Territorial competence for payment orders: conflict between contractual choice-of-court clause and statutory exclusive jurisdiction

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București sub nr. 53953/299/2010 la data de 18 noiembrie 2010, creditoarea SC E.M.S. SRL a chemat în judecată debitoarea SC P.S. SRL solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 6.982,53 lei actualizată cu rata inflației până la data efectivă a plății, în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanței, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 9763 din 20 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 1 București a fost admisă excepția de necompetență teritorială, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Pentru a se pronunța astfel, această instanță a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 7 C. proc. civ., instanța competentă teritorial fiind cea de la sediul debitoarei, în speța de față aceasta fiind Judecătoria Timișoara.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. 53953/299/2010.

Prin sentința civilă nr. 30628 din 8 decembrie 2011 a Judecătoriei Timișoara a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, a fost constatată existența conflictului negativ de competență între cele două instanțe, a fost înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție și a fost suspendată judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel această instanță a reținut următoarele:

Cererea introductivă a fost întemeiată în drept pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007, iar potrivit art. 5 alin. (1) din acest act normativ, competența teritorială exclusivă de soluționare a cererilor privind somația de plată revine instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Părțile au încheiat contractul de prestări de servicii nr. 28 din 11 decembrie 2009, iar prin dispozițiile art. 10 din acest contract, în temeiul dispozițiilor art. 19 C. proc. civ., au stabilit că instanța competentă să soluționeze eventualele neînțelegeri dintre ele este cea din raza teritorială corespunzătoare sediului locatorului. Cum sediul locatorului este în București Sector 1, s-a constatat că instanța competentă pentru soluționarea fondului litigiului este Judecătoria Sectorului 1 București.

Analizând materialul probator existent la dosarul cauzei, Înalta Curte a constatat că instanța competentă cu soluționarea litigiului este Judecătoria Sectorului 1 București pentru următoarele considerente:

Cererea introductivă formulată de către reclamanta-creditoare a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 119/2007.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din acest act normativ, competența teritorială exclusivă revine instanței competente pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță.

Între părți a fost încheiat contractul de închiriere și prestări servicii toalete mobile nr. 28 din 11 decembrie 2009, (fil.3 și 4 dos. Judecătoria Sectorului 1 București) iar în art. 10 al acestui contract se prevede că eventualele neînțelegeri dintre părți se vor soluționa pe cale amiabilă, iar în caz de eșec al negocierilor, de către instanțele judecătorești competente în raza teritorială de la sediul locatorului.

Cum calitatea de locator o are reclamanta-creditoare, rezultă că instanța competentă teritorial este Judecătoria Sectorului 1 București, în cauză nefiind incidente niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 13, art. 14, art. 15 și art. 16 C. proc. civ., la care se referă teza finală a art. 19 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 22 martie 2012.