiv art. 137 alin. (1) și art. 138 lit. j) din Legea nr. 8/1996, deci nu este semnalată incidența vreunei nulități absolute. Pe de altă parte s-a întocmit și un raport de expertiză tehnico-științifică nr. 5 din 19 octombrie 2009 de către expertul superior în cadrul Direcției Expertize și Constatări O.R.D.A., ale căror concluzii nu Ie-a contestat inculpatul.

S-a dispus și efectuarea unei expertize informatice care, așa cum rezultă din actele de la dosar, s-a desfășurat conform prevederilor legale. Din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare, semnat de inculpat și martorii asistenți, rezultă că s-au ridicat de la inculpat, în prezența acestuia și a martorilor asistenți, corpurile delicte, atât unitățile centrale, cât și compact discurile, după ce acestea au fost ambalate și sigilate, inculpatul și martorii neavând obiecțiuni. Corpurile delicte au fost predate de bună-voie, neexistând la dosar date care să conducă la ideea că inculpatul ar fi fost constrâns. Corpurile delicte, care au fost verificate și sigilate în prezența inculpatului, au fost trimise la O.R.D.A. pentru efectuarea constatării tehnico - științifice conform Legii nr. 8/1996, așa cum a remarcat și instanța de fond. Această lege are un caracter special în ceea ce privește instrumentele de probațiune puse la dispoziție de legiuitor pentru investigarea acestor infracțiuni, și în această lege nu se prevede în sarcina O.R.D.A. obligația efectuării percheziției informatice, această instituție procedurală fiind reglementată în mod expres de Legea nr. 161/2003 și dată în competența organelor de urmărire penală, iar O.R.D.A. nu este un organ de urmărire penală, astfel încât specialiștii O.R.D.A. nu sunt ținuți de prevederile Legii nr. 161/2003 și art. 100 și urm. din C. proc. pen., și prin urmare, dat fiind cadrul legislativ actual, probele conținute de raportul de constatare tehnico-științifică întocmit de către O.R.D.A. sunt obținute în mod legal, astfel că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 64 alin. (2) din C. proc. pen.

Mai mult, a menționat instanța de apel, referitor la susținerea că specialiștii O.R.D.A., în lipsa unei percheziții informatice, ar fi accesat în mod ilegal HHD-urile ridicate în mod legal de la inculpat și cu acordul acestuia (având în vedere că nici acesta și nici martorii asistenți nu au avut de formulat obiecțiuni și au semnat procesul - verbal încheiat, singura observație a inculpatului fiind aceea că „cel puțin 150 de CD-uri și DVD-uri sunt blank, deci nu par a fi pirat”), că aceasta este nefondată și raportat la prevederile Legii nr. 161/2003 unde Titlul III, intitulat „Prevenirea și combaterea criminalității informatice”, în cuprinsul art. 35 alin. (2) este definită noțiunea de „acces fără drept” la un sistem informatic: „în sensul prezentului titlu acționează fără drept persoana care se află în una din următoarele situații: a) nu este autorizată, în temeiul legii sau al unui contract, b) depășește limitele autorizării, c) nu are permisiunea, din partea persoanei fizice sau juridice competente, potrivit legii, să o acorde, de a folosi, administra sau controla un sistem informatic ori de a desfășura cercetări^ științifice sau de a efectua orice altă operațiune într-un sistem informatic.” în art. 42 din Legea nr. 161/2003 se incriminează accesul fără drept la un sistem informatic, expresia fără drept având accepțiunea menționată mai sus. Specialiștii O.R.D.A. au efectuat o constatare și apoi la solicitarea instanței, o expertiză tehnico-științifică asupra datelor stocate în mediul de stocare analizat (HHD), această atribuție fiind conferită de Legea 8/1996 modificată - art. 137 alin. (1): „Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor”,ca atare nici sub acest aspect apelul inculpatului nu este fondat.

În opinia instanței de apel este neîntemeiată și apărarea inculpatului în sensul că a acceptat să ajute o persoană pe nume „A.” pe care o cunoștea de pe internet .susținere lansată pentru a acredita, de fapt, ideea că aceasta ar fi de fapt autoarea faptelor reținute în sarcina sa, din moment ce nu a oferit datele de identificare a acesteia, chiar dacă o cunoștea de pe internet, pentru a putea fi audiată, iar martora K.A. a afirmat că nu a văzut-o niciodată pe aceasta „A.”, știa de existența ei numai din spusele inculpatului, iar martorul L.Ș. a declarat că l-a văzut pe inculpat în cartierul Mănăștur, că s-a întâlnit cu o prietenă căreia i-a dat bani, fără a preciza cum o cheamă, respectiv numele de familie, nici unde locuiește și nu a oferit nici o descriere a acesteia. Nu se poate face abstracție nici de faptul că inculpatul este informatician, deci avea cunoștințe tehnice și informatice pentru efectuarea unor asemenea activități, iar comenzile,ca urmare a apariției anunțurilor în „P.A.Z.”, erau preluate de un bărbat, conform declarațiilor martorilor C.R., T.T., B.M.E., B.Z.M., care au fost reaudiați în faza de judecată, iar la numele expeditorului cotețelor poștale cu plata ramburs, trimise cu DVD-uri și CD-uri este menționat numele și prenumele inculpatului, G.D.M.. Inculpatul expedia coletele de la trei oficii poștale, respectiv Oficiul poștal nr. 5 de pe str. Fântânele, stradă pe care și locuiește inculpatul din cartierul Grigorescu, Oficiul poștal nr. 1 situat în centrul municipiului Cluj - Napoca, oficiul poștal nr. 15 din cartierul Mănăștur, apelând la această metodă de trimitere a coletelor tocmai pentru a nu fi depistat, pentru că nici un martor nu a declarat că s-ar fi întâlnit personal cu inculpatul pentru a le fi predate comenzile și achita contravaloarea produselor.

Inculpatul, deși a susținut că pentru unele dintre programele găsite pe cele trei HHD - uri deține licențe, nu Ie-a prezentat. Atât în raportul de constatare tehnico-științifică, cât și în raportul de expertiză tehnico-științifică, s-a concluzionat - în mod neechivoc - că, în urma verificărilor celor trei HHD - uri, s-a stabilit că acestea conțin instalate, stocate, reproduse programe pentru calculator, opere sonore, și opere audiovizuale. Pentru instalarea/stocare/reproducerea permanentă sau temporară, integral sau parțial, a programelor pentru calculator este necesară autorizarea acordul licența titularului de drepturi de autor pentru fiecare program, iar acordul nu este prezumat automat, ci dovada trebuie făcută de către utilizatorul programului respectiv prin prezentarea documentelor care să ateste achiziționarea/utilizarea legală a acestuia, respectiv factură sau licență, etc.

De asemenea, experții O.R.D.A. - pentru a concluziona că operele au fost reproduse fără drept - au avut în vedere faptul că CD-urile și DVD-urile nu sunt inscripționate cu codul producătorului și cu celelalte coduri și serii obligatorii produselor originale, deci sistemul de codare este incomplet, nu prezintă coperte, nu sunt tampografiate, prezentând diverse înscrisuri referitoare la titlul filmului sau programului pentru calculator reprodus, iar suporturile folosite sunt compact discuri de tip înregistrabil, de diverse mărci, procurate din comerț sub formă de blank-uri.

În contextul celor expuse mai sus, instanța de apel a apreciat că o soluție de achitare a inculpatului în baza art. 10 lit. a) adică faptele nu există, sau în baza art. 10 lit. c), adică faptele nu au fost comisă de către el este exclusă.

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpatului, instanța de prim control judiciar a constatat că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere al acestora, în formă continuată și în condițiile concursului real de infracțiuni,precum și persoana inculpatului care nu a depus diligente pentru recuperarea prejudiciului, nu a recunoscut săvârșirea faptelor, însă nu are antecedente penale, astfel că pedepsele aplicate au fost just dozate, constatându-se în mod corect incidența concursului real de infracțiuni. Reintegrarea socială a inculpatului, așa cum a apreciat și instanța de fond, poate fi realizată și fără privare de libertate fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 82 C. pen., astfel că suspendarea condiționată a pedepsei rezultante este oportună.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanța de prim control judiciar - verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate - a constatat următoarele:

În concordanță cu probele de la dosarul instanței de fond, aceasta l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile, constatându-se vinovăția acestuia. Inculpatul a contestat valoarea prejudiciilor cu care părțile vătămate s-au constituit părți civile, dar nu a fost de acord cu efectuarea unei expertize contabile,chiar dacă raportul de expertiză întocmit de O.R.D.A., s-a reliefat că nu se poate pronunța în acest sens, și nu a depus diligente nici măcar a efectuării unor plăți parțiale, iar susținerea că acele părți civile aveau obligația de a proba printr-o expertiză, în opinia instanței de apel este paradoxală din moment ce inculpatul a contestat acele calcule. Conform adresei de la fila 39 din dosarul instanței de apel, S.C. M.C., cu sediul in București str. George Enescu nr. 7 ap.23 sector 1, prin reprezentantul său P.M.D. cu sediul ales în România menționat mai sus,,noul calcul al despăgubirilor solicitate este doar de 4948,6 euro, astfel că în mod eronat instanța de fond l-a obligat pe inculpat la plata despăgubirilor civile în sumă de 21.144,6 euro către SC M.C. De asemenea din cuprinsul adresei al O.R.C. de pe lângă Tribunalul Argeș, (fila 38 dos, inst. de apel) rezultă că SC R.O.A.C.T. SRL - nu figurează înregistrată la această instituție, și ca atare nici în favoarea acestei firme inculpatul nu trebuia obligat la despăgubiri. în contextul celor expuse mai sus, instanța de apel, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de inculpatul G.D.M. în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor civile acordate părții civile SC M.C., cu sediul in București str. George Enescu, precum și in ceea ce privește despăgubirile civile acordate către SC R.O.A.C.T. SRL cu sediul in Curtea de Argeș str. Valea lașului, județul Argeș.

Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul G.D.M. a declarat recurs, motivele fiind menționate în încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării prezentei hotărâri, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 3859 pct. 172 și pct. 18 C. proc. pen.

Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:

- cu acordul său, inculpatul - care a beneficiat de asistența juridică a unui avocat ales - a fost ascultat de instanța de fond, administrându-se un amplu probatoriu pe parcursul celor peste 2 ani de zile în care cauza a fost pe rolul instanței de fond (înregistrată la data de 30 septembrie 2008, cauza a fost soluționată la data de 19 octombrie 2010);

- în apel, inculpatul a fost prezent, fiind asistat de avocat ales. Inculpatul a precizat că menține declarațiile anterioare și că, în fața instanței de apel, nu are de făcut declarații suplimentare. La solicitarea apărării, au fost obținute relații suplimentare de la partea civilă M.C., nefiind administrate probe noi pe situația de fapt. în apel, cauza a fost înregistrată la data de 10 noiembrie 2010, fiind soluționată la data de 14 februarie 2011;

- în recurs, inculpatul a fost reprezentat de către avocatul ales, nu au fost propuse probe noi, și nu au fost formulate cereri prealabile dezbaterilor.

Examinând pe fond recursul inculpatului, înalta Curte reține următoarele:

Prin invocarea cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., s-a solicitat restituirea cauzei la procuror conform art. 332 C. proc. pen. (cu motivarea existenței unor nulități ale urmăririi penale - necompetența organelor de urmărire penală); de asemenea a fost invocată nelegalitatea accesării datelor informatice, nelegalitatea unor mijloace de probă: constatarea tehnico - științifică efectuată de O.R.D.A. în cursul urmăririi penale, raportul de expertiză tehnico - științific din cursul judecății.

Invocând cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., apărarea a solicitat achitarea inculpatului, după caz, în temeiul art. 10 lit. a) sau art. 10 lit. c) din C. proc. pen. (cu motivarea, în sinteză, că nu sunt probe certe de vinovăție, ci numai probe circumstanțiale).

În primul rând, se constată că motivele de recurs sunt aceleași cu motivele de apel, aceleași aspecte care - ca cereri/apărări - au fost susținute și în fața instanței de fond.

În al doilea rând, așa cum s-a arătat, deoarece în apel și în recurs nu au fost administrate probe noi, de natură să modifice situația de fapt reținută de cele două instanțe, înalta Curte apreciază că ceea ce solicită apărarea prin exercitarea căii de atac a recursului este, după caz, fie infirmarea argumentelor în fapt și în drept deja expuse în cele două hotărâri atacate, fie validarea lor, eventual cu suplimentarea acestora.

Asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 172 C. proc. pen., respectiv, „când hotărârea este contrară legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii”:

S-a susținut, în sinteză, că lucrătorii din cadrul I.P.J. Cluj - Serviciul de Investigare al Fraudelor, nu aveau competenta materială pentru a efectua acte de urmărire penală, raportat la dispozițiile art. 145 din Legea nr. 8/1996, critică neîntemeiată deoarece art. 145, text invocat de apărare, se referă numai la constatarea infracțiunilor, care are loc de anumite organe ale statului, astfel:

- art. 145 alin. (1) Constatarea infracțiunilor prevăzute în prezenta lege se face de către structurile specializate ale Inspectoratului General al Poliției Române și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.

- art. 145 alin. (2) Constatarea infracțiunilor prevăzute la art. 1396 alin. (6), art. 1398, 1399 și 143 se face și de către Inspectoratul General pentru Comunicații și Tehnologia Informațiilor, iar a celor prevăzute la art. 1396, art. 1398 și art. 1411 se poate face și de către Jandarmeria Română, în condițiile prevăzute de art. 214 C. proc. pen.

Sunt concludente și pertinente, așa cum au reținut cele două instanțe, și dispozițiile art. 207 C. proc. pen., cu trimitere la pct. 8 lit. a) din H.G. nr. 1174/2005, ambele cu referire la critica apărării privind necompetența organelor de cercetare penală.

Cazurile de restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmării penale sunt expres și limitativ prevăzute de art. 332 alin. (1), respectiv, art. 332 alin. (2) C. proc. pen. Din examinarea dispozițiilor legale, se constată că nu sunt incidente dispozițiile art. 332 alin. (2) C. proc. pen., dar nici ale art. 332 alin. (1) C. proc. pen. (în acest ultim caz, cu referire la necompetența organului de cercetare penală).

Potrivit art. 137 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.) este autoritate unică de reglementare,și constatare tehnico - științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, iar în conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. j) și din aceeași lege, Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor efectuează constatări tehnico - științifice cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală, dar efectuează, la cerere, și expertize, contra cost, pe cheltuiala părților interesate.

Or, se constată că, în prezenta cauză, în cursul urmăririi penale - la dosar - a fost depus un „raport de constatare tehnico - științifică” efectuat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor (O.R.D.A.).

Cu privire la critica referitoare la accesarea datelor și informațiilor digitale, se constată următoarele:

Inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată numai pentru infracțiuni prevăzute de Legea nr. 8/1996.

Legea nr. 161/2003, publicată în M. Of., Partea I nr. 279 din 21 aprilie 2003, cuprinde, în Titlul III, dispoziții legale privind „Prevenirea și combaterea criminalității informatice”. Conform art. 36, scopul Legii nr. 161/2003 este „asigurarea securității sistemelor informatice și a protecției datelor personale”, prevenirea criminalității informatice, iar infracțiunile prevăzute de această lege sunt regăsite în art. 42-46 („Infracțiuni contra confidențialității și integrității datelor și sistemelor informatice”), art. 48-49 („Infracțiuni informatice”) și art. 51 („Pornografia infantilă prin sisteme informatice”).

De asemenea, la dosar este depusă autorizația de percheziție domiciliară, precum și procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare. Potrivit acestor înscrisuri, percheziția a fost efectuată de organele de poliție în prezența inculpatului și a doi martori-asistenți, singura observație făcută de inculpat fiind cea potrivit căreia „cel puțin 150 de CD-uri și DVD-uri sunt blank, deci nu par a fi pirat”.

Așa cum rezultă din același proces-verbal, după ce s-au legitimat, au prezentat autorizația de percheziție și au adus celui percheziționat la cunoștință scopul sosirii în locuință, organele de poliție au „solicitat numitului G.D.M. să predea toate obiectele, înscrisurile sau valorile ce au legătură cu cauza ori pe care le deține contrar dispozițiilor legale în vigoare”.

Inculpatul, în prezența martorilor asistenți, a predat obiectele ce interesau cercetările, fiind respectate și celelalte dispoziții legale cu privire la percheziție, identificarea, sigilarea și ridicarea bunurilor, această concluzie fiind sugerată de împrejurarea că inculpatul a semnat procesul-verbal și nu a făcut observații prin care să își exprime nemulțumiri legate de legalitatea procedurilor, singura mențiune fiind cea în sensul că „cel puțin 150 de CD-uri și DVD-uri sunt blank, deci nu par a fi pirat”.

Nu în ultimul rând, se constată - în lipsa unor mențiuni în procesul-verbal de percheziție domiciliară, activitate procesuală finalizată cu ridicarea bunurilor ce interesau cercetările penale - că inculpatul nu a afirmat, la data respectivă, că pe respectivii suporți informaționali-medii de stocare (HDD) s-ar fi aflat digitalizate și informații ori date personale.

Așa cum corect au reținut ambele instanțe, nu se poate face abstracție - cu referire la nivelul de cunoștințe în domeniul I.T. - că inculpatul este de profesie informatician, adică o persoană care, la data efectuării percheziției domiciliare finalizată cu predarea obiectelor ce interesau cercetările, a avut reprezentarea scopului în care erau predate respectivele medii de stocare (HDD, CD, DVD) și, în cazul în care ar fi dorit, apreciind că sunt reale/întemeiate, ar fi avut competența profesională formulării unor observații/obiecții în cuprinsul procesului-verbal de percheziție domiciliară.

De altfel, și în motivele scrise de recurs s-a arătat că percheziția domiciliară în urma căreia au fost ridicate hard disk-urile, CD-urile sau DVD-urile, a fost realizată în condiții de legalitate, însă - nuanțând - a afirmat că acesta a vizat exclusiv mediile de stocare ca suport material.

Din această perspectivă, este vădit neîntemeiată apărarea inculpatului în sensul că pentru O.R.D.A. „obiectul constatării tehnico - științifice ar consta în chiar hard disk-urile, CD-urile sau DVD-urile in materialitatea lor”, iar nu „… în informația stocată pe hard disk-urile, CD-urile sau DVD-urile respective”.

Or, așa cum rezultă din examinarea dispozițiilor legale, O.R.D.A. nu efectuează constatări tehnologice, metalurgice ori constatări privind materialul, substanța sau tehnologia particulară a unui HDD, DVD sau CD, ca echipamente de I.T., ci - potrivit art. 137 din Legea nr. 8/1996 - O.R.D.A. funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe. Această autoritate, prin specialiștii/experții săi, supraveghează respectarea „drepturilor de autor și drepturilor conexe”, adică drepturi, ca în prezenta cauză, imateriale în înțelesul comun, concretizate în informații digitalizate aflate pe diferiți suporți-memorii de stocare I.T. (HDD, CD, DVD, etc).

Se mai reține că, în primă instanță, a fost încuviințată efectuarea unei „expertize informatice”. Astfel, în încheierea din data de 19 mai 2009, s-a arătat că, „… având în vedere rolul său activ, în vederea stabilirii adevărului, consideră legală și pertinentă percheziția asupra sistemelor informatice ridicate de la inculpat, chiar și în această fază procesuală, dispunând în acest sens”, în dispozitivul încheierii dispunându-se ca expertul „să efectueze expertiza cu mențiunea să stabilească conținutul celor 3 hard-discuri, să analizeze programele, dacă există licențe pentru aceste programe, conținutul CD-urilor și DVD-urilor, dacă sunt opere piratate, cu mențiunea că se autorizează percheziția sistemelor informatice ridicate de la inculpat…”.

Demersurile instanței de fond pentru efectuarea expertizei tehnico-științifice au fost continuate conform încheierii din 16 iunie 2009.

În consecință, raportul de expertiză tehnico-științifică, probă efectuată în cursul judecății de fond, este consecința, pe de o parte, a exercitării dreptului de apărare al inculpatului, iar pe de altă parte, are la bază dispoziția și autorizarea unui judecător.

În final, pentru termenul de judecată din 3 noiembrie 2009, a fost depus la dosarul instanței de fond „Raportul de expertiză tehnico - științifică nr. 5 din 19 octombrie 2009”.

În sfârșit, se constată că inculpatul, în prezența avocatului ales, cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror nu a contestat legalitatea „raportului de constatare tehnico - științifică” efectuat de Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor, menționând expres numai că „Solicit completarea raportului întocmit de O.R.D.A., sens în care voi formula obiective”.

În consecință, înalta Curte apreciază că cele două hotărâri judecătorești nu sunt contrare legii, iar prin acestea nu s-a făcut o greșită aplicare a legii.

Asupra cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.:

În motivele scrise de recurs s-a arătat „pe fondul cauzei, apreciem ca unele dintre probele pe baza cărora a fost pronunțata decizia atacata sunt nelegal obținute, iar pe de alta parte, instanța a interpretat in mod eronat ansamblul probator administrat in cauza, trăgând o serie de concluzii greșite si nesusținute de probe, astfel încât se impune o noua evaluare a probațiunii de către instanța de recurs”. Față de aceste precizări, apărarea a susținut că se impune achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. a) sau lit. c) din C. proc. pen.

Înalta Curte își însușește argumentele de fapt, rezultate din coroborarea probatoriului, și de drept expuse în cele două hotărâri atacate, cu următoarele completări:

Conform art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare. Eroarea gravă trebuie să fie constatată din compararea faptelor reținute cu probele administrate.

Apărarea inculpatului nu a arătat în ce constă eroarea gravă de fapt și ce probă este în contradicție cu situația de fapt reținută de prima instanță și, respectiv, confirmată de instanța de apel. Motivarea apărării sugerează ipoteza potrivit căreia instanțele ar fi interpretat greșit probele administrate ori că nu ar fi clarificat unele contradicții între probele administrate, adică ipoteza unei coroborări/evaluări greșite a probatoriului, iar nu existența unei erori grave de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, situație care nu este suficientă și de natură să justifice incidența cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.

Potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită iar aprecierea fiecărei probe se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Prima instanță, precum și cea de apel, au motivat convingător situația de fapt și vinovăția inculpatului prin coroborarea probelor administrate în cursul procesului penal.

Este adevărat că inculpatul beneficiază de „prezumția de nevinovăție”, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția (art. 66 alin. (1) C. proc. pen.), revenind organelor judiciare (acuzării) obligația să administreze probe în vederea dovedirii vinovăției acestuia (art. 4, art. 62 și art. 65 alin. (1) C. proc. pen.). Este însă deopotrivă adevărat că, potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul, în cazul în care există probe de vinovăție, are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. în înțelesul legii „a proba lipsa lor de temeinicie”, este un drept și o obligație procesuală care nu se rezumă la negarea vinovăției, la negarea conținutului informativ al unei probe ori la negarea evaluării corecte a probelor de către instanță. în măsura în care inculpatul nu reușește să probeze lipsa de temeinicie a probelor în acuzare, prezumția de nevinovăție a acuzatului este răsturnată, această prezumție având caracter relativ, iar nu absolut.

Instanțele, în urma examinării și coroborării probelor/mijloacelor de probă, au dreptul ca, printr-o motivare adecvată, să înlăture una sau mai multe probe, parțial ori integral, această posibilitate legală fiind conferită judecătorului prin dispozițiile art. 356 lit. c) din C. proc. pen.

Ambele instanțe au examinat toate apărările inculpatului (referitoare la numita „A.”, la pretinsa existență a licențelor, la aspectele rezultate din declarația martorei-prietena inculpatului) și, cu ample argumente juridice și probatorii, le-au înlăturat.

Deși se recunoaște că un element care poate fi considerat incriminator pentru inculpat ține de faptul că pe numele lui se efectuau plățile ramburs, inculpatul nu a oferit explicații rezonabile pentru această activitate de încasare a unor sume de bani. în condițiile în care, pe de o parte, în recurs nu au fost administrate probe noi, iar pe de altă parte, argumentele și apărările inculpatului sunt, în esență, identice cu cele expuse la fond și la apel, amplu examinate de către ambele instanțe, așa cum s-a arătat anterior, înalta Curte apreciază că nu este necesară reluarea acestora, ele fiind convingător prezentate în cele două hotărâri atacate: înlăturarea apărărilor inculpatului legate de numita „A.” (despre care, de asemenea, nu au fost oferite date și explicații rezonabile), cu privire la „administratorul site-ului” și la utilizarea unui număr de telefon mobil (cele menționate în motivele scrise de recurs), precum și la „imposibila stabilire a unei identități” între mediile de stocare supuse expertizei informatice si bunurile ridicate de la inculpat în urma percheziției domiciliare (în raport fiind menționate explicații cu privire la acest aspect, iar inculpatul neoferind argumente rezonabile care să sugereze că, în mod real, nu ar fi fost examinate chiar bunurile ridicate cu ocazia percheziției domiciliare - a raportului de expertiză tehnico - științifică nr. 5 din 19 octombrie 2009).

Așa cum s-a arătat anterior, activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost dovedită prin actele și lucrările dosarului: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de percheziție domiciliară; autorizația de percheziție din 26 septembrie 2006 și încheierea penală nr. 65/C/P din 26 septembrie 2006 a Tribunalului Cluj; sesizare U.P.F.R. împreună cu anexele; procesele - verbale de verificare a adresei de internet și anexele; procese verbale de identificare a unor anunțuri apărute în numerele din 06 martie 2006 și din 15 mai 2006 ale ziarului „P.A.Z.”; raport de constatare tehnico - științifică din 13 noiembrie 2007 întocmit de către O.R.D.A. împreună cu cele 11 anexe stocate pe un CD inscripționat O.R.D.A. și raportul de expertiză tehnico - științifică din 19 octombrie 2009, împreună cu cele 11 anexe stocate pe un CD inscripționat O.R.D.A.; declarațiile de constituire de părți civile (f. 145-146, 151, 160-161, 163, 165, 166-168); adresa din 13 iulie 2006 a Direcției Regionale de Poștă Cluj-Napoca; borderouri conținând expedierile efectuate de către inculpatul G.D.M. de la oficiile poștale Cluj-Napoca nr. 1 (Centru) nr. 5 (cartierul Grigorescu) și nr. 15 (cartierul Mănăștur); cele patru cupoane mandat - poștal ridicate cu ocazia percheziției domiciliare; declarațiile martorilor: C.B.S.; T.T.; B. (Z.) M., împreună cu chitanța din 14 decembrie 2005, P.A.; Ț.A.; B.O.M.; M.O.E.; O.V.; C.R.E.; B.M.E.; P.D.V.; L.A.; G.S.V.; T.M.; M.M.L. și G.A.F., toate probând existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și vinovăției acesteia.

Este neîntemeiată și critica apărării referitoare la stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlu de prejudiciu.

Stabilirea cuantumul sumelor la care inculpatul a fost obligat, cu titlu de despăgubiri, a fost realizată în condițiile Legii nr. 8/1996. Inculpatul, prin apărător, recunoaște că instanța de fond, în aplicarea rolului activ, i-a pus in vedere acestuia că, în situația în care contestă modul de determinare a prejudiciului, are dreptul să solicite ca probă efectuarea unei expertize având ca obiect stabilirea întinderii prejudiciului, însă susține că această probă nu îi revenea lui, ci dimpotrivă, părților civile care aveau obligația de a proba acest aspect. în consecință, s-a solicitat respingerea pretențiilor civile formulate in cauză, cu motivarea că „părțile civile nu au probat întinderea prejudiciului”.

Acțiunea civilă, chiar exercitată în procesul penal, este supusă principiului disponibilității procesuale, părțile fiind cele obligate să propună administrarea probelor și, respectiv, a contraprobelor.

Or, în această situație, dacă contesta el însuși cuantumul sumelor deja calculate, inculpatul avea obligația contraprobei, adică a solicitării unei expertize pentru determinarea respectivelor sume (aspectele legate de discutarea cuantumurilor prejudiciilor sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12 ianuarie 2010).

Față de cele reținute, Înalta Curte - în temeiul 38515 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul inculpatului.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.D.M. împotriva deciziei penale nr. 20/ A din 14 februarie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 1 februarie 2012.