Appeal allowed; citizenship-restoration claim held moot after later approval order superseded contested refusal.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 731 din 9 februarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Serviciul Român de Informații și Serviciul de Informații Externe și a respins acțiunea formulată împotriva acestora.

A admis acțiunea reclamantului A.O., împotriva Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și a anulat Ordinul nr. 1217/C din 14 aprilie 2009, obligând pârâtul la emiterea Ordinului de redobândire a cetățeniei române.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția tardivității nu este întemeiată deoarece reclamantul a înregistrat acțiunea pe rolul instanței la 12 mai 2009, ordinul atacat fiindu-i comunicat la data de 29 aprilie 2009, respectându-se termenul de 15 zile prevăzut de art. 18 alin. (4) din Legea nr. 21/1991 modificată.

În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâților S.R.I. și S.I.E., instanța de fond a constatat că aceste autorități nu sunt emitentele actului administrativ contestat și nici nu au desfășurat operațiuni administrative anterioare, concomitente sau ulterioare emiterii lui.

Pe fond, s-a reținut că prin Ordinul nr. 1217/C al Ministrului Justiției a fost respinsă cererea de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant cu motivarea că cererea nu întrunește cumulativ condițiile prevăzute de art. 101 din Legea nr. 21/1991 republicată și modificată, Comisia constatând că petentul nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român.

Deși instanța de fond a solicitat pârâtului depunerea la dosar a documentelor care au stat la baza emiterii ordinului, inclusiv a celor clasificate, Ministerul Justiției a comunicat acte are nu fac nicio referire la împrejurări de fapt relevante pentru constatarea neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 8 lit. b) din legea menționată.

În acest context, instanța de fond a constatat că decizia de respingere a cererii de redobândire a cetățeniei române este nejustifîcată, acțiunea fiind întemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art. 304 punctele 5, 6 și 9 C. proc. civ.

Prin motivele de recurs se susține în esență următoarele:

1. Instanța de fond în mod greșit a obligat Ministerul Justiției la emiterea unui ordin de redobândire a cetățeniei române pentru reclamant în condițiile în care acesta a solicitat emiterea unei încheieri de constatare a îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 21/1991 republicată.

Instanța de fond nu a pus în discuția Ministerului Justiției, excepțiile invocate la termenul din 26 ianuarie 2010, încălcându-se principiul contradictorialității.

La momentul pronunțării hotărârii Ministerul Justiției u mai era autoritatea competentă să emită ordinul de redobândire a cetățeniei române, potrivit O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010 această atribuție fiind dată Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie.

Pe fondul cauzei se arată că ordinul atacate este temeinic și legal având în vedere relațiile furnizare de către autoritățile abilitate, respectiv S.R.I. și S.I.E. din care a rezultat că reclamantul nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b) din Legea nr. 21/1991.

Recursul este întemeiat.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Primele motive de recurs invocate de Ministerul Justiției nu pot fî reținute de Înalta Curte având în vedere că primul capăt de cerere al acțiunii reclamantului vizează anularea ordinului prin care s-a respins cererea de redobândire a cetățeniei române, iar al treilea vizează obligarea pârâtului să emită un act prin care să constate îndeplinirea condițiilor prevăzute de art 101 din Legea nr. 21/1991, neavând relevanță că reclamantul a intitulat actul respectiv „încheiere" și nu „ordin".

În ceea ce privește nepunerea în discuția Ministerului Justiției a excepțiilor invocate prin întâmpinări se constată că aceste întâmpinări au fost comunicate, iar Ministerul Justiției nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, inclusiv la cel din data de 26 ianuarie 2010 pentru a-și exprima punctul de vedere, astfel încât, în mod corect, instanța de fond a procedat la punerea în discuția doar a părților prezente la termenul menționat, a excepțiilor invocate, principiul contradictorialității fiind respectat prin comunicarea întâmpinărilor.

Recursul este întemeiat însă prin prisma faptului că, din actele noi depuse în recurs de apărătorul intimatului-reclamant A.O., rezultă că cererea de redobândire a cetățeniei române, formulată de acesta a fost aprobată prin Ordin al Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie, autoritate competentă potrivit O.U.G. nr. 5 din 5 februarie 2010.

Prin urmare, raportat și la aspectul că la momentul pronunțării sentinței atacate, respectiv 9 februarie 2010, Ministerul Justiției nu mai avea competența de a emite ordinele de redobândire a cetățeniei române, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 5/2010, Înalta Curte constată că acțiunea reclamantului a rămas fără obiect, iar sentința atacată este lipsită de eficacitate juridică, pretențiile reclamantului fiind realizate pe cale administrativă prin emiterea Ordinului nr. 213 din 19 noiembrie 2010.

Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul formulat, va modifica, în tot, sentința atacată în sensul că va respinge acțiunea reclamantului ca rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 731 din 9 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 decembrie 2010.