Appeal against suspension of excise authorization revocation dismissed; interim suspension of administrative acts upheld

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 466/45/2010, reclamanta SC A. S.A. Iași a solicitat suspendarea executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 și nr. 114 din 15 iunie 2010 emise de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia pentru Autorizarea Operatorilor de Produse Supuse Accizelor Armonizate București până la soluționarea irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestor decizii.

În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a arătat că, prin Decizia nr. 45 din 26 februarie 2010 a fost revocată în mod nelegal autorizația de antrepozit fiscal nr. X, iar prin Decizia nr. 114 din 15 iunie 2010 a fost respinsă contestația administrativă.

Reclamanta a învederat că ambele decizii contestate au fost emise în considerarea unei situații de fapt care nu corespunde realității, deoarece declarațiile privind accizele au fost depuse în termen legal, iar garanția impusă a fost constituită sub forma ipotecilor asupra a două spații comerciale, în condițiile prevăzute de pct. 108 din Titlul VII - Accize și alte taxe speciale din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003.

Prin încheierea dată în ședința publică de la 26 iulie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea și a dispus suspendarea executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 și nr. 114 din 15 iunie 2010 până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Hotărând astfel, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) și art. 15 din Legea nr. 554/2004 prin existența unui caz bine justificat, față de împrejurările legate de starea de fapt și de drept care creează o îndoială serioasă în privința legalității deciziilor atacate, precum și față de pericolul producerii unei pagube iminente pentru reclamantă, prin imposibilitatea desfășurării activității economice autorizate.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării formulată de reclamantă.

Recurentul a susținut că în mod eronat s-a constatat prin încheierea atacată îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative deduse judecății.

Recurentul a arătat că existența unui caz bine justificat a fost greșit reținută, cu motivarea că a fost constituită garanția impusă în sumă de 59.310 euro, fără a se avea în vedere că, începând de la data de 1 iulie 2010, prin intrarea în vigoare a art. I pct. 21 din H.G. nr. 768/2010, garanția poate fi sub formă de depozit în numerar sau garanție personală, astfel că nu mai este admisă garanția sub formă de ipotecă asupra bunurilor imobile.

De asemenea, recurentul a susținut că s-a reținut fără dovezi temeinice îndeplinirea condiției privind prevenirea unei pagube iminente, deși societatea intimată a mai avut suspendată activitatea și în perioada 13 iunie 2007 - 1 septembrie 2008 pentru neplata accizei, iar în baza dispozițiilor pct. 88 alin. (10) din H.G. nr. 768/2010 avea posibilitatea să solicite emiterea unei noi autorizații.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Cererea de suspendare a executării Deciziilor nr. 45 din 26 februarie 2010 și nr. 114 din 15 iunie 2010 a fost admisă de instanța de fond prin interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, se poate dispune suspendarea executării în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Măsura provizorie solicitată de intimata-reclamantă s-a justificat față de îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de textele de lege sus-menționate, întrucât s-a dovedit atât existența unui caz bine justificat, cât și iminența producerii unei pagube prin executarea deciziilor contestate, care sunt executorii din oficiu.

Existența cazului bine justificat a fost corect constatată de instanța de fond în raport de situația de fapt concretă avută în vedere la emiterea celor două decizii și de motivele de nelegalitate invocate în cererea de anulare a acestor acte administrative.

Recurentul a susținut neîntemeiat că în cauză nu există un caz bine justificat față de reglementarea cuprinsă în art. I pct. 21 din H.G. nr. 768/2010, dat fiind că aceasta a intrat în vigoare după data emiterii deciziilor administrative contestate, respectiv cu începere de la 1 iulie 2010.

Nefondat este și motivul de recurs prin care s-a criticat concluzia instanței de fond privind îndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pentru prevenirea unei pagube iminente.

Analizând consecințele care se pot produce prin executarea deciziilor emise de ministerul recurent, instanța de fond a considerat întemeiat că este îndeplinită și această condiție prin riscul producerii unei pagube iminente, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență.

Concluzia instanței de fond a fost de asemenea corect argumentată prin situația economică și financiară a societății intimate, față de care a fost deschisă procedura insolvenței prin Sentința nr. 597 din 26 mai 2010 a Tribunalului Iași, secția comercială - faliment.

Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a încheierii atacate, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iași împotriva Încheierii din 26 iulie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.