Pre-trial detention upheld for organized crime and fraud defendants despite substitution requests

Asupra recursurilor de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 28 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, investită cu judecarea apelurilor declarate de inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. împotriva Sentinței penale nr. 297 din 8 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Galați, secția penală, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V., V.A.

Totodată au fost respinse cererile formulate de inculpații B.S., M.J., P.D. și V.A., privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Pentru a se hotăra astfel s-a reținut că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

S-a mai arătat că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată în baza art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi săvârșite de aceștia sunt mai mari de 4 ani închisoare și că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a apreciat că pericolul social al unei fapte prevăzute de legea penală rezultă din atingerea pe care acea faptă a adus-o sau, în mod obiectiv, poate să o aducă unei valori pe care legea penală o apără. Este vorba așadar, nu numai de o atingere actuală, efectiv produsă, asupra unei valori ci, mai cu seamă, de atingeri viitoare, oricând posibile.

Periculozitatea socială a infracțiunii rezidă, prin urmare, atât în răul pe care fiecare infracțiune îl produce într-un caz determinat, cât și în perspectivă că, în condiții similare, faptele de același tip să se repete, să devină un fenomen.

Caracterul social al pericolului rezultă din împrejurarea că el vizează valori și rânduieli sociale, că faptele care îl creează tulbură desfășurarea normală a relațiilor statornicite între membrii societății, că provoacă nemulțumire, teamă și îngrijorare pentru ceea ce s-a săvârșit și s-ar mai putea comite, prin încălcarea legii penale, în cadrul colectivității.

Inculpații nu au indicat și nici instanța nu a identificat vreo probă, din care să reiasă că s-au fi modificat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților.

S-a mai arătat că inculpații au fost condamnați, în primă instanță, prin Sentința penală nr. 297 din 08 aprilie 2011 a Tribunalului Galați, la pedepse cuprinse între 12 ani și 17 ani închisoare, hotărâre care, deși nedefinitivă, s-a pronunțat asupra existenței faptelor imputate inculpaților și asupra vinovăției acestora.

În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive a inculpaților, așa cum a statuat CEDO, în multiple hotărâri, acesta trebuie calculat în funcție de complexitatea cauzei, ce este dată, între altele, de numărul mare de inculpați și de părți vătămate.

Pentru aceleași argumente, au fost respinse cererile formulate de inculpați, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă de drepturi, respectiv, măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și cea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul V.A.

împotriva acestei încheieri, inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A. au declarat, în termen legal, recurs, solicitând, casarea încheierii și, pe fond revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.

Recursurile sunt nefondate.

Potrivit art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.

În raport cu stipulațiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 23 din Constituția României, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile de a se bănui că aceasta a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, asigurarea desfășurării în bune condiții a procesului penal.

Pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia și în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor infracțiuni grave sunt cercetate și judecate în stare de libertate.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării în libertate a inculpaților, înalta Curte apreciază că el rezultă din modul în care se presupune că au fost săvârșite faptele, care prezintă un grad ridicat de pericol social - inculpații fiind trimiși în judecată și condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 și de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) și (5) C. pen.

Așa fiind, Curtea constată că protejarea ordinii publice și asigurarea bunei desfășurări a procesului penal fac necesară menținerea arestării preventive a inculpaților B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A., context în care examinarea cererilor privind înlocuirea măsurii cu o alta mai puțin restrictivă devine inutilă.

Recursurile declarate învederându-se, așadar, nefondate, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respinse.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.S., B.I., M.J., P.D., P.Ș.C., R.V. și V.A.

Împotriva încheierii din 28 martie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 703/44/2011.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 aprilie 2012.