Annullment appeal fails where appellate court substantively addressed exceptions but did not rule on them in the operative part

Ședința publică de la 23 martie 2012

Asupra contestației în anulare de față constată următoarele:

Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 495 din 17 noiembrie 2010, a respins excepția lipsei calității procesual pasive invocată de pârâta SC D.G.S.R. SRL ca neîntemeiată și a respins acțiunea comercială având ca obiect obligație de a face formulată și precizată de reclamanta S.M.A., în contradictoriu cu pârâta SC D.G.S.R. SRL BUCUREȘTI.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la ridicarea conductei pentru transport gaz metan, ce traversează terenul aferent imobilului reclamantei, precum și obligarea acesteia la plata de despăgubiri anuale echivalente cu 1000 Euro, până la data ridicării conductei, care afectează dreptul de proprietate al reclamantei.

Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1075 C. civ.

Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive, cu privire la capătul de cerere privitor la plata daunelor pentru lipsa de folosință a terenului, motivat de faptul că fosta societate a suferit un proces de reorganizare în anul 2008 și a pierdut calitatea de concesionar .

Tribunalul a reținut, în ceea ce privește excepția invocată, că dreptul de uz al pârâtei, asupra terenului, justifică calitatea sa procesuală în cauză.

În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a constatat existența servituții legale, care are o natură gratuită, în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) și art. 90 alin. (2) din Legea nr. 351/2004.

Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 33 din 24 martie 2011 a respins ca nefondat apelul reclamantei, menținând ca legală și temeinică sentința de fond.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova pentru judecarea cauzei în fond, întrucât litigiul nu este comercial.

De asemenea, a invocat nulitatea deciziei în situația incompatibilității prevăzută de art. 27 pct. 7 C. proc. civ., în condițiile în care instanța nu a amânat pronunțarea pentru depunerea de concluzii scrise și a dovezii privind cheltuielile de judecată.

Pe fondul cauzei, recurenta a arătat că decizia a fost pronunțată cu încălcarea art. 15 alin. (2) și art. 44 alin. (5) din Constituție și cu aplicarea greșită a Legii nr. 351/2004.

Prin decizia nr. 3333 din 27 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii, la data de 10 noiembrie 2011 a formulat contestație în anulare, contestatoarea S.M.A., prin care a solicitat admiterea acesteia, arătând că instanța de recurs a omis, din greșeală să se pronunțe asupra excepțiilor privind competența materială și incompatibilitatea judecătorului instanței de fond.

De asemenea, contestatoarea a invocat că instanța de recurs, prin omisiune nu s-a pronunțat asupra fondului, trebuind să admită excepțiile invocate .

Contestația în anulare este nefondată.

Motivul reprezentat de art. 318 teza II C. proc. civ.

Contestația în anulare specială este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce se poate exercita în cazurile anume prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit cărora ,,hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare”.

Dispozițiile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicare, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs. Fiind o cale de retractare, și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță, care s-a pronunțat asupra motivelor de modificare sau casare invocate de parte.

Ipoteza reglementată de dispozițiile art. 318 C. proc. civ., teza a II-a, are în vedere omisiunea efectivă de examinare a motivelor de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., invocate de parte. Or, din considerentele deciziei rezultă incontestabil că instanța de recurs a analizat cauza sub toate aspectele invocate de către recurentă în cererea de recurs, însă prezentele argumente ale contestatoarei vizează chestiuni cu privire la modul de soluționare a excepțiilor invocate, aspecte care nu pot fi valorificate pe calea contestației în anulare.

Pe de altă parte, se constată că prin cerere, nu au fost prezentate argumentele în sprijinul motivelor invocate, iar în lipsa dezvoltării acestora, controlul de legalitate nu poate fi exercitat.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte urmează să respingă contestația în anulare formulată de contestatoarea S.M.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea S.M.A. împotriva deciziei nr. 3333 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2012.