Material jurisdiction threshold for tax disputes: remand due to value below statutory limit despite central authority issuance

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC Ț.L.I. SA prin SC V.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală recunoașterea dreptului reclamantei de a i se restitui taxa de primă înmatriculare, restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON achitată ca urmare a achiziționării în sistem de leasing a unui autoturism nou Jeep Grand Cherokee, plata de dobânzi, conform dispozițiilor art. 124 alin. (2), art. 120 alin. (7), art. 117 alin. (1) lit. f) și art. 70 din O.G. nr. 92/2003, de la data efectuării plății taxei de primă înmatriculare a sumei achitate.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta susține că a încheiat cu SC Ț.L.I. SA Contractul de leasing din 11 ianuarie 2008, în temeiul căruia a achiziționat autoturismul marca Jeep Grand Cherokee având norma de poluare E4. În vederea înmatriculării autoturismului menționat, reclamanta a achitat taxa de primă înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON, împrejurare pe care a aceasta a înțeles să o dovedească cu fotocopia facturii nr. 522866 din 01 februarie 2008, emisă de către societatea de leasing, suma fiind virată în contul Trezoreriei din cadrul Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București.

Mai arată reclamanta, că deși s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plății nedatorate, acesta a refuzat recunoașterea dreptului său.

Împotriva acestui refuz, reclamanta a formulat plângere la organul ierarhic superior, care prin răspunsul său a precizat că își menține punctul de vedere exprimat de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili din cadrul - A.N.A.F.

Prin Sentința nr. 2671 din 23 iunie 2009 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta SC Ț.L.I. SA prin SC V.T. SRL, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut că taxa specială pentru primă înmatriculare nu este solicitată în considerarea trecerii graniței, ci se aplică tuturor autovehiculelor indiferent de proveniență cu ocazia primei înmatriculări.

Se mai reține că prin modul de redactare a dispozițiilor art. 2142 din C. fisc., există o diferențiere în ceea ce privește autovehiculele second hand achiziționate de pe piața internă față de autovehiculele second hand achiziționate din comunitate, în sensul că doar pentru cele din urmă se percepe această taxă, cele achiziționate de pe piața internă fiind deja înmatriculate.

În cazul de față, reclamanta nu a achiziționat un autovehicul second hand, ci unul nou, or pentru astfel de autovehicule taxa este identică indiferent dacă autovehiculul este achiziționat de pe piața internă sau de pe piața comunitară.

În concluzie, reține Curtea, taxa de primă înmatriculare nu poate fi considerată o taxă cu efect echivalent unor taxe vamale și nici nu se poate susține caracterul discriminatoriu al acesteia.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC Ț.L.I. SA prin SC V.T. SRL.

Prin motivele de recurs, reclamanta critică sentința recurată, în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Se susține că instanța de fond a analizat superficial cauza dedusă judecății, judecătorul fondului interpretând într-o manieră eronată legislația în vigoare, soluția dată fiind în contradicție atât cu normele interne cât și cu cele europene.

Soluția instanței de fond este criticabilă, cu atât mai mult cu cât, ilegalitatea taxei de primă înmatriculare se concretizează și în faptul că nu există niciun act administrativ-fiscal prin care aceasta să fie încasată.

Se mai arată că instanța de fond, cu ocazia pronunțării hotărârii recurate a ignorat faptul că, în momentul înmatriculării unui autovehicul importat - nou sau second hand - se achită, conform art. 7 din Ordinul MAI nr. 1501/2006 o dublă taxă de înmatriculare.

Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București de a soluționa cauza în fond, excepție invocată din oficiu, în temeiul art. 137 C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 316, corelat cu art. 298 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 6.388,93 RON, achitată ca urmare a achiziționării în sistem de leasing a unui autoturism nou Jeep Grand Cherokee.

Totodată, este adevărat că taxa de primă înmatriculare, în cuantum de 6.388,93 RON, conform facturii nr. 522866 din 01 februarie 2008, emisă de către societatea de leasing SC Ț.L.I. SA a fost virată de către această societate în contul Trezoreriei din cadrul Activității de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București.

Față de obiectul acțiunii introductive de instanță, este necontestat faptul că litigiul poartă asupra unui act administrativ fiscal, în sensul art. 41 C. proc. fisc., prin care în sarcina reclamantei a fost stabilită obligația de plată a unei taxe, respectiv taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, reglementată de art. 2141 din C. fisc., introdus prin Legea nr. 343/2006 (art. 2141 din C. fisc. a fost abrogat de O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule).

În materia contenciosului administrativ și fiscal, competența materială a instanței se stabilește potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conform cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

În mod constant și unitar, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, s-a reținut că, în raport cu aceste prevederi, competența de soluționare a litigiului având ca obiect acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora se stabilește în funcție de valoare, după cum aceasta este mai mică sau mai mare de 500.000 RON, neavând relevanță dacă actul administrativ este emis de o autoritate publică centrală sau locală.

Or, în cauză, cuantumul (6.388,93 RON) taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, asupra legalității căreia poartă litigiul, este mai mic decât suma de 500.000 RON prevăzută de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în speță Tribunalul București.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București cu încălcarea competenței altei instanțe, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul și, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (6) C. proc. civ., va casa sentința, cu trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC Ț.L.I. SA prin SC V.T. SRL împotriva Sentinței nr. 2671 din 23 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2010.