Pension board appeal rejected: refugee status and benefits upheld for child born during parents' refuge.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Craiova reclamantul M.I.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, anularea adresei din 9 octombrie 2008, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 24 august 1943 - 6 martie 1945.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că s-a născut în localitatea Traian, comuna Cerna, județul Tulcea.

Părinții săi, împreună cu întreaga familie, au avut domiciliul în localitatea Rahova de Jos, Bulgaria, iar la 15 septembrie 1940 au fost evacuați din această localitate, aspect care rezultă din Hotărârea nr. 3.515 din 06 iunie 2003 emisă de Casa de Pensii Tulcea.

În ceea ce o privește pe mama reclamantului, M.N. fostă F., Casa Județeană de Pensii Tulcea a stabilit prin Hotărârea nr. 3515 din 06 iunie 2003 că aceasta a fost persecutată din motive etnice, acordându-i drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În susținerea acțiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri.

La dosar a fost depusă Hotărârea nr. 3.515 din 6 iunie 2003 prin care i s-a stabilit calitatea de persoană refugiată mamei reclamantului.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Prin Sentința civilă nr. 221 din 20 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, judecând cauza, în fond după casare, a admis acțiunea, a anulat adresa din 9 octombrie 2010 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de persoană refugiată, în perioada 24 august 1943 - 6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Pentru a adopta această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a făcut dovada, prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născut în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva hotărârii instanței de fond pârâta Casa Județeană de Pensii Olt, a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că reclamantul nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, deoarece copilul persoanei strămutate, pentru a putea beneficia de indemnizația prevăzută de O.G. nr. 105/1999, este necesar să fie născut în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau să fi fost conceput înainte sau în timpul strămutării și născut după strămutarea prinților în acea localitate.

Astfel, raportat la data la care părinții reclamantului au fost strămutați - anul 1940, așa cum rezultă și din Hotărârea nr. 3.515 din 06 iunie 2003 emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea pe numele M.N., mama intimatului, și data nașterii acestuia, respectiv 24 august 1943, este evident că reclamantul nu poate beneficia de indemnizația prevăzuta de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

O interpretare contrară a dispozițiilor legale precizate anterior, nu reprezintă altceva decât o adăugare la lege, adăugare ce contravine flagrant principiului de drept "ubi lex non distinquit nec nos distinquere debemus.„

Astfel, interpretarea instanței de fond că, data nașterii reclamantului - 24 august 1943 se află în intervalul persecuției familiei acestuia, 15 septembrie 1940 - 06 martie 1945, este cât se poate de adevărată, dar fără relevanță juridică în ceea ce privește situația juridică a intimatului-reclamant, respectiv acordarea indemnizației lunare prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimatul-reclamant și-a dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași situație cu reclamanta.

Or, în cauză a fost depusă Hotărârea nr. 3.515 din 6 iunie 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea, din care rezultă că mama reclamantului s-a aflat în aceeași situație cu acesta.

Așadar, înscrisurile pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamant și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice exercitate ca urmare a aplicării Tratatului de le Craiova din septembrie 1940.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, începând cu data nașterii sale, respectiv 24 august 1943, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățit să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Olt, împotriva Sentinței civile nr. 221 din 20 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 februarie 2011.

Procesat de GGC - NN