Appeal admitted; Securitate collaborator declaration denied where coerced recruitment and non-political reports failed statutory test.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Sesizarea instanței de fond.

Prin cererea adresată Tribunalul București, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiune în constatare prin care să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe d-nul R.V.M.

În motivarea cererii se arată că acestuia i s-a luat angajament scris privind secretul colaborării, atribuindu-se numele conspirativ „V.”, însă, în majoritatea documentelor apare un alt nume conspirativ - „V.”, iar prin informațiile furnizate sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”.

Prin Încheierea din 5 decembrie 2008, în baza art. 34 din O.U.G. nr. 24/2008, cauza a fost scoasă de pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și înaintată la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal pentru continuarea judecății.

După înregistrarea dosarului pe rolul Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pârâtul R.V.M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

2. Soluția instanței de fond.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 1768 din 28 aprilie 2009 a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul R.V.M. și, pe cale de consecință, a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul a fost recrutat la data de 30 ianuarie 1981 pentru obținerea de informații privind cadrele didactice cu ascendenți legionari, iar ulterior și pentru furnizarea de informații cu privire la persoane care pot întreprinde activități teroriste, care vor să treacă fraudulos frontiera, precum și cu privire la eventuale acțiuni ostile ale persoanelor neoprotestate sau care fac parte din secte religioase.

Instanța a mai reținut că, deși din actele dosarului nu reiese suficiente elemente care să ducă la concluzia că pârâtul a fost constrâns psihic să colaboreze, nicio eventuală recrutare prin șantaj nu explică informațiile furnizate și la 8 ani după data recrutării.

Din actele reținute, Curtea de apel a constatat că activitatea pârâtului vizând viața privată a unor persoane, a constituit bază pentru preluarea informativă a acestora și întrunește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

3. Calea de atac exercitată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul R.V.M., considerând-o nelegală și netemeinică.

În motivele de recurs este criticată soluția instanței de fond deoarece:

- nu s-a reținut că recrutarea sa s-a făcut de către fostele organe de securitate pe bază de șantaj, fapt care rezultă din Raportul cu propunerea de recrutare întocmit la data de 9 ianuarie 1981, în care se consemnează că i se vor aduce la cunoștință „repercusiunile pe care le poate avea” dacă „nu informează la timp și sincer organele de securitate, repercusiuni care se pot răsfrânge atât asupra lui cât și a tatălui său care face dese călătorii în străinătate”.

S-a precizat că, în acea perioadă tatăl recurentului îndeplinea funcția de căpitan șef al Căpităniei Portului Moldova-Veche iar prin necooperare cu organele de securitate se putea ca tatăl său să își piardă locul de muncă iar recurentul să fie acuzat și condamnat pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trecere frauduloasă a frontierei, infracțiune prevăzută de art. 245 C. pen.

Ulterior, recurentul a încercat să evite întocmirea de note informative pentru că în intervalul de 9 ani a furnizat doar 9 materiale, dar care nu vizau drepturile și libertățile fundamentale ale vreunei persoane.

Se consideră că instanța de fond a interpretat eronat probele din dosar pentru că activitatea sa nu întrunește condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

4. Soluția instanței de recurs.

După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de „colaborator al Securității”, se cer îndeplinite următoarele condiții:

- informațiile furnizate Securității, indiferent sub ce formă, să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- aceste informații să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Și în fața instanței de fond și în recurs, recurentul a făcut referire la faptul că recrutarea sa s-a făcut de către organele de securitate prin șantaj.

Anterior recrutării, organele de securitate au aflat despre faptul că acesta cunoștea un cetățean străin (o italiancă) și a fost și implicat într-o promisiune de trecere frauduloasă a frontierei.

Toate aceste aspecte rezultă chiar din Raportul cu propunere de recrutare în calitate de informator, raport întocmit la data de 09 ianuarie 1981.

În acest raport se arată că refuzul de a colabora cu organele de securitate va avea repercusiuni asupra recurentului dar și a tatălui său, care făcea dese călătorii în străinătate.

Toate acestea dovedesc faptul că recrutarea recurentului s-a făcut plecând de la consecințele pe care fapte anterioare ale acestuia le-ar putea avea, dar și profitându-se de faptul (împrejurarea) că tatăl recurentului, datorită profesiei, pleca din țară.

De altfel, întreaga activitate desfășurată ulterior, dovedește că această colaborare i-a fost impusă recurentului.

Astfel, în cei 9 ani au fost furnizate de recurent 9 note informative și, cele mai multe, cu caracter general.

De exemplu, relata despre starea de spirit necorespunzătoare din rândul cadrelor didactice de la Liceul Industrial Minier Moldova-Nouă pentru că majoritatea profesorilor efectuează ore suplimentare la catedra de matematică, ore care nu sunt retribuite, despre o persoană arăta că „are un copil care merge la școală și se ocupă personal de creșterea și educarea acestuia”, despre o alta că „are o comportare bună, nu face comentarii la adresa politicii statului sau să comenteze știrile transmise de posturile de radio străine” sau că „nu reiese ca aceasta să aibă o atitudine ostilă față de orânduirea din țară sau să capteze știri de radio occidentale. În timpul liber se ocupă de creșterea și educarea copilului, de familie ...”.

A făcut referiri la „situația necorespunzătoare” a întreruperilor de energie în cursul după-amiezii când „școala nu mai are posibilități să-și desfășoare activitatea cu elevii de la cursurile serale și școala de maiștri”.

Se consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și, de aceea, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi respinsă acțiunea formulată ca neîntemeiată, deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv informațiile furnizate nu se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și nu vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de R.V.M. împotriva Sentinței civile nr. 1768 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul R.V.M., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2010.