Co-owner's claim for lost use against state administrator and failure to admit evidence determining undivided property shares
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeal, reversed the lower court's decision, and remanded the case to the Court of Appeal for re-trial, ruling in favor of the plaintiffs who were co-owners in undivided co-ownership with the State. The dispute concerned a claim for lost use (rental equivalent) of a 50% share in a commercial space located in a shopping mall, where the plaintiff owners alleged that a defendant company, acting as the State's administrator, had exploited the property without consent from 1997 to 2000 and refused to conclude a lease agreement thereafter. The Court determined that the lower instances erroneously concluded that the co-owners had tacitly accepted the current exploitation mode and unjustifiably refused to admit essential evidence, including expert appraisals and documents in the possession of the State's administrator; consequently, the Court held that the trial court was obligated to complete the evidence to determine the exact shares and duration of ownership to calculate the damages under the Civil Code provisions on liability for lost profits.
Legislator headnote
AI generatedCo-owner's claim for lost use against state administrator and failure to admit evidence determining undivided property shares: Împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu reclamanții C.V., C.R., L.A. și A.L. au chemat în judecată pe pârâta S.C. R. S.R.L, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată să le plătească 96.002.242 lei reprezentând contravaloare lipsă folosință (denumite în acțiune folos de tras) pentru cota de ½ dintr-un spațiu deținut de pârâtă în „Piața Mică” din Sibiu pentru perioada 1 mai 1997 – 1 ianuarie 2000 precum și obligarea pârâtei ca de la această dată, să încheie cu reclamanții contract de închiriere.
Pretențiile formulate în acțiune au fost fundamentate pe starea de indiviziune în calitate de coproprietari cu statul român pe întregul imobil relamanții ½ statul ½. Cu toate acestea pârâta a continuat să folosească spațiul de la parterul imobilului ca spațiu comercial fără consimțământul reclamanților coproprietari coindivizori, privându-i astfel de folosul cuvenit în această calitate.
Prin sentința nr.12/2000 Tribunalul Sibiu a respins acțiunea cu motivarea că, reclamanții în calitate de coproprietari coindivizori cu statul nu pot promova acțiune în pretenții cel mult pot ataca actul de închiriere. Pe de altă parte instanța a concluzionat că așa cum este exploatat spațiul la data soluționării cauzei fiecare coproprietar beneficiază de ½ din imobil.
Apelul declarat de reclamanți pentru greșita soluționare a cauzei și refuzul instanței de a administra probele solicitate (expertiza și înscrisuri) aflate în posesia S.C. U. Sibiu a fost respins prin decizia Curții de Apel Alba Iulia nr. 516 din 15 iunie 2001 pronunțată în dosarul 1720/2001.
Respingerea apelului s-a făcut fără examinarea motivului privind neadministrarea tuturor probelor solicitate de reclamanți iar în ce privește situația de fapt s-a motivat că în fapt coproprietarii coindivizori cu statul au acceptat tacit exploatarea imobilului în felul existent la data promovării acțiunii.
Împotriva deciziei reclamanții au declarat recurs invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
Se susține că, în mod greșit, ambele instanțe au pronunțat soluții fără administrarea probelor necesare (în special expertiză).
Pe de altă parte că în lipsa unor probe pertinente și concludente instanțele au pronunțat soluții care înfrâng dispozițiile legii în materie.
Criticile sunt întemeiate și recursul se va admite pentru considerentele ce urmează:
Atâta timp cât reclamanții și-au motivat pretențiile pe calitatea de coproprietari coindivizori cu statul asupra întregului imobil (în litigiu) este greșită și nefundamentată concluzia instanțelor că reclamanții au acceptat o partajare a exploatării imobilului nici o probă nejustificat o astfel de concluzie iar dovada este promovarea prezentei acțiuni de către reclamanți.
Dacă această calitate (de coproprietari coindivizori a reclamanților) nu este contestată în cauză și impune administrarea probelor cu înscrisuri și expertiză (solicitate la fond și respinse nejustificat) pentru determinarea cotelor părți (ideale) cuvenite fiecărui coproprietar și apoi în funcție de durata de timp pe care fiecare și-a păstrat această calitate efectuarea calculului sumelor de care a fost lipsit. Acest lucru se va face și prin punerea la dispoziție expertului a înscrisurilor aflate în posesia S.C. U. în calitate de administrator în numele statului).
Numai după completarea probelor instanța se va pronunța din nou pe fondul cauzei acțiunea în daune fiind justificată pe temeiul art. 480 și urm. C. civ.
Față de considerentele ce preced, soluțiile pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice, Înalta Curte de Casație și Justiție
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanții C.V., C.R., L.A. și A.L. împotriva deciziei nr.516/A din 15 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și contencios administrativ.
Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședința publică, astăzi 5 februarie 2004.