First-instance jurisdiction of supreme court for annulment of normative acts by central authorities; referral to appellate administrative court

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamantul M.V.a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice anularea legii electorale și a tuturor actelor subsecvente acesteia, anularea Codurilor de procedură penală și civilă și actelor subsecvente, precum și anularea Legii asociaților de proprietari nr. 114/1996, cu modificările și completările ulterioare. A solicitat, de asemenea, obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri materiale și morale, în valoare de 25 de milioane de euro.

În motivare, a arătat reclamantul că toate aceste acte normative încalcă prevederile constituționale, dar și legislația comunitară, inclusiv dispozițiile Tratatului de Aderare a României la Uniunea Europeană.

În drept, a invocat dispozițiile art. 8, art. 18 alin. (1) - (4) și ale art. 28 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și art. 948, art. 953, art. 960 - 961, art. 966 - 968 și art. 998 - 999 C. civ.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 137 raportate la cele ale art. 158 alin. (1) C. proc. civ., va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cauzei, fiind o excepție de ordine publică, menită să facă inutilă cercetarea pe fond a cererii de chemare în judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 4 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă: "1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege; 2. recursurile în interesul legii; 3. în orice alte materii date prin lege în competența sa".

Prin urmare, potrivit textului procedural precitat, Înalta Curte, ca regulă nu are competență materială în soluționarea cauzelor civile ca primă instanță.

Pe de altă parte, reclamantul a înțeles să invoce ca temei de drept al acțiunii prevederile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aspect care atrage incidența dispozițiilor speciale în ceea ce privește stabilirea competenței materiale a instanțelor judecătorești în materia contenciosului administrativ. În acest sens, prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată prin Legea nr. 262/2008, au stabilit că "(...) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale (...) se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel".

Alin. (2) al art. 10 din același act normativ prevede că împotriva sentințelor pronunțate de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, se judecă la secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dând eficiență principiului disponibilității părții în procesul civil și aplicând, coroborat, dispozițiile procedurale privind competența materială a instanțelor judecătorești, la obiectul cererii de chemare în judecată, la calitatea pârâtului de autoritate publică centrală, precum și la temeiul juridic principal invocat de reclamant, respectiv dispozițiile Legii contenciosului administrativ, care se completează cu cele ale C. proc. civ., rezultă cu evidență că instanța supremă nu are competență materială de a soluționa prezenta cauză în primă instanță, instanța competentă fiind Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Curtea de Apel București este competentă și din punct de vedere teritorial potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată, domiciliul reclamatului fiind situat pe raza municipiului București.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 158 alin. (1) raportate la cele ale art. 159 alin. (2) C. proc. civ. și va constata că pricina este de competența unei instanțe de alt grad și, în consecință, va admite excepția necompetenței materiale, trimițând cauza la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Trimite cererea formulată de M.V., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.