Material jurisdiction in fiscal administrative litigation: primacy of monetary value criterion over authority status under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the tax authority's appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's order to decline jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal. The dispute concerned the material jurisdiction to hear an administrative appeal challenging a tax assessment decision that upheld additional tax liabilities of 487,032 RON (following the reduction of a larger 583,898 RON assessment). Relying on Article 10 of Law No. 554/2004, the court held that jurisdiction for administrative fiscal litigation is determined exclusively by the monetary value of the disputed obligations; since the remaining sum under 500,000 RON fell below the threshold for appellate court jurisdiction, the first-instance competence lay with the administrative-fiscal tribunal regardless of the central status of the issuing tax authority.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 din Legea nr. 554/2004, art. 3 pct. 1 C. proc. civ, art. 4 pct. 1 C. proc. civ, art. 312 C. proc. civ; Material jurisdiction in fiscal administrative litigation: primacy of monetary value criterion over authority status under Law 554/2004: Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) coroborate cu art. 4 pct. 1 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Sentința nr. 533 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SC A.V.I.G. SA București și pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea cererii introductive a reținut că obiectul litigiului privește anularea unei decizii de impunere, privind obligații fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală în sarcina reclamantei, în valoare de 487.032 RON, astfel încât în cauză competența este stabilită exclusiv prin raportare la criteriul valoric, conform dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând sentința pronunțată ca netemeinică și nelegală.
Prin motivele de recurs formulate recurenta a arătat că actul atacat, obiect al cauzei deduse judecății, a fost emis de o autoritate publică centrală pentru care competența este stabilită în favoarea Curții de Apel, atât conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, cât și potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului formulat în temeiul dispozițiilor art. 158 alin. (3) coroborate cu art. 4 pct. 1 C. proc. civ., analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Deciziei nr. 130 din 23 aprilie 2008 emisă de ANAF în soluționarea contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 214 din 25 septembrie 2007, emisă în temeiul raportului de inspecție fiscală nr. 85865/25 septembrie 2007 pentru suma totală de 583.898 RON.
Prin Decizia nr. 130 din 23 aprilie 2008 s-a dispus admiterea contestației formulată de A. pentru suma de 70.641 RON, reprezentând majorări de întârziere aferente impozitului pe profit și respingerea contestației pentru suma de 487.032 RON, ce formează obiectul litigiului dedus judecății.
În conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reținut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competența materială de soluționare a cauzelor în concordanță cu dispozițiile C. proc. fisc., în raport de două criterii și anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de față, care privește obligații fiscale suplimentare, reprezentând impozit pe profit suplimentar, majorări de întârziere aferente impozitului pe profit, penalități, impozit pe venituri din premii, dobânda aferentă acestora și penalități, competența de soluționare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor împotriva Sentinței nr. 533 din 11 februarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.