Mandatory administrative evaluation for property restitution under Law 247/2005 and reasonable time limits absent statutory deadlines

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și precizată ulterior, reclamanții K.C., K.F., K.J. și C.C., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestuia să emită decizia care să conțină titlul de despăgubire în 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii după ce, în prealabil, în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii va fi întocmit raportul de evaluare pentru imobilul situat în str. L. sector 1, București.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, deși au formulat numeroase cereri, pârâtul nu a soluționat dosarul.

Pârâtul, prin întâmpinare a arătat că, în urma analizării dosarului, sub aspectul verificării legalității respingerii cererii de restituire s-a constatat că lipsesc: înscrisuri care să stabilească situația juridică a terenului în suprafață de 30 mp.

Prin Sentința civilă nr. 2711 din 23 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII–a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții K.C., K.F., K.J. și C.C. și a obligat pârâta la transmiterea dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare și a respins cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei ca prematur formulată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

- în dovedirea cererii de restituire a imobilului reclamanții au prezentat actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1943, cu privire la suprafața de 360 mp teren, pe care era edificată o construcție;

- construcția și o parte din teren, anume suprafața de 162 mp au fost vândute conform contractului de vânzare-cumpărare din anul 1998, încheiat în baza Legii nr. 112/1995;

- prin dispoziția Primarului General al Municipiului București din 5 octombrie 2006 s-a restituit în natură reclamanților suprafața de 168 mp teren și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul care nu poate fi restituit în natură (teren în suprafață de 192 mp - vândut în baza Legii nr. 112/1995 plus 30 mp reprezentând diferența dintre suprafața identificată prin nota de reconstituire din 27 octombrie 2003 și suprafața existentă în actul de proprietate de 360 mp);

- față de aceste acte refuzul pârâtei de a proceda la evaluarea terenului și stabilirea despăgubirilor nu este justificat, iar suprafața de 30 mp, care, deși a făcut obiectul vânzării-cumpărării din 1943 și, ulterior al naționalizării, nu a fost identificată pe planul topografic, astfel încât nu putea face obiectul restituirii în natură.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtei la evaluarea imobilului, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (5) din CAPITOLUL VII al Legii nr. 247/2005, Secretariatul Comisiei centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate în vederea întocmirii raportului de evaluare".

Prima instanță a mai constatat că legiuitorul nu a stabilit termene speciale de soluționare a cererilor, fiind astfel aplicabile dispozițiile de drept comun, prevăzute de legea contenciosului administrativ.

În continuarea acestui raționament s-a reținut că acțiunea reclamanților fiind întemeiată pe dispozițiile art. 1 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se aplică termenul de 30 de zile de soluționare a unei cereri de către autoritatea administrativă, iar în speță acesta este depășit, propunerea de acordare a despăgubirilor fiind emisă în octombrie 2006.

A concluzionat instanța de fond în sensul că, statul, prin instituțiile sale, răspunde nu numai pentru culpa persoanelor vinovate de neîndeplinirea sarcinilor în cadrul autorității, dar și pentru organizarea necorespunzătoare a activității de organizare a executării legii, concretizată în lipsa cadrului administrativ necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale în limita unor termene rezonabile.

Referitor la cererea de obligare a pârâtei la emiterea deciziei în termen de 60 de zile, curtea de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda, fie la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare și, prin urmare, dreptul la emiterea deciziei se naște numai după aprobarea raportului de evaluare, la momentul promovării acțiunii nefiind actual.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat, în esență, că în raport de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției dar și de circumstanțele concrete ale cauzei, în mod greșit, prima instanță a obligat recurentul-pârât la transmiterea dosarului privind pe reclamanții în vederea întocmirii raportului de evaluare.

Recurentul a precizat că în lipsa unei situații juridice clare a imobilului în discuție dosarul de despăgubire nu poate fi transmis la evaluare; în concret s-a arătat că dosarul aferent Dispoziției nr. 6476/2006 emisă de Primăria Municipiului București și înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 32328/CC trebuie completat cu situația juridică a imobilului-teren în suprafață de 30 mp situat în București, str. L. sector 1. În acest sens s-a întocmit și transmis Primăriei Municipiului București adresa nr. 32328/CC din 5 mai 2009 pentru lămurirea acestui aspect însă nici până la momentul redactării prezentului recurs dosarul de despăgubire al reclamanților nu a fost completat, ceea ce echivalează cu neparcurgerea în totalitate a procedurii administrative speciale prevăzută de Legea nr. 247/2005. Numai după completarea dosarului de către Primărie se va cunoaște propunerea de acordare de măsuri reparatorii pentru suprafața de 30 mp este justificată și se va putea transmite acest dosar la evaluator în vederea întocmirii lucrării de specialitate.

În opinia recurentului, în mod greșit instanța s-a raportat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nu la cele ale Legii nr. 247/2005 care are caracter special și se aplică cu prioritate, iar în acest context se poate observa că legiuitorul nu a stabilit un termen de emitere a deciziei și implicit de întocmire a raportului de evaluare, cu atât mai mult cu cât există un număr mare de dosare ce trebuie soluționate în conformitate cu Legea nr. 247/2005.

Examinând cauza prin prisma criticilor aduse de recurent și în temeiul art. 3041 C. proc. civ., având în vedere probatoriul existent, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că nu există motive pentru casarea/modificarea sentinței atacate.

În mod corect și în acord cu prevederile legale incidente în cauză, judecătorul fondului a constatat ca întemeiată cererea reclamanților de obligare a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la transmiterea dosarului în vederea întocmirii raportului de evaluare, argumentându-și în fapt și în drept soluția pronunțată.

Într-adevăr, statul prin instituțiile sale - în speță Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor este ținut să răspundă și pentru organizarea necorespunzătoare a activității de executare a legii, mai exact pentru lipsa cadrului administrativ necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale în cadrul unor termene rezonabile.

Stă în puterea autorității recurente să regleze disfuncționalitățile apărute în procesul completării dosarului reclamanților de către Primăria Municipiului București, lipsa unui răspuns la demersul inițiat prin adresa din 5 mai 2009 neputând fi imputată reclamanților.

Raportat la momentul emiterii Dispoziției Primarului General al Municipiului București din 5 octombrie 2006 conținând propunerea acordării de despăgubiri reclamanților pentru imobilul ce nu poate fi restituit în natură, și tocmai pentru că Legea specială nr. 247/2005 nu prevede termen de soluționare a cererilor, prima instanță a apreciat că termenul rezonabil la care se referă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se aplică și procedurilor administrative și ca urmare în evaluarea în concret a termenului de soluționare a apelat la dispozițiile Legii nr. 554/2004 pentru a sublinia că este necesar a se finaliza procedura administrativă specială în vederea emiterii deciziei care să conțină titlul de despăgubire.

Așadar, criticile aduse de recurent nu pot fi primite și văzând art. 312 alin. (1) și art. 20 din Legea nr. 554/2004

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 2711 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 februarie 2010.