Eviction action against tenant; annulment of appeal for non-payment of judicial stamp tax
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the defendant’s appeal as inadmissible due to non-payment of the required judicial stamp tax, leaving the prior appellate decision that ordered the eviction of the tenant from the disputed apartment in full force. The case involved a civil dispute where a church parishity sought to evict a tenant based on the termination of a lease agreement; the first instance had rejected the claim, but the appellate court reversed this, ruling that the tenant could not invoke a valid lease to justify continued occupation. On the final appeal, the court focused on the procedural defect that the appellant failed to pay the mandatory stamp tax despite being legally notified of the obligation. The decision was based on Article 20(3) of Law No. 146/1997 and Article 35(5) of the Methodological Norms, which mandate the annulment of legal documents or appeals that are not properly stamped.
Legislator headnote
AI generatedart. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 146/1997, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997; Eviction action against tenant; annulment of appeal for non-payment of judicial stamp tax: Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta C.C.N., solicitând admiterea acestuia, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Ședința publică de la 3 aprilie 2012
Asupra recursului de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 300 din 28 martie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. 15878/301/2008 s-a admis apelul formulat de apelanta reclamantă Parohia Bisericii „Sfântul Ilie - Hanul Colței", împotriva sentinței civile nr. 4496 din 22 martie 2010, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, secția civilă, în dosarul nr. 15878/301/2008, a fost schimbată în parte sentința civilă, în sensul că, s-a admis acțiunea și s-a dispus evacuarea pârâtei C.C.N. din apartamentul nr. 2, situat în București, sectorul 3, fiind menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile, cu excepția celei privind cheltuielile de judecată.
In considerentele deciziei din apel, s-a reținut că în mod greșit prima instanță a adoptat soluția de respingere a acțiunii de evacuare întrucât reclamanta nu a tăcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului închiriat pârâților. In speță, trebuia analizat faptul că între părți au existat raporturi de locațiune, că acestea au încetat, iar în prezent pârâta nu poate invoca vreun contract de închiriere valabil, în termen, în baza căruia să ocupe locuința în litigiu.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta C.C.N., criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. – interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 1484 din 7 noiembrie 2011 a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - pârâtă C.C.N., împotriva deciziei civile nr. 300 din 28 martie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. 15878/301/2008.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâta C.C.N., solicitând admiterea acestuia, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
La termenul de dezbateri în fond, Înalta Curte a luat în discuție excepția netimbrării recursului, rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Recurenta a fost legal citată pentru termenul din 3 aprilie 2012, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar (fila 14 dosar recurs), obligație căreia nu s-a conformat.
Ori, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice care se plătesc anticipat, sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit prevederilor art. 9 din O.G. nr. 32/1995 , art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 3 aprilie 2012, respectiv de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de pârâta C.C.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta C.C.N. împotriva deciziei civile nr. 1484 din 7 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2012.