Reparations for nationalized real estate dismissed where privatized entity held administrative right only, not ownership

Ședința publică de la 20 martie 2012

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 405 din 14 martie 2011 pronunțată în dosarul nr. 2705/1371/2010 al Tribunalului Comercial Mureș s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș, excepțiile invocate de pârâta A.V.A.S. privind anularea cererii de chemare în judecată ca netimbrată, necompetența teritorială a Tribunalului Comercial Mureș, excepția lipsei calității procesuale active și pasive și excepția prescripției dreptului material la acțiune. S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC R.F. SA Brașov împotriva pârâților A.V.A.S., Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș cu consecința obligării acestora în solidar să-i plătească reclamantei suma de 788.000 lei fără TVA reprezentând prețul imobilului situat în Tîrnăveni, Județul Mureș și 11.996 lei cheltuieli de judecată.

S-a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.V.A.S. împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanta a solicitat obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 788.000 lei reprezentând contravaloarea imobilului anterior identificat, cu motivarea că acesta a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 intrând astfel în proprietatea statului care i-a transmis dreptul de administrare asupra imobilului.

Dreptul de proprietate asupra imobilului a fost dobândit în conformitate cu art. 19 și art. 20 din Legea nr. 15 /1990 astfel încât este îndreptățită potrivit art. 324 alin. (2) din Legea nr. 99/1999 la repararea prejudiciului suferit ca urmare a restituirii imobilului către fostul proprietar prin decizia 9/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2195/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 a fost respinsă întrucât reclamanta și-a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar în temeiul art. 8 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește o competență teritorială alternativă, s-a respins ca nefondată excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Excepției lipsei calității procesuale active a fost respins de tribunalul în considerarea faptului că reclamanta a dobândit drepturile societății absorbite, potrivit art. 250 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990 astfel încât în calitate de societate absorbantă are și legitimare procesuală pentru a solicita despăgubirile cerute prin prezenta acțiune de la pârâți.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, prima instanță a apreciat că în speță sunt incidente prevederile art. 3 și art. 7 din Decretul 167/1958, termenul general de prescripție fiind de 3 ani, dreptul de a solicita despăgubirile s-a născut la data de 2 aprilie 2008 situație în care acțiunea înregistrată la 20 august 2010 se încadrează în acest termen.

Cu privire la fondul litigiului tribunalul a arătat că imobilul din litigiu s-a aflat în patrimoniul SC F.E. SA - societate absorbită de reclamantă - care ulterior restituirii imobilului către foștii proprietari, pentru a nu fi prejudiciată prin pierderea clientelei și a vadului comercial l-a cumpărat cu prețul de 788.000 lei, motiv pentru care pârâtele sunt obligate în solidar, în conformitate cu art. 324 alin. (2) și (6) din Legea nr. 99/1999 la plata acestei sume cu titlu de echivalent bănesc al prejudiciului cauzat prin preluarea din patrimoniul reclamantei a acestui imobil.

Cererea de chemare în garanție a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice formulată de pârâta A.V.A.S. a fost respinsă cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile cerute ale art. 60 alin. (1) C. proc. civ.

Apelurile declarate de Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș și A.V.A.S. au fost admise prin decizia nr. 55 din 3 octombrie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei, fiind menținute restul dispozițiilor.

Pentru a proceda astfel, s-a reținut că imobilul din litigiu nu a intrat în patrimoniul SC A.S. SA deoarece acesta se afla în proprietatea statutul conform extrasului C.F. nr. 2601 Târnăveni, societatea comercială având doar un drept de administrare. Pe de altă parte, garanția asumată de pârâta A.V.A.S. prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni nr. 8/1999 vizează acțiunile și nu patrimoniul societății și dreptul de proprietate asupra imobilelor.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC R.F. SA Brașov și pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș.

Invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta SC R.F. SA critică decizia ca fiind nelegală întrucât a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 19 din Legea nr. 15/1990, art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990, art. 324 alin. (1) și (2) din Legea nr. 99/1999 și art. 1337 C. civ., susținând, în esență că, prin efectul H.G. nr. 15/1991 privind înființarea societății comerciale farmaceutice, bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acestora, situație în care pentru repararea prejudiciului suferit prin restituirea în natură a spațiului comercial este îndreptățită să obțină despăgubirile solicitate în conformitate cu art. 324 alin. (1) și (2) din Legea nr. 99/1999 coroborat cu art. 1337 C. civ. privind răspunderea pentru evicțiune.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș a criticat decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. cu motivarea că instanța de apel a omis să soluționeze excepția lipsei calității procesuale pasive.

Analizând recursul reclamantei prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate Înalta Curte constată că este nefondat.

În conformitate cu art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale ,,bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu”.

Verificând incidența acestui text legal, instanța de apel a stabilit pe baza probelor – a căror analiză este exclusă în această etapă procesuală – că potrivit mențiunilor din cartea funciară, în ceea ce privește imobilul din litigiu, apare înscris dreptul de proprietate al statului și dreptul de administrare al SC F.A.E. SA, societatea absorbită de reclamantă.

În consecință, dreptul transmis reclamantei în temeiul art. alin. (2) din H.G. nr. 15/1991 și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 15/1990 este un drept de administrare și nu de proprietate.

Aceste dispoziții legale au fost corect aplicate prin decizia recurată, instanța de apel constatând că dreptul transmis reclamantei se încadrează în teza a II-a a art. 20 alin. (2) din lege, aceasta dobândind în patrimoniu doar un drept de administrare și nu unul de proprietate nu poate beneficia de prevederile art. 324 din Legea nr. 99/1999 care vizează obligația instituției publice implicate în privatizare de a repara prejudiciile cauzate societății comerciale privatizate prin restituirea către foștii proprietari a bunurilor imobile preluate de stat. În egală măsură în aceste condiții, în speță, nu sunt incidente nici dispozițiile art. 1337 C. civ.

Prin urmare, recursul este nefondat și va fi respins în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

În privința recursului declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P. Mureș, Înalta Curte constată că decizia instanței de apel a fost comunicată pârâtului la data de 19 octombrie 2011, astfel încât ultima zi pentru declararea recursului era 4 noiembrie 2011, situație în care recursul pârâtului, care a fost expediat la data de 7 noiembrie 2011, adică după expirarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., va fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC R.F. SA Brașov împotriva deciziei nr. 55/A din 3 octombrie 2011 pronunțate de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN D.G.F.P. Mureș împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.