Statutory interest on late-paid dividends: application of the National Bank discount rate in lieu of obsolete legal interest
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the state shareholder authority, thereby upholding the appellate decision that ordered the defendant company to pay 14,956,251 lei in statutory interest for late payment of dividends; the lower court's award of damages remains in force. The dispute concerned a claim for late interest on dividends for the 1997 financial year, where the appellant challenged the application of the National Bank of Romania's discount rate as the basis for calculating the damages, arguing that the governing legislation was enacted after the debt arose. The court held the appeal unfounded, ruling that in the absence of contractual stipulation or specific applicable norms, the discount rate served as a stable and equitable substitute for statutory interest following the obsolescence of the 1954 Decree, thus validating the appellate court's calculation under the civil procedure code.
Legislator headnote
AI generatedart.17 din Legea nr.146/1997, art.312 din Codul de procedură civilă; Statutory interest on late-paid dividends: application of the National Bank discount rate in lieu of obsolete legal interest: The dispute concerned a claim for late interest on dividends for the 1997 financial year, where the appellant challenged the application of the National Bank of Romania's discount rate as the basis for calculating the damages, arguing that the governing legislation was enacted after the debt arose. The court held the appeal unfounded, ruling that in the absence of contractual stipulation or specific applicable norms, the discount rate served as a stable and equitable substitute for statutory interest following the obsolescence of the 1954 Decree, thus validating the appellate court's calculation under the civil procedure code.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedCited as the procedural basis for dismissing the appeal as unfounded in the final decision.
Full text
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București împotriva deciziei nr.683/A din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați – Secția Comercială și Contencios Administrativ.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a referit de către magistratul asistent că recurenta APAPS București este scutită de timbrarea recursului în temeiul art.17 din Legea nr.146/1997, privind taxele judiciare de timbru, modificată și că aceasta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care, pricina a fost reținută spre soluționare.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 4 ianuarie 2001 reclamantrul Fondul Proprietății de Stat București (în prezent Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului) a chemat în judecată pe pârâta SC „F.H.” SA Galați pentru a fi obligată la plata sumei de 19.894.751 lei reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru exercițiul financiar 1997.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, deși obligația pentru plata dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 1997 a fost stabilită la data aprobării bilanțului contabil, pârâta le-a achitat treptat și cu întârzieri pentru care a calculat daunele ce formează obiectul litigiului.
Prin sentința civilă nr.582 din 14 martie 2001 Tribunalul Galați – Secția Comercială, Maritimă și Fluvială și Contencios Administrativ a anulat ca netimbrată acțiunea APAPS București.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, iar prin decizia nr.683 A din 11 octombrie 2001 Curtea de Apel Galați – Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis apelul și a schimbat sentința tribunalului în sensul că a admis în parte acțiunea APAPS București iar pârâta SC” FH.” SA Galați a fost obligată la plata sumei de 14.956.251 lei cu titlu de daune moratorii.
Cu actul înregistrat la 16 noiembrie 2001 reclamanta a formulat recurs împotriva acestei decizii susținând că în mod nelegal și netemeinic instanța de apel a acordat daune interese calculate la nivelul taxei de scont BNR deoarece obligația de plată a dividendelor s-a născut anterior apariției O.G. nr.9/2000.
Recursul reclamantei este nefondat.
Este adevărat că O.G. nr.9/2000 care reglementează dobânda legală în materie comercială este ulterioară momentului nașterii obligației de plată a dividendelor dar și în lipsa acestui act normatic sau a unei stipulații convenționale între părți, s-a acordat constant dobânda la nivelul taxei de scont a Băncii Naționale care s-a considerat cea mai stabilă și echitabilă într-un moment în care nu se mai putea pune în discuție dobânda legală stabilită prin Decretul nr.311/1954.
Ca atare, instanța de apel a fost îndreptățită să acorde daunele moratorii potrivit dobânzii legale, iar recursul reclamantei va fi respins conform art.312 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanta Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului București, împotriva deciziei nr.683/A din 11 octombrie 2001 a Curții de Apel Galați – Secția comercială și Contencios Administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2003.