Validity of payment made to a third party at creditor’s request and enforceability of a future compensatory offset
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania dismissed the defendant's appeal, rendering the lower courts' judgments final and irrevocable, thereby upholding the order for the defendant to pay the plaintiff 200,000,000 lei, 226,000,000 lei in damages, and 18,177,000 lei in legal costs. The dispute involved a commercial payment where the plaintiff transferred funds to a third party's account at the defendant's explicit request to effectuate a compensatory offset against a separate transaction the defendant expected from that third party; however, the defendant later refused to honor the offset, arguing the plaintiff was at fault for executing the payment before perfecting its own internal agreements. The court rejected the defendant's defense of plaintiff's culpance, determining that the defendant's initial written instructions for specific payment modalities and subsequent refusal to recognize the valid payment constituted a breach of obligation under the sales contract, thus affirming the lower court's finding that the payment was legally effective and the defendant liable for non-performance.
Legislator headnote
AI generatedart. 312 pct. 1 C. proc. civ; Validity of payment made to a third party at creditor’s request and enforceability of a future compensatory offset: Astfel fiind, față de considerentele arătate, recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7377 din 15 noiembrie 2000 Tribunalul București, secția comercială, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. R. S.A. ca nefondată, a admis în parte acțiunea reclamantei S.C. A. S.A., a obligat pârâta R. la plata sumei de 200.000.000 lei către reclamantă, 226.000.000 lei daune interese și 18.177.000 lei cheltuieli de judecată.
Sentința a fost menținută de curtea de apel care a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta R. S.A.
Împotriva deciziei nr. 76 A din 28 martie 2002 pârâta R. S.A. a declarat recurs criticând-o ca fiind nelegală, întrucât nu a luat în considerare starea de fapt care a determinat virarea sumei de 200.000.000 lei către intimata A. S.A., în contul S.C. C.P. S.A. București și anume dorința exprimată de directorul reclamantei intimate la data respectivă, de a compensa suma cu banda transportoare pe care urma să o vireze S.C. C.P. S.A.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul declarat este nefondat.
Din examinarea actelor și probelor dosarului rezultă:
Relațiile dintre părți s-au derulat în baza contractului nr. 2113 din 5 iulie 1996 prin care s-a convenit ca pârâta recurentă să-i livreze reclamantei intimate plumb decuprat.
Reclamanta intimată a achitat contravaloarea produsului conform adresei nr. 10039 emisă de către recurentă prin care s-a cerut ca suma de 200.000.000 lei să fie virată în contul S.C. C.P. în compensare cu o bandă transportoare pe care recurenta urma să o primească de la S.C. C.P. S.A.
Cu ordinul de plată nr. 1633 din 26 noiembrie 1996 reclamanta intimată a livrat suma de 200.000.000 lei în contul S.C. C.P. indicat de pârâta recurentă și a remis copie de pe acest ordin și a extrasului de cont.
Recurenta a continuat să livreze plumb dar a refuzat să dispună compensarea contravalorii acestuia cu suma de 200.000.000 lei achitată de reclamanta intimată, susținând că reclamanta este în culpă fiind că a onorat imediat obligațiile ce le reveneau potrivit adresei 10034 din 25 noiembrie 1996 neașteptând să-și perfecteze propriile convenții cu C.P.
Această susținere a recurentei cu privire la pretinsa culpă a reclamantei intimate urmează a fi înlăturată, față de adresa nr. 10034 din 25 noiembrie 1996 prin care a indicat modalitatea de plată pentru ca ulterior să nu mai recunoască valabilitatea plății.
Întâlnirea care a avut loc la sediul recurentei între reprezentanții celor trei societăți prin care s-a stabilit modul de compensare nu s-a mai realizat.
Astfel fiind, față de considerentele arătate, recursul declarat fiind nefondat a fost respins conform art. 312 pct. 1 C. proc. civ., hotărârile pronunțate fiind legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Baia Mare, împotriva deciziei nr. 75/A din 28 martie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2003.