Peremption of appeal due to parties' failure to appear; suspended public servants' vacation bonuses for 2001–2002
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice declared the appeal perished, resulting in the final judgment of the Court of Appeal becoming irrevocable, which affirmed the lower court's order obligating the defendant ministry to pay the appellants' unpaid vacation bonuses for 2001–2002 adjusted for inflation. The dispute concerned a claim by former public servants for suspended vacation bonuses that became enforceable after their temporary suspension expired, against which the defendant ministry raised an appeal arguing that the claim was time-barred by the three-year statute of limitations. The decisive legal basis for the final outcome was not a substantive ruling on the merits or the limitation defense, but rather procedural peremption under Articles 242, 246, and 252 of the Code of Civil Procedure, triggered by the failure of the parties to appear at the scheduled hearing and the subsequent failure to prosecute the case for over a year, leading to the termination of the appellate instance by operation of law.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 252 C. proc. civ; Peremption of appeal due to parties' failure to appear; suspended public servants' vacation bonuses for 2001–2002: Apreciind că în speță sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 246 și art. 252 C. proc. civ., urmează să se constate că recursul este perimat.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantele N.M.I. și M.S. au chemat în judecată Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtului să le plătească prima de concediu pe anii 2001 - 2002, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamantele au arătat că au fost funcționari publici în cadrul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în perioada 2001 - 2002 și că potrivit art. 33 alin. (2), devenit art. 34 după republicarea legii, funcționarul public are dreptul pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.
Au mai arătat că, printr-o serie de ordonanțe de urgență, acest drept a fost suspendat până la 31 decembrie 2006, când suspendările și-au încetat aplicabilitatea, reclamantele susținând că sunt îndreptățite la primirea acestor prime de vacanță.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal prin Sentința civilă nr. 3047 din 27 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamante, dispunând obligarea pârâtului să le plătească primele cuvenite pentru anii 2001 - 2002, actualizate cu indicele de inflație, la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează cu stingerea acestuia, respectiv cu înlăturarea dreptului astfel că, la încetarea suspendării, pârâta urmează a fi obligată la plata drepturilor solicitate de reclamante.
Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
Recurentul a susținut, în esență, că în mod greșit instanța a obligat ministerul la plata sumelor reprezentând prima de concediu pe anii 2001 - 2002, întrucât această cerere este prescrisă prin trecerea termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.
La termenul din 28 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a suspendat judecata recursului, ca efect al constatării lipsei părților și a faptului că, acestea nu au solicitat soluționarea căii de atac în absența lor.
În drept, măsura instanței s-a fundamentat pe dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.
Ulterior, cauza a rămas în nelucrare timp de peste un an, din vina părților, iar la data de 14 decembrie 2009, a fost repusă pe rol, pentru discutarea perimării.
Apreciind că în speță sunt îndeplinite toate cerințele prevăzute de art. 246 și art. 252 C. proc. civ., urmează să se constate că recursul este perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale împotriva Sentinței civile nr. 3047 din 27 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 februarie 2010.