Recharacterization of contract fraud to fraudulent management in public wine enterprise; non-decursability of prescription for mismanagement by public officials

Asupra recursurilor de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 192 din 20 februarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 29 din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de inculpatul I.T. de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215 alin. (5) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de inculpatul I.T. de schimbare a încadrării juridice a faptei din dispozițiile art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., în art. dispozițiile art. 214 alin. (1) C. pen.

În baza art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.T. la pedeapsa de 15 ani închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de acest inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 35 din Legea nr. 22/1969.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de acest inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal față de acest inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele executabile în pedeapsa cea mai grea, de 15 ani închisoare, pe care o sporește cu 2 ani, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 35 C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 5 ianuarie 2004 la 17 martie 2004.

În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 14 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul B.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 16 iulie 2001 la 18 septembrie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 35 din Legea nr. 22/1969.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.H. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 18 iunie 2001 Ia 18 septembrie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 C. pen., raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 25 C. pen., raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 13 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V. Mihai la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o perioadă de 10 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen. s-a dedus prevenția de la 31 iulie 2001 la 6 august 2001.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. pen., s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. pen. s-a încetat procesul penal față de acest inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul M.L. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. a fost condamnată inculpata M.I.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul L.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen., 6 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ca urmare a decesului acestuia.

În baza art. 14 raportat la art. 346 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul I.T., în solidar cu inculpatul B.G. ( acesta în limita sumei de 216.071 RON), cu inculpatul B.T. (acesta în limita sumei de 823.343 RON), cu inculpatul P.I. (acesta în limita sumei de 187.585 RON), cu inculpatul M.L. (acesta în limita sumei de 461.843 RON), cu inculpatul N.V.M. (acesta în limita sumei de 684.531 RON), și C.H. (acesta în limita sumei de 789.964 RON) la plata sumei totale de 7.257.375 RON către partea civilă SC J. SRL.

A fost obligat inculpatul I.T. la plata sumei de 1.499.603 RON către partea civilă.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată împotriva moștenitoarelor L.C. și L.M. ca nefondată.

În baza art. 169 C. proc. pen. au fost respinse ca neîntemeiate plângerile formulate împotriva măsurilor asigurătorii luate prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 34519/3/2005.

În baza art. 163 C. proc. pen. s-a luat măsura sechestrului asigurător asupra tuturor bunurilor mobile și imobile ale inculpaților până la concurența valorii prejudiciilor la care aceștia au fost obligați către partea civilă.

În baza art. 191 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata a câte 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul din data de 12 iunie 2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia au fost trimiși în judecată următorii:

- inculpatul C.H., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 C. pen. raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969 art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul B.T. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul P.I. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul B.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de: art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 35 din legea nr. 22/1969, art. 26 C. pen. raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969, art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- inculpatul N.V.M. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul I.T. pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni: infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), 3 și 5 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 214 alin. (2) C. pen., art. 35 din Legea nr. 22/1969, art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., art. 290 C. pen., art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul M.L. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpatul L.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

- inculpata M.I.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

În fapt în actul de sesizare s-a reținut în esență, în privința inculpatului I.T., că începând cu anul 1995 acesta a acceptat funcția de șef al complexului de vinificație J. din cadrul SC P.T. SA, păstrându-și această funcție și după preluarea acestei societăți de către SC T.P. SRL Constanța și înființarea ulterioară a SC J. SRL - Filiala Alba, cu partea de patrimoniu preluată de SC T.P. SRL de la SC P.T. SA.

S-a reținut că în fapt inculpatul îndeplinea activități ce implicau administrarea și gestionarea întregului patrimoniu al complexului de vinificație J. și în același context avea atribuții de administrare și coordonare gestionară și a bunurilor aparținând gestiunilor exterioare complexului, respectiv Crama B. și secția de șampanizare Cetatea de Baltă, în plus executa practic și întreaga activitate de aprovizionare a societății cu materiale consumabile sens în care angaja financiar SC J. SRL.

De reținut totodată că, după ce, cu ocazia verificării situației gestiunii de ambalaje (sticle) din cadrul Complexului de vinificație J., gestionarul M.L. a constatat existența unui minus în gestiune de peste 50.000 bucăți sticle, reprezentând diferență între stocul scriptic și faptic, și a prezentat această situație inculpatului C.H., informându-l pe acesta că minusul constatat era foarte mare iar sticlele respective nu au fost sparte ci îmbuteliate ilegal, la rândul său acesta din urmă a prezentat situația inculpatului I.T.

Cel din urmă a dispus inculpatului C.H. să întocmească procese-verbale de perisabilități echivalente cantitativ cu numărul de sticle constatate minus.

Această dispoziție este adusă la cunoștința gestionarului M.L., în data de 29 decembrie 2000 acesta întocmind actele de consum pentru cantitățile de 8.458 bucăți sticle de 0,700 litri și 46.347 sticle de 0,750 litri, transformate în cantitatea de 15.882 kg cioburi, deși Procesul-verbal nr. 19/2001 prin care se constatau spargerile este încheiat la data de 31 decembrie 2000. Acest act a fost întocmit în fals și semnat de către inculpatul I.T. în calitate de șef Complex vinificație precum și de membrii comisiei de inventariere formată din M.L. și N.V., redactarea fiind făcută de inculpatul C.H. care a semnat și el înscrisul prezentat anterior, valoarea totală a celor 54.805 sticle de 0,700 l și 0,750 l fiind de 144.265.740 ROL.

S-a reținut că tot din dispoziția inculpatului I.T., inculpatul C.H. a întocmit în fals în data de 31 ianuarie 2001 încă un proces-verbal de perisabilități, pentru cantitatea de 4.491 sticle de 0,700 l și 5.356 sticle de 0,750 l, în valoare totală de 23.299.344 ROL, înscris ce a fost semnat numai de inculpații C.H. și M.L.

Se reține în continuare că în toamna anului 2000 în cadrul complexului de vinificație SC J. SRL Filiala Alba a fost prelucrată cantitatea de 5.433.087 kg struguri provenită din 5.414.310 kg producție proprie și 18.690 kg din cumpărări în procesul de prelucrare al cantității de struguri inculpatul C.H. stabilind un randament faptic de aproximativ 76 - 77%, randament ce a fost modificat la indicația inculpatul I.T. la 72,26%, ceea ce a condus la un plus de 203.120 litri de must neevidențiat scriptic, prin intermediul acestei manopere frauduloase creându-se în gestiunea societății un plus de 193.078 l vin de drojdie, în valoare de 1.629.385.242 ROL.

Se mai reține că gestionarii din cadrul complexului de vinificație și din cadrul celorlalte gestiuni interne aveau reprezentarea faptului că inculpatul I.T. este autorizat de către proprietarii societății (C.N. și L.N.) să dispună cu privire la bunurile firmei (produse finite), urmând dispozițiile acestuia sub acest aspect, condiții în care în perioada februarie 1999 - mai 2001 au fost eliberate ilegal către beneficiari exteriori ai societății produse finite (vin, vin spumant, vinars) în valoare totală de 70.538.997.817 ROL.

Se reține că, în virtutea încrederii depline acordate de către proprietarii societății, inculpatul I.T. a efectuat aprovizionarea societății cu materiale consumabile în mod preferențial, de la unități agreate de acesta, (intermediari privilegiați), la prețuri ce depășeau cu 27,5 până la 250% prețurile de ofertă a produselor respective ale altor societăți producătoare, prin această modalitate de aprovizionare inculpatul I.T. împiedicând încheierea unor contracte directe între conducerea SC J. SRL, Filiala Alba și furnizorii sau producătorii care ofereau produse în condiții mai avantajoase, inducând în eroare conducerea societății cu privire la prețurile de achiziție a consumabilelor oferite de ați comercianți decât cei de la care se făcea aprovizionarea, cauzând astfel SC J. SRL Filiala Alba un prejudiciu în cuantum de 14.996.033.100 ROL, stabilit prin diferența dintre prețul plătit de societate pentru aceste produse și prețul de ofertă pentru același produs al producătorului direct ori al altor ofertanți ale unor produse echivalente.

În aceeași calitate de șef al complexului de vinificație, inculpatul I.T. prin intermediul inculpatului C.H. a dispus inculpatului B.G., gestionar la Crama B. ca în perioada noiembrie 1999 - mai 2001 să modifice randamentul de distilare a vinului și obținerea vinarsului de la 1228,70/1000 la 1063,46/1000, creând astfel un plus în gestiunea societății de 13.541.839.866 ROL.

În data de 3 mai 2001, urmare a unor discuții contradictorii între proprietarii societății, inculpatul I.T. a fost demis din funcția de șef complex vinificație, în aceeași seară inculpatul T.I. fiind surprins în timp ce încerca să scoată din societate bunuri aparținând societății, în valoare totală de 23.992.818 ROL.

În privința inculpatului B.T. se reține în fapt că în cursul lunii iulie 1999 acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de gestionar la gestiunea 199 de produse finite din cadrul complexului de vinificație J. având ca principale atribuții de serviciu primirea și evidențierea gestionară a produselor finite, precum și eliberarea și evidențierea acestora de către beneficiarii externi al SC J. SRL Filiala Alba.

Se reține că acest inculpat a acceptat să conducă gestiunea fără o evidență scriptică exactă, în acest mod favorizând intrarea în gestiune a unor produse finite fără întocmirea unor acte de evidență primară. Se reține că din dispoziția inculpatului I.T., față de care se afla în relații de subordonare, inculpatul B.T. a procedat la predarea din gestiune a unor cantități de produs finit, cauzând un prejudiciu total de 56.916.011.877 ROL, iar în activitatea de evidențiere gestionară a produselor primite de la celelalte gestiuni externe ale societății, inculpatul B.T. a procedat la întocmirea de acte de intrare în gestiune pentru cantități de produse finite inferioare cantităților care i se livrau efectiv, falsificând documente de evidență primară.

În privința inculpatului B.G. s-a reținut că acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de gestionar la Crama B. - gestiunea nr. 197, subunitate specializată în obținerea produsului vinars, în exercitarea acestei funcții săvârșind următoarele abateri de natură disciplinară: în baza unui număr de 13 avize de însoțire a mărfii, în cursul lunii septembrie 1999, din punct de vedere faptic, în gestiunea B. a intrat o cantitate de 79.096 litri vin vrac pentru distilat din gestiunea M., iar la indicația inculpatului C.H., inculpatul B.G. a întocmit acte de recepție în baza cărora se încărca scriptic în gestiune numai pentru cantitatea de 69.096 litri vin, creându-și un plus faptic de 10.000 litri vin, creând astfel un plus faptic în gestiune de 84.439.000 ROL.

Totodată, fiind determinat de inculpatul C.H. și având cunoștință de inexistența faptică a operațiunilor, inculpatul B.G. a procedat singur la întocmirea unor acte de transfer prin care justifica intrarea în gestiunea sa a unor cantități de vin vrac, descărcând astfel prin aceasta gestiunea furnizoare, fapte săvârșite cu scopul reglării scriptice a gestiunilor, în acest mod inculpatul creându-și în gestiune un plus faptic de 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL.

La indicația inculpatului I.T., inculpatul B.G. a procedat în perioada noiembrie 1999 - mai 2001 la modificarea randamentului de distilare a vinului la coloana de distilare de la secția B., creând un plus de 13.541.839.866 ROL, prin faptele sale acest inculpat favorizând traficarea unei cantități de 50.931 sticle de vinars de către inculpatul I.T.

În privința inculpatului C.H. s-a reținut că acesta și-a desfășurat activitatea începând cu luna septembrie a anului 1999 în calitate de economist vinificație, desfășurându-și efectiv munca sub coordonare directă a inculpatului I.T., ca un simplu instrument al acestuia.

La dispoziția acestui din urmă inculpat, inculpatul C.H. a acceptat să stabilească scriptic un randament inferior de 72,26% operațiune care a denaturat esențial cantitățile de must care erau evidențiate contabil, și în această modalitate stabilindu-se un plus în gestiune de 1.629.385.242 ROL.

Cu ocazia întocmirii rapoartelor de producție, inculpatul C.H. proceda la stabilirea scriptică a cantităților de produse finite rezultate prin intermediul cantităților de produse livrate în mod legal, astfel încât evidențierea acestor produse finite se făcea în mod fals de către inculpat, fără a se ține cont și de produsele finite livrate în mod ilegal, și prin urmare la indicația inculpatului I.T. evidența contabilă a produselor finite obținute era condusă de inculpatul C.H. în sens invers, funcție de cantitatea de produs livrată în mod legal, celelalte evidențe intermediare fiind ulterior întocmite și reglate funcție de această activitate contabilă, care într-o ordine cronologică trebuia să fie ultima din circuit, în acest mod obținându-se rezultatul urmărit de inculpatul I.T. de ascundere scriptică a cantităților de produse livrate ilegal.

În aceeași cantitate și tot la solicitarea inculpatului I.T. inculpatul C.H. a determinat mai mulți gestionari ai unor gestiuni intermediare, respectiv pe inculpații B.G., P.I. și N.V. să întocmească evidențe de gestiune falsă pentru ascunderea unor cantități de produse finite livrate ilegal, aspecte ce l-au ajutat pe inculpatul I.T. să ascundă livrarea ilegală a unor produse în valoare totală de 6.421.573.000 ROL.

S-a reținut că inculpatul P.I. și-a desfășurat activitatea în calitate de gestionar (gestiunea materiale - 193 Crama B.), având ca principale atribuții de serviciu recepționarea, păstrarea și distribuirea pentru consum, în vederea obținerii și îmbutelierii vinarsului și vinului spumant, a sticlelor, dopurilor, capselor, capsulelor, etichetelor și altor materiale consumabile.

Se reține că la sfârșitul anului 1998 inculpatul P.I. a constatat lipsa din gestiunea sa a cantității de minim 3.000 bucăți dopuri cu cap plastic, fapt adus la cunoștința inculpatului C.H. însă pentru acoperirea acestui minus inculpatul, pe parcursul anului 1999, cu ocazia eliberării acestui tip de produs, a consemnat pe bonurile de consum eliberarea unor cantități mai mari decât cele reale, acoperind astfel un prejudiciu de 6.519.000 ROL.

În perioada noiembrie - decembrie 2000, inculpatul a constatat în urma unei verificări personale a gestiunii sale o diferență în minus de circa 10.000 bucăți dopuri cu cap plastic, fapt adus la cunoștința inculpatului C.H., iar în urma discuțiilor purtate cu acesta, inculpatul P.I. a procedat la modificarea prin contrafacere în registrul de gestiune cantitatea inițială de 25.000 bucăți prin suprapunere, a cantității de 15.000 bucăți, astfel încât lipsa faptică din gestiune să fie acoperită și din punct de vedere scriptic, prejudiciul cauzat în acest mod fiind de 21.737.020 ROL.

Se reține în sarcina acestui inculpat că prin faptele săvârșite, inculpatul P.I. a favorizat traficarea de către inculpatul I.T. a unei cantități totale minime de 22.760 bucăți butelii vinars în valoare totală de 4.401.215.000 ROL.

În sarcina inculpatului N.V.M. s-a reținut că începând cu luna mai a anului 2000 și-a desfășurat activitatea în calitate de șef de linie îmbuteliere în cadrul complexului de vinificație J., aparținând SC J. SRL Filiala Alba, având ca principale atribuții de serviciu urmărirea faptică a modului de îmbuteliere a produselor vin și evidențierea scriptică a acestei operațiuni.

Se arată că acest inculpat a întocmit în fals rapoartele de producție la indicația inculpatului C.H. și din dispoziția inculpatului I.T., aceste rapoarte stând la baza evidențierii contabile a activității de îmbuteliere.

Cantitatea de produs finit stabilită conform rapoartelor de îmbuteliere era livrată în gestiunea inculpatului B.T., rapoartele de producție fiind însă întocmite de o asemenea manieră încât să concorde cu cantitățile de produse livrate și înregistrate ca atare din gestiunea inculpatului B.T., astfel încât existența scriptică a unor minusuri între cantitatea de vin îmbuteliat pe linia de îmbuteliere și cantitatea de vin îmbuteliat intrată în gestiunea inculpatului B.T. era practic imposibilă.

Se reține că prin acest procedeu, inculpatul N.V. a reușit să evite evidențierea scriptică în perioada septembrie 2000 - aprilie 2001 a unui număr de 88.842 butelii vin, creând posibilitatea comercializării unei cantități minimale de 88.842 butelii vin, pe cale de consecință cauzându-se un prejudiciu de 3.887.548.236 ROL în patrimoniul SC J. SRL.

Se reține de asemenea că, după constatarea lipsei în gestiune a unei cantități importante de ambalaje, inculpatul M.L. l-a anunțat pe inculpatul C.H., care după ce a procedat la informarea inculpatului I.T. a întocmit în fals Procesul-verbal din 31 decembrie 2000, prin care s-a scăzut, cu titlu de perisabilități, cantitatea totală de 54.805 sticle și s-a constatat existența unei cantități de 15.882 kg cioburi. Prin întocmirea acestui proces-verbal, inculpatul N.V.M. a ajutat la cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul SC J. SRL - Filiala Alba, în cuantum de 144.265.740 ROL, reprezentând valoarea sticlelor înscrise în acest proces-verbal.

În ceea ce privește pe inculpatul M.L., s-a reținut că acesta și-a desfășurat activitatea de gestionar la gestiunea de ambalaje 191 din cadrul Complexului de vinificație J., acesta ocupându-se în principal cu recepționarea și distribuirea pe fluxul liniei de îmbuteliere din cadrul complexului a sticlelor necesare îmbutelierii.

S-a reținut că, deși a cunoscut că se îmbuteliau mai multe sticle de vin decât cantitățile consemnate în rapoartele de îmbuteliere, acesta a acceptat să semneze procesul-verbal de perisabilități, întocmit în fals de inculpatul C.H. în data de 31 decembrie 2000, pentru cantitatea totală de 54.805 sticle sparte, în aceleași condiții acesta acceptând să semneze și procesul-verbal întocmit în data de 31 ianuarie 2001, prin care se justifica lipsa în gestiunea inculpatului a cantității de 9.847 sticle. În aceste modalități, inculpatul a contribuit la producerea unui prejudiciu în dauna părții civile de 167.565.084 ROL.

În privința inculpatului L.M. s-a reținut în fapt că acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de lucrător gestionar la gestiunea nr. 194 Cetatea de Baltă a SC J. SRL Filiala Alba, având ca atribuțiuni de serviciu gestiunea materialelor necesare obținerii produsului vin spumant precum și gestionarea acestui produs, până la livrarea sa către magazia de produse finite aflată în cadrul complexului de vinificație J., al cărei gestionar era inculpatul B.T.

S-a reținut că în perioada 12 iulie 1999 - 2802.2001 inculpatul L.M. a dispus din gestiune, de cantitatea de 64.381 bucăți dopuri expediție șampanie în valoare de 201.813.189 ROL, pentru care nu a întocmit acte justificative, folosindu-le la obținerea unei cantități minimale de 56.788 ROL butelii vin spumant pentru care nu au fost întocmite acte de evidență gestionară.

S-a reținut că în luna decembrie a anului 1999, inculpatul L.M. a modificat scriptic starea stocului faptic a produsului dopuri prin evidențierea gestionară a cantității de 27.630 bucăți dopuri, deși stocul real era de 283 bucăți dopuri, încărcând gestiunea fictiv cu bunuri în valoare de 4.169.858 ROL, în scopul justificării scriptice a unor lipsuri faptice.

Cantitatea de vin spumant existentă ca plusuri în gestiunea inculpatului L.M. față de evidența scriptică a fost eliberată de acesta din gestiune la solicitarea șefului de complex, inculpatul I.T., fără întocmirea unor documente de evidență primară, valoarea prejudiciului astfel creat fiind de 10.277.208.300 ROL.

În ceea ce privește pe inculpata M.I.M., se reține în fapt că aceasta și-a desfășurat efectiv activitatea în calitate de șef laborator în cadrul complexului de vinificație J. până în data de 03 mai 2001.

Se reține în fapt că în data de 3 mai 2001, inculpata M.I.M. a sustras împreună cu inculpatul I.T. din birourile lor situate în incinta complexului de vinificație J. documente și bunuri aparținând SC J. SRL - Filiala Alba, pe care le-au încărcat în autoturismele firmei care le-au fost încredințate spre folosință personală în perioada cât au deținut funcții în societate, cu care au încercat să părăsească sediul firmei în aceeași zi în jurul orelor 23,45.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Alba, sub numărul 4617/2002.

În cadrul acestui dosar s-a formulat cerere de strămutare ce a fost admisă de Curtea Supremă de Justiție la data de 13 septembrie 2002 prin încheierea nr. 3784 și drept urmare s-a strămutat soluționarea cauzei la Tribunalul Mureș unde s-a înregistrat sub numărul 9578/2002.

Prin Sentința penală nr. 12 din 16 ianuarie 2003 definitivă prin respingerea recursului de curtea de apel Tg. Mureș s-a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia pentru refacerea urmăririi penale.

Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia a efectuat un nou rechizitoriu cu același nr., 126/P/2002, și a trimis cauza la data de 29.07.2003 la Tribunalul Alba, dispunând trimiterea în judecată a inculpaților.

Prin Încheierea nr. 4190 din 7 iulie 2005 pronunțată în Dosarul nr. 3264/2005 Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul București cauză ce a fost înregistrată sub numărul 5049/2005.

În cursul cercetării judecătorești s-a procedat la audierea martorilor P.R., C.M., R.M., P.A., T.A., B.V., B.C.

Inculpații au fost audiați în cadrul dosarului instrumentat de Tribunalul Mureș, de unde cauza a fost strămutată prin Încheierea nr. 3784 din 13 septembrie 2002 a Curții Supreme de Justiție, care a menținut actele întocmite de instanțe până la strămutare.

Prin Sentința penală nr. 140 din 1 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a Penală în Dosarul nr. 34519/3/2005 s-a dispus condamnarea inculpatului I.T. la o pedeapsă de 7 ani închisoare cu executare în regim de detenție și condamnarea inculpaților C.H., B.G., P.I., M.L., B.T., N.V.M., M.I.M. la pedepse cu închisoarea cu suspendarea executării.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului L.M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 214 alin. (1) C. pen., art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., ca urmare a decesului inculpatului.

Au fost obligați inculpații la despăgubiri către partea civilă. S-a luat act că de pe urma defunctului inculpat L.M. nu a fost dezbătută procedura succesorală, sens în care moștenitoarele acestuia - L.C. și L.M. - nu au fost obligate la plata despăgubirilor civile aferente.

În baza art. 163 C. proc. pen. s-a menținut sechestrul asigurător aplicat până în prezent asupra bunurilor inculpaților.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat, cu excepția inculpatului L.M., la plata sumei de 1.000 lei RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpații C.H., B.T., N.V.M., I.T., M.L., M.I.M., P.I. Și B.G., partea civilă SC J. SRL - Filiala Alba, L.C. și L.M., moștenitoare ale inculpatului L.M., decedat, precum și numiții Z.M. și I.M.

Prin Decizia nr. 383A din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze de minori și familie au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, și inculpații C.H., B.T., N.V.M., I.T., M.L., M.I. Măria, P.I., B.G., partea civilă SC J., numiții Z.M., I.M., L.C. și L.M., împotriva Sentinței penale nr. 140 din 1 februarie 2007 pronunțată de tribunalul București, secția a II-a penală.

A fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În considerentele deciziei de casare s-a reținut că sentința atacată este lovită de nulitate absolută în condițiile art. 197 alin. (2) C. pen. datorită încălcării dreptului la apărare al unora dintre inculpați, sancțiune ce nu poate fi înlăturată în nici un mod. S-a reținut că la momentul la care s-a soluționat cauza în fond apărătorul ales al inculpaților I.T., M.I.M., P.I., B.T., B.G. și L.M. nu a fost în măsură să pună concluzii, în această situație tribunalul procedând corect desemnând un apărător din oficiu dar încălcând în mod evident dreptul la apărare al inculpaților și refuzând să amâne cauza pentru ca acesta să își poată pregăti apărarea.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul 21052/3/2008.

În cursul cercetării judecătorești efectuate în această cauză a fost reaudiat inculpatul I.T. și a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând materialul probator existent Tribunalul București, secția I penală a reținut situația de fapt descrisă mai sus, pronunțând Sentința penală 192 din 20 februarie 2010.

Tribunalul a reținut situația de fapt expusă mai sus în temeiul declarațiilor inculpaților și martorilor - angajați ai societății audiați în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, raportului de expertiză contabilă și suplimentul la această expertiză efectuat în faza cercetării judecătorești, inclusiv opinia expertului parte din această etapă, înscrisurilor existente.

Tribunalul a reținut declarațiile sincere ale inculpatului C.H., ce se coroborează cu ansamblul materialului probator și care au fost reținute la stabilirea situației de fapt conform art. 69 C. proc. pen.

Acesta a relatat în detaliu modalitatea în care a acționat, la indicațiile exprese ale inculpatului I.T., în scopul creării de plusuri în gestiune și valorificării ilegale a cantităților de produse finite astfel rezultate; împrejurarea că randamentul real, astfel cum a fost constatat în urma calculelor personal a fost diminuat de inculpatul C.H. la indicația inculpatului I.T. de la valoarea de 76% la 72,26% rezultă din declarațiile celui dintâi inculpat, dar și din recunoașterile inculpatului I.T., cu ocazia confruntării celor doi.

Apărările acestuia din urmă în legătură cu stabilirea acestei sume a randamentului, în sensul că era o cifră stabilită conform reglementărilor în vigoare și nu a avut la bază o rezoluție infracțională au fost apreciate ca fiind vădit nesincere, întrucât acest randament nu putea fi stabilit în mod abstract, ci în funcție de anumiți parametri reali, ori valorile reale calculate, de economistul societății stabiliseră o cifră semnificativ mai mare.

Faptul că următoarele demersuri făcute de inculpatul C.H. în raport de ceilalți gestionari, pentru a-i determina să întocmească acte contabile false și să țină evidența contabilă în mod nelegal au fost determinate tot de indicațiile inculpatului I.T. rezultă din natura relației dintre cei doi, șef și subordonat, vârsta și lipsa de experiență a inculpatului C.H., acesta acționând practic ca o unealtă a celui dintâi, cât și a faptului că acesta din urmă nu a urmărit și nici nu a obținut un folos personal din modalitatea ilicită de conducere a activității societății stabilită de către inculpatul I.T.

Raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză și completarea acestuia confirmă existența plusurilor în gestiune și valorificarea prin mijloace extracontabile a produselor finite, cu ocazia întocmirii completării la raportul inițial de expertiză contabilă procedându-se comparativ la verificarea concordanței stocurilor cu cea a cantităților de produs finit și evidențiate contabil, cu concluzia că numai rezultatele determinate scriptic coincid în privința cifrelor, ceea ce certifică și modalitatea inversă de ținere a evidenței contabile la nivelul tuturor gestiunilor.

Inculpații au recunoscut caracterul fals al actelor contabile întocmite pentru justificarea unor lipsuri sau dimpotrivă crearea unor plusuri în gestiune, acte ce au fost menționate mai sus. Caracterul fals al celor două procese-verbale și al actelor de recepție întocmite în fals de unii dintre inculpați este confirmat și de verificările efectuate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză contabilă.

Inculpații cercetați în această cauză, cu excepția inculpatului I.T., au recunoscut faptul că produse finite din gestiunile lor și neînregistrate în evidențele societății erau livrate, ilegal, unor terți, din dispozițiile exprese ale inculpatului I.T.

Această împrejurare a fost confirmată și de declarațiile martorilor O.I., L.I., P.G., C.I.D., V.C.

Semnificative au fost considerate declarațiile inculpatului L.M. date în cursul urmăririi penale în care acesta relatează că în cursul lunii decembrie 1999 din dispoziția inculpatului I.T. a fost livrată, fără a fi întocmită o factură, cantitatea de 12.000 butelii de vin spumant, din gestiunea celui dintâi inculpat, prin încărcarea unui autovehicul aparținând SC C.C. SRL. De altfel, verificările făcute asupra facturilor emise către această societate, efectuate în cursul urmăririi penale, atestă că au fost făcute 4 livrări către aceasta, însă nici una nu a privit numai vin spumant, rezultând în mod cert că această tranzacție nu a fost înregistrată în contabilitatea SC J.

Față de cele de mai sus, Tribunalul a reținut în privința încadrării juridice următoarele:

Faptele inculpatului I.T. de a dispune inculpatului C.H., economist vinificație în cadrul aceluiași complex, întocmirea procesului-verbal din 31 decembrie 2000 și de a semna acest proces-verbal, prin intermediul căruia s-a stabilit, în discordanță cu realitatea faptică, existența unui număr de 54.805 sticle de 0,7 și 0,75 litri în gestiunea „ambalaje", în baza căruia au fost scăzute din gestiunea inculpatului M.L., în mod nejustificat, sticle în valoare de 144.267.740 ROL și de a-l instiga pe inculpatul C.H. să întocmească în același mod procesul-verbal de perisabilități din 31 ianuarie 2001, pentru cantitatea de 9.847 sticle în valoare de 23.299.344 ROL, înscris pe care însă nu l-a semnat, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, comise în baza unei rezoluții infracționale unice, de a dispune inculpatului C.H. modificarea comandamentului de prelucrare a strugurilor în must, de la 76 - 77%, cifră reală, constatată de inculpat, la 72,26%, înscrisă în evidențe și luată în calcul, ceea ce a determinat în toamna anului 2000, crearea în gestiune a unui plus în cuantum de 203.120 litri must, în valoare de 1.629.385.242 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prevăzută de art. 35 din Legea nr. 22/1969, și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului I.T., săvârșite cu rea-credință, de a dispune, din gestiunea magaziei de produse finite precum și din alte gestiuni intermediare, fără întocmirea documentelor legale și neurmate de plată a unor cantități mari de produse finite (vin îmbuteliat, vin spumant și Vinars îmbuteliat), în valoare totală de 70.538.997.817 ROL constituie infracțiunea de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului I.T. care, în baza unei rezoluții infracționale unice, exercitându-și atribuțiile de aprovizionare a societății cu materiale consumabile (dopuri, coșulețe, capsule,etichete, etc), i-a favorizat pe unii ofertanți, ascunzând ofertele altora astfel încât, în perioada 1999 - 2001, a determinat plata unui preț mai mare cu 14.996.033.100 ROL decât cel normal, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, săvârșită în seara zilei de 3 mai 2001, de a sustrage din patrimoniul SC J. SRL - Filiala Alba, împreună cu inculpata M.I., bunuri în valoare totală de 23.992.818 ROL, s-a stabilit că întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a-l instiga pe inculpatul B.G. să modifice evidențele privind randamentul de distilare a vinului și obținerea vinarsului, modalitate prin care s-a creat în societate un plus de 50.931 sticle vinars în valoare de 13.541.839.866 ROL, întrunește elementele caracteristice ale infracțiunilor de creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase - art. 35 din Legea nr. 22/1969 și instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 25 raportat la art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele acestui inculpat de instigare a celorlalți făptuitori la întocmirea de înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, toate actele materiale intrând în conținutul unei unice infracțiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 35 din legea nr. 22/1969, art. 25 raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 290 C. pen., infracțiuni cu privire la care inculpatul a solicitat continuarea procesului penal în temeiul art. 13 C. proc. pen., Tribunalul, constatând față de probatoriul administrat că există probe suficiente pentru a constata existența acestor infracțiuni și vinovăția inculpatului în raport de ele, a încetat procesul penal în temeiul art. 11 pct. 2 lit. g) C. proc. pen. întrucât în raport de fiecare s-a împlinit termenul de prescripție al răspunderii penale calculat conform art. 122 lit. d) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, valoarea extrem de ridicată a prejudiciului cauzat, atitudinea procesuală constant nesinceră a acestuia, vădita rea-credință cu care acesta a acționat și a aplicat acestuia pedeapsa de 15 ani închisoare.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., reținând în conformitate cu art. 72 C. pen., în plus față de împrejurările arătate anterior, și perioada extrem de îndelungată de timp în care s-a derulat activitatea infracțională a inculpatului, cuantumul prejudiciului cauzat, faptul că inculpatul a determinat pe ceilalți coinculpați să săvârșească acte ilicite pentru a-și atinge scopul propus, a aplicat inculpatului pedeapsa de 7 ani închisoare.

În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) lit. a) C. pen., Tribunalul a constatat că această faptă prezintă un caracter grav în raport de împrejurările concrete de comitere și îndeosebi scopul urmărit, acela de a sustrage anumite documente ce puteau să stabilească vinovăția acestui inculpat, urmând a aplica o pedeapsă mai fermă, de 7 ani închisoare.

Tribunalul a apreciat necesar, pentru a da relevanță concursului de infracțiuni, în raport de ansamblul activității infracționale și de urmările produse prin fiecare din faptele aflate în concurs, să aplice un spor de 2 ani închisoare, în final inculpatul urmând a executa pedeapsa de 17 ani închisoare.

Faptele inculpatului B.T., care în calitate de gestionar la magazia la produse finite a societății, a procedat la eliberarea din gestiune, fără documente legale și a întocmit acte de evidență primară false la dispoziția inculpatului Ignat,către diferite persoane, a unor produse ca vin îmbuteliat, vin spumant, vinars îmbuteliat, cauzând societății un prejudiciu de 56.916.011.877 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete ale faptei, cuantumul prejudiciului astfel cauzat, faptul că acest inculpat a acceptat tacit situația ilicită creată la nivelul societății de către inculpatul I.T., și a și acționat în consecință deși avea obligația legală de a reacționa prin încunoștințarea proprietarilor, poziția procesuală relativ sinceră a acestuia, elemente în temeiul cărora va aplica acestui inculpat pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B.G., faptele acestuia care, în calitate de gestionar și la indicațiile inculpatului C., nu a evidențiat în gestiune cantitatea de 10.000 litri vin pentru distilat, în luna septembrie 1999, în valoare de 84.390.000 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute creare de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prev. de art. 35 din Legea nr. 22/1969, și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen.

Faptele inculpatului din 31 mai 2000 și 31 octombrie 2000 de a semna, la indicațiile inculpatului C., două acte fictive de transfer-consum, reglând scriptic gestiunea sa cu cea de proveniență, pentru cantitatea de 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de creare de plusuri în gestiune, prevăzută de art. 35 din legea nr. 22/1969 și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului de a modifica datele privind randamentul de distilare a vinului și de a nu înregistra în evidențe echivalentul a 50.931 sticle vinars, întrunesc elementele infracțiunilor de complicitate la crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase, prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969 (autor I.T.), fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și complicitate la gestiune frauduloasă, prev. de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen.

Faptele acestui inculpat a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, toate actele materiale intrând în conținutul unei unice infracțiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., tribunalul a avut în vedere în raport de dispozițiile art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, perioada derulării activității infracționale, faptul că inculpatul a îmbrățișat tacit modalitatea ilicită de gestionare a patrimoniului societății adoptată de inculpatul I.T., valoarea mare a prejudiciului cauzat, poziția procesuală relativ sinceră a acestui inculpat, urmând în raport de aceste criterii să aplice inculpatului pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul C.H., faptele acestuia care, în calitate de economist vinificație, fiind determinat de inculpatul I., a operat în evidențele gestionare date false cu privire la randamentul de prelucrare a strugurilor în must, faptele sale întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la crearea de plusuri în gestiune prin mijloace frauduloase prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 35 din Legea nr. 22/1969, și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, de a echilibra scriptic gestiunile interne ale societății, contribuind astfel la gestionarea frauduloasă (eliberarea fără documente legale) a plusurilor rezultate ca urmare a manevrelor ilegale menționate, pentru o valoare de 6.589.139.084 ROL, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În legătură cu faptele aceluiași inculpat, anterior descrise, referitoare la procesele-verbale din 31 decembrie 2000 și 31 ianuarie 2001 privind sticlele sparte sau improprii utilizării, în valoare de 167.565.084 ROL, acestea întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 214 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele acestui inculpat a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, toate actele materiale intrând în conținutul unei unice infracțiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., Tribunalul a avut în vedere în conformitate cu art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, împrejurarea că activitatea infracțională a acestui inculpat a fost principalul element favorizator pentru infracțiunile comise de inculpatul I.T., dar și împrejurarea că acesta a putut fi ușor determinat de relația ierarhică cu acesta din urmă și de lipsa de experiență, cât și poziția procesuală deosebit de sinceră.

Faptele inculpatului P.I. care, în cursul anului 1999, pe baza unei unice rezoluții infracționale, a modificat mai multe bunuri de consum, menționând cantități mai mari decât cele reale, pentru a acoperi lipsa din gestiune a 3.000 de dopuri în valoare de 6.519.000 ROL, și, în aceleași împrejurări, a modificat, în perioada noiembrie - decembrie 2000, evidențe primare pentru a acoperi o lipsă în gestiune de 21.737.020 ROL echivalentul a 10.000 dopuri cap plastic, 8 prin modificarea în luna noiembrie - decembrie 2000 a cantității inițial consemnate de 25.000 bucăți dopuri în cantitatea de 15.000 bucăți, prin contrafacerea inscripțiilor de la poziția 12 fila 133 din raportul de gestiune), întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de gestiune frauduloasă prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului P.I. de a favoriza traficarea cantității de 22.760 butelii vinars, în valoare de 4.401.215.000 ROL s-a apreciat că reprezintă complicitate la gestiune frauduloasă, în condițiile art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., tribunalul a avut în vedere în temeiul art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete de comitere a acestei fapte, cuantumul prejudiciului cauzat, poziția procesuală relativ sinceră a inculpatului, în lumina acestor criterii urmând a aplica acestuia pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Faptele inculpatului N.V., săvârșite în calitate de separator linie îmbuteliere în cadrul complexului de vinificație J., de a întocmi documente gestionare de evidență primară false și de a nu înregistra produsele finite livrate gestiunii inculpatului B.T., având astfel posibilitatea livrării din această ultimă gestiune a 88.842 butelii vin, în valoare de 3.887.548.236 ROL, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă prev. de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, în calitate de membru al comisiei de inventariere, de a semna Procesul-verbal din 31 decembrie 2000, prin care s-a scăzut în mod fictiv din gestiunea inculpatului M.L. cantitatea de 54.805 sticle, în valoare de 144.267.740 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de complicitate la gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 26 raportat la art. 214 alin. (1) C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.

Faptele acestui inculpat a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările arătate mai sus, au fost săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice, toate actele materiale intrând în conținutul unei unice infracțiuni, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. Tribunalul a avut în vedere în temeiul art. 72 C. pen., modalitatea și împrejurările concrete de comitere a faptei, importanța activității infracționale a acestui inculpat în raport de cea a coinculpaților cercetați în cauză, valoarea prejudiciului produs, poziția procesuală relativ sinceră a acestui inculpat.

În privința inculpatului M.L., Tribunalul a constatat că faptele acestuia care, în calitate de gestionar, a semnat procesele-verbale fictive din 31 decembrie 2000 și 31 ianuarie 2001, întocmind acte de transfer-consum pentru 64.652 sticle, în scopul de a justifica o lipsă în gestiune de 167.565.084 ROL, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 214 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatei M.I.M. de a sustrage împreună cu inculpatul I.T., pe timp de noapte, din incinta societății, documente și bunuri aparținând unității, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen.

La individualizarea pedepsei pentru această infracțiune, tribunalul a avut în vedere faptul că în acest mod s-a urmărit ascunderea unor documente incriminatoare cu privire la activitatea inculpatului I.T. și pe cale de consecință ascunderea unor mijloace de probă, context în care această faptă prezintă o gravitate sporită.

Sub aspectul laturii civile, a constatat mai întâi că sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, inculpații provocând, cu culpă comună, un prejudiciu material părții civile, condiții în care aceștia sunt ținuți a răspunde în solidar.

Întrucât cu excepția inculpatului I.T. ceilalți coinculpați nu pot fi ținuți a răspunde decât în limita prejudiciului la cauzarea căruia au participat personal, Tribunalul a procedat la obligarea acestora în solidar însă în limita sumelor ce le sunt imputabile.

La calcularea sumelor Tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză contabilă efectuat de expertul Z.A., ce analizează în detaliu modalitatea în care au fost provocate aceste prejudicii, și suplimentul de expertiză contabilă efectuat de expertul U.I., reținând, în privința prejudiciului calculat pentru produsele de vinars și vin spumant opinia separată a expertului parte T.S.A., întrucât criteriul folosit de acest expert pentru a calcula prejudiciul, cel al randamentului, este o metodă de evaluare cu caracter obiectiv, aplicarea acestei metode de calcul impunându-se și în raport de datele cauzei.

Însumând prejudiciile imputabile fiecărui inculpat în raport de diversele categorii de produse, va obliga pe inculpatul I.T., în solidar cu inculpatul B.G. (acesta în limita sumei de 216.071 RON), cu inculpatul B.T. (acesta în limita sumei de 823.343 RON), cu inculpatul P.I. (acesta în limita sumei de 187.585 RON), cu inculpatul M.L. (acesta în limita sumei de 461.843 RON), cu inculpatul N.V.M. (acesta în limita sumei de 684.531 RON), și C.H. (acesta în limita sumei de 789.964 RON) la plata sumei totale de 7.257.375 RON către partea civilă SC J. SRL.

A obligat pe inculpatul I.T. la plata sumei de 1.499.603 RON către partea civilă, reprezentând diferență de preț la achiziție față de prețurile producătorilor ofertanți către SC J. SRL, astfel cum sunt calculate aceste prejudicii de mai sus prin suplimentul de expertiză financiar contabilă existent la fila 846 și următoarele Dosar nr. 1405/359/2004 Vol. III Tribunalul Mureș, secția penală.

A respins acțiunea civilă formulată împotriva moștenitoarelor L.C. și L.M. ca nefondată, întrucât acestea nu au acceptat în termenul de opțiune succesorală moștenirea inculpatului L.M., astfel încât nu pot fi obligate în calitate de succesoare în latura civilă a cauzei.

În baza art. 169 C. proc. pen. a respins ca neîntemeiate plângerile formulate împotriva măsurilor asigurătorii luate prin încheierea de ședință din data de 20 aprilie 2006 pronunțată de Tribunalul București în Dosarul nr. 34519/3/2005, întrucât, analizând întreg materialul probator administrat, constată că nu există temei pentru a ridica această măsură asigurătorie având în vedere că bunurile vizate de aceasta, și detaliate în încheierea de ședință menționată, reprezintă bunuri personale sau cota parte în indiviziune din imobilul deținut anterior în coproprietate, iar în raport de valoarea prejudiciului cauzat de acest inculpat se impune luarea acestor măsuri pentru a asigura posibilitatea recuperării cel puțin parțiale a prejudiciului suferit.

Împotriva sentinței penale au formulat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă SC J. SRL, inculpații I.T., C.H., B.T., N.V.M., M.L., B.G., P.I., M.I.M., moștenitorii inculpatului L.M., L.C. și L.M., petenții Z.M., Z.A. și M.M., și „S.I." - prin administrator I.V.G.

Prin Decizia penală nr. 112 din 18 mai 2010 Curtea de apel București, secția I penală a admis apelurile declarate de apelanții-inculpați I.T., M.I.M., B.T., B.G., C.H., P.I. și N.V.M. împotriva Sentinței penale nr. 192 din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în Dosarul nr. 21052/3/2008 și de apelanții petenți Z.A. și M.M.

A desființat în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând: 1. a descontopit pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată inculpatului I.T. în pedepsele componente de 15 ani închisoare, 7 ani închisoare și 7 ani închisoare pe care le repune în individualitatea lor, și sporul de 2 ani închisoare.

În baza art. 334 C. proc. pen. a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul I.T. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 214 alin. (1) C. pen. și din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 213 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 214 alin. (1) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. încetează procesul penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 213 C. pen.

Inculpatul va executa pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen. interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen.

2. În baza art. 334 C. proc. pen. a fost dispusă schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpata M.I.M. din infracțiunea prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 213 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal cu privire la infracțiunea prev. de art. 213 C. pen.

1. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.T. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă prevenția de la 14 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal față de B.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

2. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul B.G. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă prevenția de la 16 iulie 2001 la 18 septembrie 2001.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.

5. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul C.H. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă prevenția de la 18 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.

6. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul P.I. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă prevenția de la 13 iunie 2001 la 18 septembrie 2001.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.

7. În baza art. 26 raportat la art. 214 alin. (2) C. pen. a fost condamnat inculpatul N.V.M. la 4 ani și 6 luni închisoare pentru complicitate la gestiune frauduloasă.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 constată grațiată pedeapsa aplicată inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă prevenția de la 31 iulie 2001 la 6 august 2001.

Pune în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din Legea nr. 543/2002 privind revocarea grațierii.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

8. A fost dispusă ridicarea sechestrului asigurător instituit prin încheierea de ședință de la data de 20 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 34519/3/2005, asupra imobilului înscris în cartea funciară Căpâlna de Jos jud. Alba nr. topo X și Y, constând în casă, curte în suprafață de 525 mp și grădină în suprafață de 892 mp.

9. În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, apelantul inculpat M.L., partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, apelanții petenți SC S.I. SRL, Z.M., L.M. și L.C.

Astfel, curtea de apel a reținut că din analiza dispozitivului rechizitoriului prin care inculpații au fost trimiși în judecată a rezultat că instanța de fond a dispus condamnarea inculpaților exact pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, cu excepția inculpatului B.T., care a fost trimis în judecată pentru complicitate la infracțiunea prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la faptul că, din dispoziția inculpatului I.T., și în calitate de gestionar la magazia de produse finite, acesta elibera din gestiune, fără documente legale și întocmea acte de gestiune false, produse finite, către diverse persoane, apelul declarat de parchet sub acest aspect fiind privit ca nefondat.

Cu privire la ceilalți inculpați, Curtea constată că prima instanță a avut în vedere infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată prin dispozitivul rechizitoriului.

Din verificarea rechizitoriului a rezultat că în conținutul acestuia sunt descrise faptele inculpaților, în mod detaliat, fiecare act material al infracțiunii continuate cu încadrarea sa juridică proprie. De asemenea, și în ceea ce privește faptele inculpatului B.G., în sentința apelată sunt expuse de către instanța de fond infracțiunile reținute în sarcina acestui inculpat, raportat la situațiile de fapt rezultate, situație de fapt și încadrare care a fost reținută și de către parchet; așa cum se poate constată din lecturarea hotărârii atacate, ulterior, instanța de fond a precizat că faptele acestui inculpat, de a întocmi înscrisuri false în toate împrejurările prezentate, au fost comise în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel încât reprezintă o infracțiune unică, în formă continuată. În dispozitiv se dispune de către instanța de fond încetarea procesului penal doar pentru o singură infracțiune de fals, în formă continuată. Și acest aspect poate fi îndreptat pe calea apelului și nu se impune desființarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Aceeași situație s-a reținut și în ceea ce privește încadrarea juridică dată faptelor comise de inculpatul N.V.M.; astfel, instanța de fond face precizarea că fapta acestui inculpat, de a întocmi înscrisuri false, în toate împrejurările prezentate, a fost comisă în baza aceleiași rezoluții infracționale, astfel încât reprezintă o infracțiune unică, în formă continuată.

Analizând probatoriul administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță.

Referitor la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei, formulată de Ministerul Public, Curtea constată că aceasta este nefondată, faptele inculpaților întrunind elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

în raport de considerentele expuse, apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost privit ca nefondat și în consecință respins.

Cu privire la inculpatul C.H., care a solicitat în temeiul dispozițiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., desființarea sentinței penale nr. 192 DIN 20 februarie 2009 cu consecința achitării sale în temeiul dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., Curtea a constat că acesta, ca și ceilalți inculpați, a acționat în mod conștient, pe parcursul unei perioade îndelungate de timp, chiar dacă fiind determinat de inculpatul I.T., acțiunile sale pricinuind pagube părții civile, aspect recunoscut de acesta chiar în declarațiile date în cursul procesului penal.

Curtea a constat că inculpații au putut desfășura activitatea ilicită în cadrul societății deoarece patronii - N.L. și N.C. erau prezenți foarte rar în societate, aproximativ o dată la două săptămâni astfel că desfășurarea întregii activități de producție era lăsată în seama inculpatului I.T. și a celorlalți inculpați, aspect pe care aceștia nu îl contestă ci îl recunosc.

Situația de fapt - corect reținută de prima instanță sub aspectele menționate mai sus - a rezultat din probatoriul administrat în cursul judecății (fie la Tribunalul Alba, fie la Tribunalul Mureș sau la Tribunalul București) fiind audiați inculpații și martorii: I.V., C.I.D., H.C., I.D., M.A., T.L., T.G., L.I.G., B.A., C.M., D.E., O.I., C.E., A.O.I., G.C.I., V.C., P.G., S.Ș., S.I., P.R., C.M., R.M., P.A., T.A., B.V., B.C

Încadrarea juridică a faptelor comise de inculpați și reținută de prima instanță s-a apreciat a fi corectă, cu excepția unora dintre faptele comise de inculpatul I.T. și a infracțiunii reținută în sarcina inculpatei M.I.M.

Referitor la individualizarea pedepsei pentru inculpatul C.H. Curtea a constat că acesta, pe parcursul desfășurării întregii sale activități infracționale, a acționat la îndemnul și indicațiile inculpatului I.T., care a profitat de lipsa lui de experiență, fiind la începutul activității, și fără a poseda cunoștințe suficiente despre această activitate; mai mult, inculpatul C.H. nu a urmărit obținerea pentru sine a vreunui folos material și nici nu a obținut, dovadă fiind și situația materială precară a acestuia, care rezultă din înscrisurile aflate la dosarul de urmărire penală.

Astfel, Curtea a procedat la reducerea pedeapsei aplicată inculpatului C.H. la 4 ani și 6 luni închisoare și constatând că pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, în baza acestui text de lege urmează a constata grațiată această pedeapsă, punând totodată în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege, referitoare la revocarea grațierii condiționate, în situația în care inculpatul va comite o nouă infracțiune.

Inculpații N.V.M. și M.L. au solicitat să se dispună achitarea lor în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu raportare la art. 10 lit. d) C. proc. pen., respectiv lipsa vinovăției pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 C. pen., deoarece nu au acționat cu rea-credință și nu au obținut niciun folos material; de asemenea, solicită să se dispună respingerea pretențiilor civile formulate în cauză.

Au susținut inculpații că, așa cum rezultă din probatoriul administrat, respectiv declarațiile martorilor audiați, inculpații N.V.M. și M.L. au acționat la ordinele inculpatului I.T., aceștia nefăcând altceva decât să respecte ordinele superiorului lor, fără a profita în vreun mod în urma faptelor săvârșite.

Curtea a constat că solicitările inculpaților de a se reține lipsa vinovăției ca urmare a lipsei laturii subiective, respectiv a intenției, sunt nefondate.

Astfel, inculpații au acționat cu vinovăția prevăzută de lege - intenție - în comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, cunoscând că produc pagube societății, ceea ce constituie infracțiunea de gestiune frauduloasă.

Referitor la infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată se arată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni deoarece inculpatul M.L. nu a comis nici una dintre acțiunile alternative ce pot constitui elementul material al acestei infracțiuni - contrafacerea scrierii, subscrierii sau alterarea înscrisului.

Curtea constată că susținerile inculpatului nu sunt întemeiate, întrucât fapta de fals în înscrisuri sub semnătură privată s-a comis prin consemnarea unor date nereale în documentele de gestiune - inculpatul a acceptat să semneze procesul-verbal de perisabilități, întocmit în fals de inculpatul C.H. în data de 31 decembrie 2000, pentru cantitatea totală de 54.805 sticle sparte, în aceleași condiții acesta acceptând să semneze și procesul-verbal întocmit în data de 31 ianuarie 2001, prin care se justifica lipsa în gestiunea inculpatului a cantității de 9.847 sticle, deși cunoașterea faptul că datele consemnate sunt nereale.

Inculpatul N.V.M. a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea de complicitate la gestiune frauduloasă, arătând că a lipsit o perioadă îndelungată de timp din unitate, astfel că actele de evidență ce trebuia întocmite erau în sarcina inculpatului B.T. iar nu în sarcina sa, existând dubiu ce trebuie să profite inculpatului.

Simplul fapt că inculpatul N.V.M. s-a aflat o perioadă de timp în concediu nu înlătură vinovăția acestuia, atâta vreme cât întocmirea în fals a evidențelor a avut loc în altă perioadă decât aceea la care face referire inculpatul, și în paralel cu activitatea inculpatului B.T., cu scopul de a aduce cele două contabilități la un numitor comun al intrărilor-ieșirilor dintr-o gestiune în cealaltă.

Nu se poate susține că inculpații au acționat exclusiv la ordinul inculpatului I.T., ci că au acceptat să aibă o conduită ilicită, fără a împiedica în nici un fel acțiunile inculpatului și acționând la rândul lor în sprijinul acestuia.

Inculpații nu se aflau în poziția de a acționa complet la ordinele inculpatului I.T., având posibilitatea de a refuza colaborarea cu acesta și supunerea la indicațiile lui. Este evident din probatoriul administrat că inculpații au acționat în mod deliberat și conștient, menținându-se într-o situație ilicită.

Este de asemenea perfect adevărat faptul că aceștia nu ar fi acționat în acest mod și nu ar fi comis infracțiunile fără instigarea din partea inculpatului I.T., dar acest aspect nu înlătură vinovăția inculpaților ci conturează contribuția diferită a acestora la comiterea infracțiunii, care va fi avută în vedere de instanță la individualizarea pedepsei precum și la stabilirea obligațiilor în latura civilă a cauzei.

În condițiile în care instanța de fond a constatat în mod corect vinovăția inculpaților, în forma prevăzută de lege, obligarea acestora la plata despăgubirilor apare în primul rând ca o consecință a soluției de condamnare.

Curtea constată că în raport de gradul de contribuție a fiecărui inculpat în parte și de circumstanțele lor personale se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție dar într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de prima instanță.

Curtea a redus astfel pedeapsa aplicată inculpatului N.V.M. la 4 ani și 6 luni închisoare și constatând că pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, în baza acestui text de lege constatând grațiată această pedeapsă, punând totodată în vedere inculpatului dispozițiile art. 7 din aceeași lege, referitoare la revocarea grațierii condiționate, în situația în care va comite o nouă infracțiune.

Constatând dovedită vinovăția inculpatului M.L., Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței penale prin care s-a dispus încetarea procesului penal cu privire la acest inculpat, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Referitor la inculpatul I.T., Curtea constată că soluția instanței de fond, de condamnare a inculpatului pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (5) C. pen. este greșită.

Curtea constată că acțiunea inculpatului de a achiziționa materiale consumabile în mod preferențial și la suprapreț constituie elementul material al infracțiunii de gestiune frauduloasă iar nu al infracțiunii de înșelăciune.

Fapta inculpatului nu poate constitui înșelăciune în convenții atâta vreme cât el însuși reprezenta societatea așa-zis înșelată, în calitate de administrator. În lipsa inducerii în eroare, nu există elementul material al infracțiunii de înșelăciune.

Referitor la infracțiunea de gestiune frauduloasă, Curtea constată că inculpatul se face vinovat de comiterea acesteia.

Inculpatul susține că administratorii de drept, N.C. și N.L., cunoșteau tot ce se întâmpla în societate, și au contribuit la acest mod de derulare a activității societății.

Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză și din analiza actelor dosarului rezultă că administratorii de drept nu cunoșteau modul de derulare al activității în societate.

Astfel, activitatea ilicită a inculpatului I.T. a fost descoperită de administratorul N.C. în momentul în care, având o întâlnire întâmplătoare cu martorul I.V., a constatat că inculpatul I.T. acționa în dauna societății. Modul de a acționa al inculpatului constituie infracțiunea de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. (1) C. pen., întrucât produce pagube părții civile, cu rea-credință, cu ocazia administrării societății, prin semnarea unor contracte de achiziție materie primă la prețuri foarte mari, cunoscând existența unor oferte pe piață de produse identice la prețuri de trei ori mai mici. Prejudiciul constă în acest caz în diferența de preț între prețul de achiziție ca urmare a încheierii contractelor și prețul mai mic ce s-ar fi putut plăti dacă inculpatul nu ar fi refuzat achiziționarea produselor direct de la producător și nu prin intermediar.

În aceste condiții și în raport de probatoriul administrat astfel cum a fost expus anterior, Curtea constată că inculpatul I.T. se face vinovat de comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (1) C. pen. (comisă de inculpat prin achiziționarea de materiale la suprapreț) și gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. (comisă împreună cu ceilalți inculpați).

Referitor la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., Curtea constată că în cauză nu există probe care să ateste că inculpatul I.T. sau inculpata M.I.M. au avut intenția de a sustrage aceste bunuri și totodată că fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. iar nu ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 C. pen.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis apelul declarat de inculpatul I.T. și sub acest aspect și va dispune desființarea sentinței penale, descontopirea pedepsei de 17 ani închisoare aplicată inculpatului în pedepsele componente de 15 ani închisoare, 7 ani închisoare și 7 ani închisoare pe care le va repune în individualitatea lor, și sporul de 2 ani închisoare.

Curtea a constat că inculpatul se face vinovat de infracțiunea de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. și va executa pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru aceasta.

Inculpații B.T., P.I., B.G., I.T., M.I.M., prin apărător, au solicitat trimiterea spre rejudecare a cauzei la instanța de fond, deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra mai multor infracțiuni. Solicitarea acestora nu este fondată, pentru aceleași argumente expuse mai sus referitor la motivul de apel invocat de Ministerul Public - instanța s-a pronunțat în mod corect cu privire la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și care au fost consemnate în dispozitivul rechizitoriului.

Se afirmă de inculpați că, pe baza unei singure declarații a inculpatului C.H., s-a construit o teorie a prejudiciului; în esență, C.H. spune că, din dispoziție lui I.T., a trecut un randament de 72% în loc de 76%, cât era real.

Cu privire la susținerea că randamentul vinului nu putea fi, conform dispozițiilor din Legea viei și vinului, decât de maxim 72%, Curtea constată că aceste dispoziții legale sunt ulterioare faptelor inculpaților, astfel că nu pot fi invocate în favoarea acestora. La data la care au fost comise infracțiunile era în vigoare Legea viei și vinului nr. 67/1997, care nu conținea prevederi referitoare la randament și nu impunea o limită maximă a acestuia.

Referitor la individualizarea pedepselor, Curtea constată, ca și în privința inculpaților C.H. și N.V.M., că inculpații P.I., B.T. și B.G. au acționat ilicit ca urmare a instigării inculpatului I.T., a cărui contribuție la comiterea infracțiunii este decisivă și care a inițiat activitatea ilicită a fiecărui inculpat în parte. Inculpații P.I., B.T. și B.G. nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, iar în timpul scurs de la comiterea faptelor - 10 ani - nu au comis alte infracțiuni.

Curtea apreciază că în raport de gradul de contribuție a fiecărui inculpat în parte la săvârșirea infracțiunilor și de circumstanțele lor personale se impune aplicarea unei pedepse cu executare în regim de detenție dar într-un cuantum mai mic decât cel stabilit de prima instanță.

Curtea urmează a reduce pedeapsa aplicată inculpaților P.I., B.T. și B.G. la 4 ani și 6 luni închisoare și constatând că pentru infracțiunea de gestiune frauduloasă sunt incidente dispozițiile art. 1 din Legea nr. 543/2002, în baza acestui text de lege urmează a constata grațiată această pedeapsă, punând totodată în vedere inculpaților dispozițiile art. 7 din aceeași lege, referitoare la revocarea grațierii condiționate, în situația în care vor comite o nouă infracțiune.

Cu privire la latura civilă a cauzei, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, dispunând obligarea inculpaților la despăgubiri către partea civilă SC J. SRL Filiala Alba.

Obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale apare ca o consecință a soluției de condamnare a acestora, de constatare a vinovăției pe baza probatoriului administrat, chiar dacă o parte dintre faptele deduse judecății s-au prescris.

Prejudiciul a putut fi stabilit de expert după identificarea metodelor multiple prin care a fost fraudată societatea, și rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză, cu delimitări pentru fiecare gestiune în parte.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, Curtea constată că a fost corect stabilit de prima instanță, cu defalcarea prejudiciului pentru fiecare inculpat în parte, și obligarea în solidar a inculpaților cu inculpatul I.T., în calitate de coinculpat și inițiator al fiecărui act material/infracțiune în parte. Totodată, în mod corect a reținut prima instanță că prejudiciul este cel calculat de expertul Z.A. (în cursul urmăririi penale) la care se adaugă opinia expertului parte T.S.A., întrucât acesta din urmă a avut în vedere un criteriu obiectiv de stabilire a prejudiciului cauzat, respectiv numărul de sticle fără acoperire în gestiune, din care a rezultat un prejudiciu în plus față de cele stabilite anterior de 5.270.800.015 ROL.

În ce privește apelul declarat de partea civilă, Curtea constată că acesta este nefondat.

Partea civilă solicită admiterea pretențiilor civile și majorarea acestora la nivelul de 85.000.000.000 ROL, însă la o simplă însumare a despăgubirilor la care au fost obligați inculpații, rezultă că această sumă a fost acoperită.

În fond, partea civilă a solicitat admiterea acțiunii civile așa cum a fost formulată, astfel că în mod corect prima instanță a dispus, ca urmare a constatării vinovăției inculpaților, obligarea acestora la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă.

Partea civilă nu a observat că prima instanță a dispus obligarea inculpaților la plata întregii sume solicitată de SC J. SRL și așa cum rezultă din opinia expertului parte ce însoțește raportul de expertiză contabilă.

În aceste condiții, Curtea constată că soluția instanței de fond în ceea ce privește latura civilă a cauzei este legală și temeinică și urmează a o menține ca atare.

Curtea a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, atât cu privire la latura penală și în privința tuturor inculpaților (sub aspectul celorlalte infracțiuni comise de inculpați - inclusiv art. 35 din Legea 22/1969), cât și cu privire la latura civilă a cauzei.

Referitor la apelurile formulate de petenții Z.A. și M.M., în calitate de succesori ai defunctului I.T. (tatăl inculpatului I.T.), Curtea a constat că acestea sunt întemeiate.

Astfel, la fila 229 a dosarului Tribunalului București se află certificatul de moștenitor din 3 noiembrie 2009 din care rezultă că la acea dată s-a dezbătut succesiunea defunctului I.T., calitate de moștenitori având petentele Z.A. și M.M., în timp ce numiții I.M. (soție supraviețuitoare) și inculpatul I.T. - fiu - sunt străini de succesiune prin neacceptare. Declarația de neacceptare a succesiunii de către inculpat, 19 iunie 2005 se află la fila 239 dosar Tribunalul București.

De asemenea la Dosarul nr. 34519/3/2005 al Tribunalului București se află Decizia civilă nr. 1604/2003 a Curții de Apel Alba Iulia prin care în mod definitiv și irevocabil s-a admis recursul declarat de moștenitorii I.M., I.T., M.M. și Z.A. precum și de I.M. în nume propriu și s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare din 28 decembrie 2000 încheiat între părți și SC S.I.SRL cu privire la imobilul înscris în CF Căpâlna de Jos număr topo X și Y.

în cursul judecății a decedat numita I.M., mama inculpatului I.T., rămânând moștenitoare petentele Z.A. și M.M.

Curtea constată că imobilul înscris în cartea funciară Căpâlna de Jos jud. Alba nu aparține inculpatului I.T. ci moștenitorilor defunctului I.T., tatăl inculpatului, astfel că în mod greșit s-a instituit sechestrului asigurător asupra acestuia, întrucât potrivit dispozițiilor art. 163 C. proc. pen. măsurile asigurătorii se pot institui numai asupra bunurilor inculpatului sau bunurilor aparținând părții responsabile civilmente.

Pentru aceste considerente Curtea a admis apelurile declarate de petenții moștenitori Z.A. și M.M. și a dispus ridicarea sechestrului asigurător instituit prin încheierea de ședință de la data de 20 aprilie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 34519/3/2005, asupra imobilului înscris în cartea funciară Căpâlna de Jos jud. Alba nr. topo X și Y, constând în casă, curte în suprafață de 525 mp și grădină în suprafață de 892 mp.

Curtea constată că apelul declarat de petentele L.C. și L.M. este nefondat, în condițiile în care acțiunea civilă formulată împotriva acestora de partea civilă a fost respinsă ca nefondată de prima instanță, pe motivul că acestea nu au acceptat în termenul de opțiune succesorală moștenirea inculpatului L.M. astfel încât nu pot fi obligate în calitate de succesoare în latura civilă a cauzei. Pe de altă parte, nefiind succesoare ale inculpatului nu pot solicita ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestuia, întrucât nu au nicio calitate în această privință, bunurile respective nefiind proprietatea lor.

Referitor la apelul declarat de numitul Z.M. (soțul petentei Z.A.) Curtea constată că bunurile în cauză nu sunt proprietatea comună a soților ci fiind dobândite prin moștenire sunt proprietatea exclusivă a soției sale Z.A. astfel că acesta nu are calitatea cerută de lege pentru a putea solicita ridicarea sechestrului asigurător, motiv pentru care apelul acestui a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei instanței de control judiciar au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiționarii Z.M. și SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpații I.T., B.T., B.G., P.I. și M.I.M. și recurentele L.C. și L.M. moștenitoarele inculpatului decedat L.M. care au criticat hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate, fiind invocate cazurile de casare prevăzut de art. 3859 pct. 9, 10, 17, 19 și 14 C. proc. pen.

Concluziile apărătorilor recurenților inculpați, ale pârtii civile SC J. SRL Filiala Alba, ale petiționarilor Z.M. și SC S.I. SRL, ale intimaților moștenitori ai inculpatului L.M., precum și ale reprezentantului Ministerului Public și poziția adoptată de recurenții inculpați, precum și ultimul cuvânt al inculpaților prezenți au fost consemnate detaliat în încheierea de amânare a pronunțării, care face parte integrantă din prezenta hotărâri, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând hotărârea prin prisma criticilor recurenților, Înalta Curte constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiționarii Z.M. și SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpații I.T., B.T., B.G., P.I. și M.I.M. și recurentele L.C. și L.M. moștenitoarele inculpatului decedat L.M. sunt nefondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Astfel, Înaltă Curte verificând probatoriul cauzei și hotărârea atacată în raport de criticile aduse constată faptul că în cauză prima instanță, precum și instanța de control judiciar au dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor reținând o corectă situație de fapt, stabilind ca în perioada 1999 - 2001 inculpații I.T., B.T., B.G., P.I., N.V.M., C.H., M.L., L.M. și M.I. au fost angajați ai părții civile SC J. SRL Filiala Alba. Cu excepția inculpatei M.I. fiecare dintre ceilalți inculpați a îndeplinit în virtutea funcției sau a dispozițiilor exprese ale inculpatului I.T. atribuții de gestiune.

Întreaga gestiune și evidențiere scriptică a activității de producție era realizată din ordinul și la indicațiile inculpatului I.T.

Evidențele contabile ale societății se țineau în fapt în registre de evidență personală ale societății, ce erau materializate practic în caiete sau agende personale, iar întocmirea actelor de evidență primară se efectua la nivel central, din ordinul inculpatului I.T., și ulterior în mod centralizat, de către inculpatul C.H. Practic, evidența gestionară era condusă în sens invers, după evidența contabilă centralizată, în funcție de cantitățile de produse finite comercializate legal prin societate, iar toate celelalte gestiuni intermediare aflate pe parcursul proceselor tehnologice desfășurate, erau reglate în funcție de cantitățile de produse înregistrate ca înstrăinate, evidențele primare reale fiind conduse numai pe caietele de evidență personală ale gestionarilor intermediari.

Această modalitate de tinere a evidentei contabile a societății reiese din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, declarațiile inculpaților și ale martorilor audiați și a creat posibilitatea creării unor plusuri în gestiune, prin stabilirea de către inculpatul I.T. a unui randament net inferior celui real, de 72,6% în loc de 76 - 77%, plus ce era valorificat prin înstrăinarea ilicită a vinului către diverși cumpărători.

Întrucât vinul produs de societate putea fi livrat numai îmbuteliat, o cantitate semnificativă de sticle era folosită, valorificarea plusului de vin creând ca și consecință și un minus în situația ambalajelor [sticlelor].

Inculpatul M.L. a constatat, în urma verificării situației gestiunii de ambalaje existența unui minus în gestiune de peste 50.000 bucăți sticle, situație pe care acesta a adus-o la cunoștința inculpatului C.H., care la rândul său a relatat această situație inculpatului I.T.

Din dispoziția acestuia, pentru a justifica această lipsă, au fost întocmite în fals două procese-verbale de perisabilități.

În data de 31 decembrie 2000, inculpatul I.T. a întocmit în fals procesul-verbal nr. 192001, prin care se constată spargerea a unei cantități de 8.458 bucăți sticle de 0,700 litri și 46.347 sticle de 0,750 litri, transformate în 15.882 kg cioburi. Acest act a fost redactat de inculpatul C.H. și semnat de inculpatul I.T. în cantitate de șef al Complexului de vinificație, fiind semnat de asemenea și de membrii comisiei de inventariere formată din M.L., N.V. și C.H..

Raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză a stabilit că valoarea totală a celor 54.805 sticle este de 144.265.740 RON.

Tot din dispoziția inculpatului I.T., inculpatul C.H. a întocmit în fals în data de 31 ianuarie 2001, un al doilea proces-verbal de perisabilități pentru cantitatea de 4.491 sticle de 0,700 l și 5.356 sticle de 0,750 litri, în valoare totală de 23.299.344 RON, acest proces-verbal fiind semnat numai de inculpații C.H. și M.L.

În cursul toamnei anului 2000 inculpatul C.H. a procedat la verificarea faptică a randamentului de producție, acesta determinând un randament de 76 - 77%, valoare ce a fost adusă la cunoștința inculpatului I.T.

Acesta a solicitat inculpatului C.H. să utilizeze în stabilirea cantitativă a mustului rezultat a unui randament de doar 72,26%. In acest mod s-a procedat la evidențierea gestionară a cantității de 3.925.960 litri de must deși în fapt prin aplicarea randamentului real de 76%, cantitatea de must ce trebuia evidențiată contabil era de 4.129.080 litri, rezultând un plus de 203.120 litri de must neevidențiat scriptic, în acest mod creându-se în gestiunea societății un plus de 193.078 litri de vin de drojdie, în valoare de 1.629.385.242 ROL.

În acest context inculpatul I.T. a acționat în fapt ca reprezentant al societății, făcând acte de dispoziție în privința bunurilor societății, această situație fiind cunoscută de toți ceilalți angajați.

Inculpații C.H., B.T., P.I., B.G., N.V.M., I.T., M.L., L.M. au acceptat această situație de fapt și la dispoziția inculpatului I.T. au evidențiat produsele livrate de acesta fără acte în caietele personale de evidență ale acestora, caiete ce ulterior erau prezentate inculpatului C.H. în calitate de economist al Complexului de vinificație.

În aceste condiții inculpatul I.T. a dispus livrarea de produse finite către diverse persoane fizice, aceste înstrăinări din patrimoniul firmei făcându-se în baza simplei sale dispoziții verbale, în condițiile în care toți ceilalți angajați ai firmei îi recunoșteau un drept de decizie deplină în cadrul societății juridice și aveau la cunoștință faptul că inculpatul proceda ilegal.

Livrările din gestiune efectuate doar în baza unei simple dispoziții verbale ale acestui inculpat nu implicau evidențierea contabilă a acestor produse, fapt confirmat de toți inculpații și martorii audiați în cauză.

Tot în calitate de gestionar de fapt al societății, inculpatul I.T. a stabilit o modalitate de aprovizionare cu materiale consumabile, necesare în procesul de îmbuteliere și desfacere (dopuri, etichete, capsule termocontractibile, sticle, cutii de carton) de la societăți agreate de inculpat însă în condiții dezavantajoase pentru societate, la prețuri depășind cu 27,5 până la 250% prețurile de ofertă a produselor similare din partea unor societăți concurente.

Totodată, inculpatul a împiedicat societatea, prin administratorii legali, să încheie contracte mai avantajoase prin disconturile ce urmau a fi acordate, împiedicând chiar pe ofertanți să ia legătura cu administratorii societății.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, prin această activitate inculpatul I.T. a cauzat SC J. SRL un prejudiciu în cuantum de 14.996.033.100 ROL, constând în diferența de preț dintre prețul plătit de societate pentru aceste produse și prețul de ofertă pentru același produs al producătorului direct ori al altor ofertanți ale unor produse echivalente.

În ceea ce privește activitatea inculpatului B.T., se reține că începând cu luna iulie 1999 acest inculpat și-a desfășurat activitatea în calitate de gestionar la gestiunea 199 de produse finite din cadrul Complexului de vinificație J. având ca principale atribuții de serviciu primirea și evidențierea primară a produselor finite (vin, vinars, vin spumant), ale societății și eliberarea și evidențierea acestora către beneficiarii externi ai SC J. SRL Filiala Alba.

În acord cu practica impusă la nivelul întregii societăți de către inculpatul I.T., nici în cadrul acestei gestiuni nu exista o evidență primară în momentul intrării produselor în gestiunea acestui inculpat, ci evidențele contabile erau întocmite ulterior în baza rapoartelor de îmbuteliere de către economistul de vinificație, inculpatul C.H., conform indicațiilor date de către șeful complexului, inculpatul I.T. pe baza situației lunare a vânzărilor.

Inculpatul a acceptat conducerea gestiunii în această modalitate deși cunoștea că este contrară normelor legale referitoare la contabilitate, în acest mod favorizând desfășurarea imperturbată a activității ilicite a inculpatului I.T.

Din dispoziția acestuia din urmă, inculpatul B.T. a acceptat livrarea, ilegală, de produse finite din gestiunea sa către persoane fizice și juridice, în aceste situații singura modalitate de evidențiere contabilă a cantităților de produse eliberate fără documente legale reprezentând-o menționarea acestora într-un caiet personal de către inculpatul B.T., caiet ce era predat lunar inculpatului C.H. pentru reglarea scriptică finală a gestiunii.

Inculpatul B.T. a procedat la întocmirea în fals de acte de gestiune pentru cantități de produse finite inferioare cantităților ce i se livrau efectiv, falsificând documentele de evidență primară.

Inculpatul B.G. și-a desfășurat activitatea în calitate de gestionar la Crama B., gestiunea nr. 197, o gestiune internă a SC J., singurele operațiuni cu parteneri externi ce puteau fi efectuate legal prin intermediul acesteia fiind cele cu SC A. SA Târgu Mureș și numai privind circulația produsului distilat de vin pentru rectificat, pentru care se întocmeau în cadrul acestei gestiuni acte de recepție și facturi.

Astfel, se retine ca în cursul lunii septembrie 1999, la indicația inculpatului C.H., inculpatul B.G. a întocmit acte de recepție pentru o cantitate intrată în gestiunea sa, de numai 69.096 litri vin, deși în această perioadă intrase faptic, în baza unui număr de 13 avize de însoțire a mărfii, cantitatea totală de 76.096 litri vin vrac distilat prin gestiunea M., în acest mod inculpatul creând un plus în gestiune de 84.439.000 ROL.

Tot la indicația inculpatului C.H., deși cunoscând caracterul ilegal al dispozițiilor acestuia, inculpatul B.G. a acceptat să întocmească și a întocmit, în fals, de acte de transfer prin care justifica intrarea în gestiunea sa a unor cantități de vin vrac, modalitate în care descărca gestiunea furnizoare, în scopul reglării scriptice a gestiunilor la nivelul societății.

În acest scop, inculpatul B.G. a semnat actul de transfer din 31 octombrie 2000 provenind din gestiunea M. deși acesta nu era semnat de emitent și a întocmit în fals recepția din 31 octombrie 2000 pentru cantitatea de 22.313 litri vin vrac.

În baza aceleiași rezoluții infracționale inculpatul a semnat actul de transfer din 31 mai 2000, întocmind în fals actul de recepție din 31 mai 2000, pentru cantitatea de 68.022 litri vin vrac.

În modalitatea arătată anterior inculpatul și-a creat un plus în gestiune de 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL.

Tot la indicația primară a inculpatului I.T., în perioada noiembrie 1999 - mai 2000, inculpatul B.G. a procedat la modificarea randamentului de distilare a vinului la secția B., conform specificațiilor acestui inculpat, creând în acest mod un plus în gestiune o cantitate de 50.931 sticle vinars în valoare totală de 13.541.839.866 ROL.

Această modificare a randamentului a avut ca scop obținerea materiei prime aferente cantității de 50.931 sticle de vin livrate ilegal de inculpatul I.T., activitatea inculpatului B.G. favorizând traficarea de către cel dintâi a cantității de marfă menționată.

Astfel cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, din acest plus numai cantitatea de 39.691 sticle vinars au trecut prin gestiunea de produse finite a inculpatului B.T., restul produselor fiind traficate ilegal de inculpatul I.T. direct din gestiunea inculpatului B.G.

În ceea ce privește pe inculpatul C.H. acesta și-a desfășurat activitatea începând cu luna septembrie a anului 1999, în calitate de economist vinificație, sub directa comandă a inculpatului I.T.

La indicația expresă a inculpatului I.T., inculpatul C.H. a acceptat să stabilească scriptic un randament de 72,26%, deși acesta era semnificativ inferior celui calculat de el însuși personal, de 76 -77%.

În acest mod la nivelul societății s-au creat plusuri de cantități de must obținute și pe cale de consecință și la cele de produs finit rezultate din prelucrare.

Prin modificarea scriptică a randamentului în modalitatea arătată în toamna anului 2000 s-au creat plusuri în gestiune de 203.120 litri must, în sumă de 1.629.385.242 ROL.

La indicația inculpatului I.T., inculpatul C.H. a acceptat să țină evidența contabilă a produselor obținute în sens invers, în funcție de cantitatea de produse livrată în mod legal, celelalte evidențe intermediare fiind ulterior întocmite și reglate funcție de această activitate contabilă, în acest mod realizându-se ascunderea scriptică a produselor livrate în mod ilegal.

Tot la solicitarea aceluiași inculpat inculpatul C.H. a determinat mai muți gestionari ai unor gestiuni intermediare, pe inculpații B.G., P.I. și N.V., să întocmească evidențe de gestiune falsă a unor cantități de produse finite livrate ilegal, în valoare totală de 6.421.573.000 ROL.

Din această cantitate, din gestiunea inculpatului N.V. a fost înstrăinată ilegal cantitatea de 88.842 sticle vin în valoare totală de 3.887.548.236 ROL, din gestiunea inculpatului B.G. a fost livrată ilegal cantitatea de 10.000 litri vin în valoare de 84.390.000 ROL și 91.335 litri vin în valoare de 770.776.065 ROL.

Din gestiunea inculpatului P.I., prin întocmirea, la indicația inculpatului C.H., a unor documente de evidență contabilă false a fost livrată ilegal cantitatea de 3.000 și respectiv 10.000 dopuri plută cu cap plastic, în valoare totală de 28.356.020 ROL.

Inculpatul C.H. a semnat procesele-verbale încheiate în fals la datele de 31 decembrie 2000 și 31 ianuarie 2001, deși cunoștea caracterul nereal și scopul ilicit al întocmirii lor, prin care s-a scăzut cu titlul de perisabilități legale cantitatea de 64.652 sticle de 0,700 și 0,750 litri, în valoare totală de 167.565.084 ROL.

În ceea ce privește pe inculpatul P.I., acesta avea ca atribuții recepționarea, păstrarea și distribuirea pentru consum, în vederea obținerii și îmbutelierii vinarsului și vinului spumant, a sticlelor, dopurilor, capselor, capsulelor, etichetelor și altor materiale consumabile.

În fapt, activitatea ilicită a acestui inculpat s-a concretizat în aceea că la sfârșitul anului 1998, după ce a adus la cunoștința inculpatului C.H. lipsa unei cantități de 3.000 dopuri cu cap plastic, a declarat la inventariere că diferența între stocul faptic și cel scriptic este 0. Mai mult, pentru a acoperi această diferență, în cursul anului 1999, a consemnat în bonurile de consum eliberarea unor cantități mai mari decât cele reale.

În mod similar, în perioada noiembrie - decembrie 2000, inculpatul a constatat o diferență în minus de 10.000 bucăți dopuri plastic, lipsă ce, în acord cu indicațiile date de inculpatul C.H., inculpatul P.I. a procedat la modificarea, prin contrafacere, a poziției 12 din fila 113 a registrului de gestiune, coloana 7, cantitatea inițială de 25.000 bucăți, prin suprapunere, a cantității de 15.000 bucăți, în scopul disimulării, din punct de vedere scriptic, a cantității lipsă de 10.000 dopuri.

Întrucât aceste materiale consumabile nu erau înstrăinate de sine stătător din gestiunea societății ci erau absolut necesare pentru îmbutelierea produselor finite rezultate ilegal din crearea de plusuri în gestiune, în vederea înstrăinării lor ilegale, prin această activitate inculpatul P.I. a contribuit la traficarea de către inculpatul I.T. a unei cantități totale minime de 22.760 butelii vinars în valoare de 4.401.215.000 ROL.

În ceea ce privește pe inculpatul N.V.M., acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de șef linie îmbuteliere în cadrul complexului de vinificație J., având ca atribuții de serviciu urmărirea faptică a modului de îmbuteliere a produselor vin și evidențierea scriptică a acestei operațiuni.

Specific activității de gestiune a acestui inculpat era că evidențierea contabilă a activității de îmbuteliere se realiza pe baza rapoartelor de producție care trebuiau întocmite de către inculpatul N.V. în funcție de cantitățile de produs finit obținute, rapoarte ce erau însă întocmite în fals de acesta sau de alte persoane la indicațiile inculpatului I.T., transmise prin intermediul inculpatului C.H.

Întrucât cantitatea de produs finit stabilită conform rapoartelor de îmbuteliere era livrată în gestiunea inculpatului B.T., rapoartele de producție erau întocmite în așa mod încât să concorde cu cantitățile de produse livrate din gestiunea acestui din urmă inculpat, și astfel să se evite și existența unor diferențe scriptice, în minus, a cantităților de produs îmbuteliat ieșite din gestiunea inculpatului N.V. și cantitățile evidențiate în gestiunea inculpatului B.T.

În urma verificărilor efectuate în gestiunea acestui inculpat după încetarea funcției inculpatului I.T., s-a constatat existența unor diferențe semnificative între cantitățile de vin consemnate în rapoartele de producție și cele de ieșire ale acestui inculpat.

În privința inculpatului M.L., se reține că acesta și-a desfășurat activitatea în calitate de gestionar la gestiunea de ambalaje 191 din cadrul Complexului de vinificație J., ocupându-se în principal de recepționarea și distribuirea pe fluxul liniei de îmbuteliere din cadrul complexului a sticlelor necesare îmbutelierii.

Așa cum s-a reținut anterior, deși a realizat lipsa din stocul faptic a unei cantități semnificative de sticle, acesta a acceptat, la sugestia inculpatului I.T., să semneze procesul-verbal de perisabilități din 31 decembrie 2000, pentru cantitatea totală de 54.805 sticle sparte, proces -verbal de al cărui caracter fals erau încredințați toți semnatarii, respectiv inculpații M.L., C.H. și inculpatul N.V.

Similar, inculpatul a semnat procesul verbal nr. 31 ianuarie 2001, întocmit în fals pentru justificarea lipsei cantității de 9.847 sticle, prejudiciul total cauzat prin întocmirea celor două acte false fiind de 167.565.084 ROL.

În ceea ce privește pe inculpatul L.M., acesta și-a desfășurat activitatea în calitatea de gestionar la gestiunea nr. 194 Cetatea de Baltă, având ca atribuții de serviciu gestiunea materialelor necesare obținerii produsului vin spumant, și gestionarea acestui produs. în acord cu modalitatea ilegală stabilită de inculpatul I.T. pentru înstrăinarea ilegală a unor cantități semnificative de produse finite, în perioada 12 iulie 1999 - 28 februarie 2001 inculpatul a dispus din gestiune de cantitatea de 64.381 bucăți dopuri expediție șampanie în valoare de 201.813.189 ROL, pentru care nu a întocmit acte justificative, folosindu-le la obținerea unei cantități de 56.788 butelii vin spumant ce nu au fost înregistrate în contabilitate.

În luna decembrie 1999, acest inculpat a modificat scriptic starea stocului faptic a produsului dopuri prin evidențierea gestionară a cantității de 327.630 bucăți dopuri deși stocul real era de 283 dopuri.

Cantitatea de vin spumant existentă ca plusuri de gestiune a fost eliberată de acesta din gestiune la solicitarea inculpatului I.T. fără întocmirea unor documente de evidență primară, cauzând astfel un prejudiciu în valoare de 10.277.208.300 ROL.

În ceea ce privește pe inculpata M.I.M., se retine că în data de 03 mai 2001, inculpata a sustras împreună cu inculpatul I.T. documente și bunuri aparținând societății SC J. și cu privire la care nici aceasta și nici inculpatul Ignat nu aveau dreptul de folosință.

Înalta Curte, cu referire la cauză reține că la pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure, certe iar în cauză probele în acuzare au un caracter cert, sunt decisive, fără a lasă loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului.

Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze, în hotărârile pe care le pronunță, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă (fapta supusă judecății) este, fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor.

Pornind de la aceste enunțuri cu rang de principii se observă că în prezenta cauză prezumția de nevinovăție de care beneficiază fiecare inculpat a fost răsturnată în cursul activității de probațiune, niciuna din probele administrate în cauză nefiind certă în sensul stabilirii nevinovăției acestora.

Înalta Curte constată totodată că în speța dedusă judecății inculpaților le-a fost respectat dreptului la un proces echitabil, toate mijloacele de probă fiind administrate în fața acestora asistați de un apărător, în ședința publica, în dezbateri contradictorii, astfel cum a afirmat, cu titlu de principiu, Curtea Europeană într-o jurisprudența constanta.

Prezenți la termenul de judecată din data de 18 mai 2011 2010, în fața Curții, inculpații N.V., M.L. și C.H. au cerut instanței să ia act de manifestarea lor de voința în sensul retragerii recursurilor.

În raport de manifestarea expresă de voință a inculpaților, înalta Curte reține că în conformitate cu prevederile art. 3854 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (1) C. proc. pen. „până la închiderea dezbaterilor (..) oricare dintre părți își poate retrage recursul declarat", „retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special.».

În speță, fiind îndeplinite condițiile de ordin procesual/procedural susmenționate, se va luat act de retragerea recursului declarat de inculpații N.V.M., M.L. și C.H. împotriva Deciziei penale nr. 112 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, Înalta Curte constată ca acesta este nefondat pentru considerentele care urmează:

Astfel, în motivele de recurs formulate Parchetul a criticat decizia pentru netemeinicie și nelegalitate sub aspectul:

- greșitei schimbări a încadrării juridice data faptei reținute în sarcina inculpatului I.T. din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 214 alin. (1) C. pen.

- greșitei schimbări a încadrării juridice data faptei reținute în sarcina inculpatului I.T. și a inculpatei M.M. din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 213 C. pen.

- greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului I.T.

Astfel, se reține că, în virtutea încrederii depline acordate de către proprietarii societății, inculpatul I.T. a efectuat aprovizionarea societății cu materiale consumabile în mod preferențial, de la unități agreate de acesta, (intermediari privilegiați), la prețuri ce depășeau cu 27,5 până la 250% prețurile de ofertă a produselor respective ale altor societăți producătoare, prin această modalitate de aprovizionare inculpatul I.T. împiedicând încheierea unor contracte directe între conducerea SC J. SRL Filiala Alba și furnizorii sau producătorii care ofereau produse în condiții mai avantajoase, inducând în eroare conducerea societății cu privire la prețurile de achiziție a consumabilelor oferite de ați comercianți decât cei de la care se făcea aprovizionarea, cauzând astfel SC J. SRL Filiala Alba un prejudiciu în cuantum de 14.996.033.100 ROL, stabilit prin diferența dintre prețul plătit de societate pentru aceste produse și prețul de ofertă pentru același produs al producătorului direct ori al altor ofertanți ale unor produse echivalente.

Curtea constată că acțiunea inculpatului de a achiziționa materiale consumabile în mod preferențial și la suprapreț constituie elementul material al infracțiunii de gestiune frauduloasă iar nu al infracțiunii de înșelăciune.

Producerea de pagube cu rea credință cu ocazia gestionării sau administrării societății este de esența infracțiunii de gestiune frauduloasă; acțiunea inculpatului de a păgubi societatea în modul descris mai sus se încadrează în elementele constitutive ale infracțiunii de gestiune frauduloasă.

Fapta inculpatului nu poate constitui înșelăciune în convenții atâta vreme cât el însuși reprezenta societatea așa-zis înșelată, în calitate de administrator.

Împrejurarea că SC J. SRL Filiala Alba este o persoană juridică, o ficțiune juridică, presupune ca inducerea în eroare să aibă loc în persoana reprezentantului acesteia. Cum inculpatul, în calitate de reprezentant al societății, a încheiat contractele în numele societății și a exprimat voința acesteia, nu există inducerea în eroare, situația neadevărată fiind cunoscută de inculpat și implicit de societate.

În lipsa inducerii în eroare, nu există elementul material al infracțiunii de înșelăciune.

Referitor la infracțiunea de gestiune frauduloasă, Curtea constată ca în mod corect a apreciat instanța de control judiciar reținând că inculpatul se face vinovat de comiterea acesteia.

Modul de a acționa al inculpatului,astfel cum a fost probat de întreg materialul probatoriu constituie în mod evident infracțiunea de gestiune frauduloasă, prev. de art. 214 alin. (1) C. pen., întrucât acesta a produs pagube părții civile, cu rea-credință, cu ocazia administrării societății, prin semnarea unor contracte de achiziție materie primă la prețuri foarte mari, cunoscând existența unor oferte pe piață de produse identice la prețuri de trei ori mai mici. Prejudiciul constă în acest caz în diferența de preț între prețul de achiziție ca urmare a încheierii contractelor și prețul mai mic ce s-ar fi putut plăti dacă inculpatul nu ar fi refuzat achiziționarea produselor direct de la producător și nu prin intermediar.

În aceste condiții și în raport de probatoriul administrat astfel cum a fost expus anterior, Curtea constată că inculpatul I.T. se face vinovat de comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (1) C. pen. (comisă de inculpat prin achiziționarea de materiale la suprapreț) și gestiune frauduloasă prev. de art. 214 alin. (2) C. pen. (comisă împreună cu ceilalți inculpați).

Referitor la infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) C. pen., reținută în sarcina inculpaților I.T. și M.M., Curtea constată că în cauză nu există probe care să ateste că inculpatul I.T. sau inculpata M.I.M. au avut intenția de a sustrage aceste bunuri și totodată că fapta inculpaților întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 213 C. pen.,cum corect a reținut instanța de control judiciar.

Curtea constată că bunurile despre care se afirmă că au format obiectul infracțiunii de furt calificat sunt în realitate bunuri încredințate inculpatului ca urmare a funcției pe care o ocupa, deținute deci în baza acestui titlu, astfel că fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 C. pen. iar nu ale infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208, 209 C. pen.

Totodată, Înalta Curte reține că în cauză instanța de control judiciar a făcut o corectă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului I.T. Astfel, fiind o parte a activității de aplicare a legii penale, individualizarea judiciară nu se poate realiza decât în condițiile și în limitele stabilite de lege, aceasta fixând coordonatele în cadrul cărora judecătorii efectuează operația de stabilire și aplicare a sancțiunii penale concrete.

Exigențele impuse de principiul legalității nu se rezumă la cerința ca individualizarea pedepsei să se facă în limitele unui cadru legal, ci și prin folosirea unor mijloace și pe baza unor criterii de apreciere determinate de lege și care sunt consacrate de art. 72 C. pen.

Corect a reținut instant de control judiciar ca pedeapsa aplicată acestuia este de natură a asigura scopul pedepsei nefiind justificată majorarea acesteia.

Înalta Curte constată totodată că recursurile declarate de inculpații I.T., B.T., B.G. și M.I.M. sunt nefondate, solicitările acestora de a se reține lipsa vinovăției ca urmare a lipsei laturii subiective, respectiv a intenției, apărând ca nefondate în contextul materialului probatoriu administrat în cauză.

Chiar dacă inculpații au acționat la ordinele inculpatului I.T., în calitate de gestionari aceștia cunoșteau atribuțiile avute în cadrul postului, cunoșteau faptul că inculpatul I.T. acționează ilicit, astfel că aveau posibilitatea de a refuza să îndeplinească aceste "ordine" și de a anunța reprezentanții societății despre neregulile petrecute în societate. Cu toate acestea, inculpații au preferat să se complacă în situația creată de inculpatul I.T., să păstreze tăcerea și să acționeze la rândul lor ilicit, acoperind activitatea nelegală a inculpatului I.T. Inculpații au acceptat mici avantaje de genul sticlelor de vin oferite gratuit de inculpatul I.T. în schimbul creării cadrului propice pentru gestionarea nelegală a activității de producție și distribuție de marfă.

Astfel, inculpații au acționat cu vinovăția prevăzută de lege - intenție - în comiterea infracțiunii de gestiune frauduloasă, cunoscând că produc pagube societății, ceea ce constituie infracțiunea de gestiune frauduloasă

Date fiind faptele săvârșite de inculpat, împrejurările în care s-au comis acestea, date fiind urmările rezultate din comiterea lor, pentru motivele arătate mai sus, nu pot fi reținute solicitările inculpaților în sensul achitării în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen. pe motiv că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii sau art. 10 lit. d) C. proc. pen. cu motivarea că faptei îi lipsește pericolul social al unei infracțiuni.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate primi susținerea inculpaților potrivit căreia nu sunt autorii faptelor reținute în sarcina acestora atâta vreme cât această apărare este singulară, nefiind susținută de nici un mijloc de probă, pe de o parte, iar pe de altă parte, tot probatoriul cauzei apreciat în ansamblu conchide cu privire la săvârșirea infracțiunii, de către acești inculpați, în condițiile descrise anterior, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Inculpații, prin apărător, au solicitat trimiterea spre rejudecare a cauzei deoarece aceasta nu s-a pronunțat asupra supra altor fapte decât cele pentru care au fost trimiși în judecată. Analizând probatoriul administrat în cauză pe tot parcursul procesului penal, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută de prima instanță, aspect ce a fost detaliat solicitarea inculpaților nu este fondată, instanța pronunțându-se în mod corect cu privire la infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată și care au fost consemnate în dispozitivul rechizitoriului.

Totodată, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat la o corectă deducere a perioadei arestului preventiv pentru inculpatul I.T., nefiind justificată casarea deciziei nici sub acest aspect. Astfel așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei inculpatul I.T. a fost într-adevăr arestat preventiv în perioada 6 octombrie 2003, 5 ianuarie 2004 - 17 martie 2004 și din 19 martie 2004 până la data punerii sale în libertate în 24 ianuarie 2005 însă în cauze diferite, perioada petrecută în arest preventiv în raport de acest dosar fiind corect dedusă în conformitate cu prevederile art. 88 C. pen.

Cu privire la recursul declarat de recurenta parte civilă SC J. SRL Filiala Alba, Curtea constată că prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, dispunând obligarea inculpaților la despăgubiri către partea civilă SC J. SRL Filiala Alba.

Obligarea inculpaților la plata despăgubirilor materiale apare ca o consecință a soluției de condamnare a acestora, de constatare a vinovăției pe baza probatoriului administrat, chiar dacă o parte dintre faptele deduse judecății s-au prescris. Prejudiciul a putut fi stabilit de expert după identificarea metodelor multiple prin care a fost fraudată societatea, și rezultă din expertiza contabilă efectuată în cauză, cu delimitări pentru fiecare gestiune în parte.

Cu privire la cuantumul prejudiciului, Înalta Curte constată că a fost corect stabilit de prima instanță, cu defalcarea prejudiciului pentru fiecare inculpat în parte, recursul pârtii civile fiind nefondat și urmând a fi respins ca atare.

Recursurile declarate de de petiționarii Z.M. și SC SS.I. SRL, prin administrator I.V.G. și de recurentele L.C. și L.M. moștenitoarele inculpatului decedat L.M. sunt de asemenea nefondate urmând a fi respinse pentru următoarele considerente:

Astfel Înalta Curte constată că în mod corect a procedat instanța de control judiciar, care a reținut că acțiunea civilă formulată împotriva acestora de partea civilă a fost respinsă ca nefondată de prima instanță, pe motivul că acestea nu au acceptat în termenul de opțiune succesorală moștenirea inculpatului L.M. astfel încât nu pot fi obligate în calitate de succesoare în latura civilă a cauzei. Pe de altă parte, nefiind succesoare ale inculpatului nu pot solicita ridicarea sechestrului asigurător asupra bunurilor acestuia, întrucât nu au nicio calitate în această privință, bunurile respective nefiind proprietatea lor.

Referitor la recursul declarat de numitul Z.M. (soțul petentei Z.A.) Înalta Curte constată că și acesta este nefondat, bunurile în cauză nefiind proprietatea comună a soților, ele fiind dobândite prin moștenire devenind proprietatea exclusivă a soției sale Z.A., astfel că acesta nu are calitatea cerută de lege pentru a putea solicita ridicarea sechestrului asigurător, soluția dispusă de instanța de fond și menținută de instanța de control judiciar fiind temeinică și legală nefiind justificata casarea acesteia.

Cu referire la recursul declarat de SC SS.I. SRL, prin administrator I.V.G. privitor la nelegalitatea dispoziției de menținere a custodiei părții civile asupra celor 157 ha de viță de vie aparținând SC S.I. SRL, Înalta Curte reține că în mod corect a apreciat instanța de control judiciar că inculpatul este asociat unic al acestei societăți, iar între societate și partea civilă există un contract de închiriere ale cărui efecte sunt în vigoare și la acest moment, măsura a fost dispusă de o altă instanță fără a se ridica obiecții de către părți, iar între părți există litigii civile cu privire la acest teren, închiriat SC J. SRL, astfel că nu există niciun temei legal ca instanța penală să intervină într-o cauză civilă.

În plus, conform art. 66 din Legea nr. 31/1990, pe durata unei societăți comerciale, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare (cu atât mai mult cu cât inculpatul I.T. este asociat unic).

Prin urmare, față de cele învederate Înalta Curte în baza art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiționarii Z.M. și SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpații I.T., B.T., B.G., P.I. și M.I.M., recurentele L.C. și L.M., moștenitoarele inculpatului decedat L.M., împotriva Deciziei penale nr. 112 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală consecința obligării părții civile SC J. SRL Filiala Alba, petiționarilor Z.M. și SC S.I. SRL, inculpaților I.T., B.T., B.G., P.I. și M.I.M., ți recurentelor L.C. și L.M., moștenitoarele inculpatului decedat L.M., potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Totodată, pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va lua act de retragerea recursurilor declarate de inculpații N.V.M., M.L. și C.H. împotriva aceleiași decizii, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor ocazionate de prezenta cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, partea civilă SC J. SRL Filiala Alba, petiționarii Z.M. și SC S.I. SRL, prin administrator I.V.G., inculpații I.T., B.T., B.G., P.I. și M.I.M., recurentele L.C. și L.M., moștenitoarele inculpatului decedat L.M., împotriva Deciziei penale nr. 112 din 18 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală.

Ia act de retragerea recursurilor declarate de inculpații N.V.M., M.L. și C.H. împotriva aceleiași decizii.

Obligă recurenții inculpați I.T., B.T., B.G., P.I. și M.I.M. la plata sumei de câte 800 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenții inculpați N.V.M., M.L. și C.H. la plata sumei de câte 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurenta parte civilă SC J. SRL Filiala Alba la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă petiționarii Z.M. și SC SS.I. SRL la plata sumei de câte 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentele L.C. și L.M., moștenitoarele inculpatului decedat L.M., la plata sumei de câte 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat C.H., până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2011.