Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 1944/2012 AI generated

Negative jurisdictional conflict in forced execution: determining the competent court between debtor's domicile and chosen executor's jurisdiction

Case Number Decizia nr. 1944/2012
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date
Outcome Allowed / Granted

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction, awarding competence to the Târgu Mureș Court over the București Sector 3 Court, thereby allowing the creditor to proceed with the approval of forced execution at that specific venue. The dispute arose when the Târgu Mureș Court declined jurisdiction to the debtor's domicile court, which in turn declined it back, arguing that the creditor had expressly requested execution within the Târgu Mureș jurisdiction where the debtor's assets were located. The appellate court held that the competent "executing court" is defined by the jurisdiction of the judicial executor chosen by the creditor, not strictly by the debtor's domicile, and that the verification of asset location is irrelevant at the stage of obtaining execution approval; consequently, based on the creditor's explicit choice of the local executor, the Târgu Mureș Court retained competence under the relevant procedural civil code provisions governing execution jurisdictions and conflicts.

Legislator headnote

AI generated

art. 3731 C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ, Art. 373 alin. (1) C. proc. civ, art. 3731 alin. (1) C. proc. civ, art. 3731 alin. (4) C. proc. civ, art. 3731 alin. (3) C. proc. civ; Negative jurisdictional conflict in forced execution: determining the competent court between debtor's domicile and chosen executor's jurisdiction: The dispute arose when the Târgu Mureș Court declined jurisdiction to the debtor's domicile court, which in turn declined it back, arguing that the creditor had expressly requested execution within the Târgu Mureș jurisdiction where the debtor's assets were located. The appellate court held that the competent "executing court" is defined by the jurisdiction of the judicial executor chosen by the creditor, not strictly by the debtor's domicile, and that the verification of asset location is irrelevant at the stage of obtaining execution approval; consequently, based on the creditor's explicit choice of the local executor, the Târgu Mureș Court retained competence under the relevant procedural civil code provisions governing execution jurisdictions and conflicts.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction request to proceed with execution enforcement decision negative decision domicile e-justice

Cited Legislation

AI generated
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 22 alin. (3) C. proc. civ.

Procedural provision cited in the dispositive as the basis for resolving the negative conflict of jurisdiction.

art. 373 alin. (2) din același cod

Substantive provision cited in the dispositive to define the competence of the court executing the forced execution.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, C.E.B.P.B. România SA a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu constând în contractul de credit nr. 423702G0140576818 din 18 iunie 2008 încheiat între creditoarea P.B. România SA și S.L.M., pentru recuperarea creanței înscrise în titlu, plus cheltuieli de executare.

Judecătoria Târgu Mureș a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 3 București, instanța în circumscripția căreia domiciliază debitorul, reținând că potrivit art. 3731 C. proc. civ. raportat la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării se îndreaptă la instanța în circumscripția căreia se află domiciliul debitoarei, așa cum rezultă din încheierea nr. 5062 din 16 decembrie 2011.

Prin sentința civilă nr. 6618 din 30 septembrie 2011, Judecătoria Sectorului 3 București, a declinat competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite a debitoarei S.L.M., în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, apreciind că, în speță, petenta a solicitat în mod expres încuviințarea executării silite pe raza Judecătoriei Târgu Mureș și că, în niciun caz nu se poate susține că între instanța în a cărei circumscripție se află bunurile sau conturile debitorului și instanța în a cărei circumscripție se află sediul sau domiciliul debitorului ar exista întotdeauna identitate, respectiv nu s-ar putea susține că un debitor are bunuri sau conturi numai în localitatea în care își are sediul sau domiciliul, iar faptul că executorul a solicitat expres încuviințarea pe raza localității Târgu Mureș justifică evidența competenței Judecătoriei Târgu Mureș.

Constatând ivit conflictul negativ de competență, Judecătoria Sectorului 3 București a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, spre soluționare.

Investită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, pentru următoarele considerente:

Art. 373 alin. (1) C. proc. civ. prevede că, dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea. Dacă bunurile urmăribile, mobile sau imobile, se află în circumscripțiile mai multor curți de apel, este competent oricare dintre executorii judecătorești care funcționează pe lângă una dintre acestea.

Conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel. Acesta, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i, în copie, cererea de executare și titlul respectiv.

Instanța de executare este definită, în art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Așadar, încuviințarea executării silite o face judecătoria aflată în raza curții de apel în circumscripția căreia se află sediul executorului judecătoresc ce va face executarea silită.

Având în vedere că, față de art. 3731 alin. (4) C. proc. civ., cererea de încuviințare a executării silite poate fi respinsă numai dacă cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; titlul nu a fost învestit cu formulă executorie, dacă, potrivit legii, această cerință este necesară pentru pornirea executării silite; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege, înseamnă că executorul judecătoresc nu este obligat să indice, în chiar cererea de încuviințare a executării silite, bunurile asupra cărora se va face executarea.

În plus, art. 3731 alin. (3) C. proc. civ. arată că, în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviințare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege.

Prin urmare, este inutil ca la momentul încuviințării executării silite să se verifice locul unde s-ar afla bunurile ce urmează să fie executate silit, situarea și existența ca atare a bunurilor interesând doar la momentul executării propriu-zise.

Cu alte cuvinte, faptul că, la momentul încuviințării executării silite, bunul se află în raza unei anumite instanțe, va fi total lipsit de relevanță pentru determinarea „instanței de executare”, în sensul art. 373 alin. (2) C. proc. civ., dacă, până, la momentul executării efective, a ieșit din raza acelei instanțe.

În cazul în care s-a cerut încuviințarea executării silite în toate formele de executare, sintagma „judecătoria în circumscripția căreia se face executarea” nu poate fi înțeleasă, doar în baza unei prezumții simple, ca fiind instanța domiciliului debitorului.

De vreme ce, față de art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., creditorul își poate alege executorul, iar această alegere are consecințe și sub aspectul competenței materiale și teritoriale în faza a doua a procesului civil, în condițiile art. 373 alin. (1) și (2) C. proc. civ., limitarea competenței la instanța în raza căreia s-ar putea afla bunuri ale debitorului nu are niciun suport legal.

Se constată că, în cauză, creditoarea și-a manifestat voința ca executarea silită a debitorului să se facă pe raza Judecătoriei Târgu Mureș.

Ca urmare, față de cele ce preced, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., raportat la art. 373 alin. (2) din același cod, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a litigiului ivit între creditoarea P.B. ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI și debitoarea S.L.M. în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2012.