Annulment of arbitral award invalidated for non-payment of judicial stamp tax
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the lower commercial court’s decision to annul the plaintiff's action for annulment of an arbitral award as non-stamped. The dispute concerned a procedural default where the plaintiff, although legally cited to both their personal address and their attorney with a notice to pay the specific judicial stamp tax and fee, failed to appear at the hearing to prove compliance with the stamping obligation, despite having partially paid a nominal sum. Relying on Article 20 of Law No. 146/1997 and Article 9 of Government Emergency Ordinance No. 32/1995, the court held that the partial payment did not cure the defect required for the action's validity, and the appeal claims regarding lack of proper notification were rejected under Articles 304 and 306 of the Civil Procedure Code, leaving the annulment for non-compliance irrevocable.
Legislator headnote
AI generatedart. 20 din Legea nr. 146/1997, art. 3041 C. proc. civ, art. 20 alin. (2) C. proc. civ, art. 306 alin. (3) C. proc. civ; Annulment of arbitral award invalidated for non-payment of judicial stamp tax: Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 137, pronunțată la data de 1 noiembrie 2010, secția a VI-a comercială a Curții de Apel București a anulat, ca netimbrată, acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 176 din 11 mai 2010, pronunțată de Comisia pentru soluționarea litigiilor din cadrul Ligii Profesioniste de Fotbal în Dosarul nr. 182/CSL/2010, formulată de petentul G.R., în contradictoriu cu intimatul Clubul sportiv F.C.I. C.A.
Spre a hotărî astfel, instanța judecătorească a făcut aplicarea art. 20 din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, reținând că, deși a fost legal citat cu mențiunea de a timbra acțiunea în anulare cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2.339,67 RON și cu timbru judiciar în valoare de 5 RON, petentul nu s-a prezentat la instanță și nu a făcut dovada timbrării acțiunii.
Împotriva menționatei hotărâri a formulat recurs reclamantul G.R., invocând în drept, dispozițiile art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea acestei cereri recurentul a arătat, în esență, că nu a primit citația la adresa indicată prin acțiunea în anulare, iar citația transmisă la adresa avocatului său nu cuprindea mențiunea timbrării, astfel că nu a fost încunoștiințat de această obligație, pe care de altfel a îndeplinit-o parțial prin depunerea unei taxe de 4 RON.
Recursul este nefondat.
Astfel, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că reclamantul G.R. a fost legal citat pentru termenul din 1 noiembrie 2011 cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.339,67 RON și timbru judiciar în valoare de 5 RON, conform cerințelor art. 20 alin. (2) C. proc. civ., atât la adresa pe care a indicat-o în acțiunea în anulare dedusă judecății, cât și la adresa avocatului său, așa încât nu pot fi primite criticile referitoare la necitarea și neîncunoștiințarea sa despre obligația timbrării și a cuantumului sumelor datorate cu titlu de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, ce se încadrează, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 5 și pct. 9 C. proc. civ., iar împrejurarea timbrării parțiale a acestei acțiuni cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 RON, nu este de natură a înlătura sancțiunea prevăzută de alin. (3) al art. 20 din precizata lege privind taxele judiciare de timbru, corect aplicată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul formulat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul G.R. împotriva sentinței comerciale nr. 137 din 1 noiembrie 2010, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 aprilie 2011.