Asylum case; nullity of appeal for failure to state grounds within the statutory time limit
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) ordered the nullity of the appeal filed by the appellants, leaving the underlying Court of Appeal judgment valid and irrevocable, which had previously upheld the exception of material incompetence and transferred the case to the territorial district court. The dispute concerned a procedural challenge to an asylum accommodation decision issued by a specialized structure of the National Immigration Office; the appellants filed their appeal within the statutory five-day deadline but failed to submit the required grounds for appeal by the deadline or even by the hearing date. The decisive legal basis was Article 306(1) of the Civil Procedure Code, read in conjunction with Articles 303 and 301, which establishes that an appeal is null and void if not motivated within the legal time limit, a procedural defect that precludes the court from examining the merits of the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 137 alin. (1) din C. proc. civ, art. 298 C. proc. civ, art. 158 alin. (3) C. proc. civ, art. 303 alin. (1) C. proc. civ, art. 306 C. proc. civ; Asylum case; nullity of appeal for failure to state grounds within the statutory time limit: Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1283 din 25 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a-VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantele T.M.A., Asociația A.D.A.R. și intimații Ministerul Administrației și Internelor, Oficiul Român pentru Imigrări și Centrul de Cazare și Proceduri București, în favoarea Judecătoriei sectorului 4.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta contestă o hotărâre emisă de Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru solicitanții de Azil București, care își are sediul în sectorul 4, situație în care plângerea împotriva Oficiului Român pentru Imigrări se soluționează de către judecătoria în a cărei rază teritorială se află structura specializată pe probleme de azil a Oficiului Român pentru Imigrări care a emis hotărârea.
Împotriva Sentinței civile nr. 1283 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantele T.M.A. și Asociația A.D.A.R.
La termenul de judecată din 11 februarie 2010, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului declarat de reclamantele T.M.A. și Asociația A.D.A.R.
În temeiul art. 137 alin. (1) din C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Înalta Curte constată că sentința civilă recurată a fost pronunțată la data data de 25 martie 2009, putând fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel, reclamantele au declarat recurs la data de 27 martie 2009, așa cum rezultă din rezoluția de primire a cererii de recurs.
Sub acest aspect, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu respectarea termenului de 5 zile de la pronunțare, prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
Prin cererea de recurs, recurentele-reclamante au precizat expres că „motivele le vom depune după ce ni se va comunica hotărârea”.
Conform dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”.
În raport cu aceste dispoziții, rezultă că recurentele-reclamante aveau obligația procesuală de a motiva recursul în termen de 5 zile, calculat de la data pronunțării sentinței recurate, adică până la data de 31 martie 2009.
Înalta Curte constată însă că nu s-a motivat cererea de recurs nici până la termenul de judecată fixat la data de 11 februarie 2010.
Potrivit dispozițiilor art. 306 C. proc. civ.:
„Art. 306. - (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2.
(2) Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.”
În atare situație, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (1) cu referire la art. 303 și art. 301 din C. proc civ. și va constata nulitatea recursul declarat de T.M.A. și Asociația A.D.A.R. împotriva Sentinței civile nr. 1283 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nulitatea recursului declarat de T.M.A. și Asociația A.D.A.R. împotriva Sentinței civile nr. 1283 din 25 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a -VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2010.