Eligibility for ethnic persecution reparations under Law 189/2000 based on refugee status during 1944 Hungarian occupation

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acțiunea introductivă, reclamanta O.S.L. a formulat contestație împotriva hotărârii nr. 5115 din 7 septembrie 2009 emisă de Casa Județeană de Pensii Mureș, solicitând anularea acesteia și obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

2. Hotărârea Curții de Apel

Prin sentința nr. 30 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost admisă acțiunea reclamantei O.S.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, în sensul că a fost anulată hotărârea atacată și a fost obligată pârâta să emită o nouă hotărâre, prin care să fie recunoscută reclamantei calitatea de beneficiar al dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 30 august 1944-01 noiembrie 1944, cu acordarea drepturilor începând cu data de 30 iulie 2009.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 30 iulie 2009 petenta a formulat cerere la Casa Județeană de Pensii Mureș, prin care a solicitat recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, modificată și completată.

Prin hotărârea nr. 5115 din 07 septembrie 2009 a Casei Județene de Pensii Mureș cererea petentei a fost respinsă cu motivarea că aceasta nu a făcut dovada cu acte eliberate de organele în drept că s-ar încadra în prevederile Legii nr. 189/2000.

Instanța de fond a reținut că rezultă din probele administrate în dosar, respectiv declarația martorului audiat de instanță, precum și din hotărârile date de comisia specială de la nivelul Casei Județene de Pensii Neamț, că mai mulți consăteni de etnie română au fost nevoiți să se refugieze, rezultând că reclamanta, împreună cu familia, s-a refugiat din motive etnice din localitatea B.A., aflat sub ocupație horthystă, în localitatea P., jud. Harghita, în perioada 30 august 1944 până la 1 noiembrie 1944.

Instanța a concluzionat că în cazul de față toate probele administrate conduc la conturarea stării de fapt reale, și anume că familia reclamantei, împreună cu aceasta, alături de mai mulți consăteni aflați în aceeași situație, au fost nevoiți să se refugieze din motive etnice la presiunile armatei horthyste.

3. Recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Mureș

Recurenta a criticat soluția instanței de fond pentru considerentul că reclamanta nu a făcut dovada persecuției etnice suferite, întrucât nu a prezentat acte oficiale sau orice alte documente din care să rezulte că intimata-reclamantă a fost refugiată din motive etnice.

S-a precizat că atât localitatea de domiciliu a reclamantei, cât și localitatea în care reclamanta împreună cu familia sa au fost refugiate, se aflau în teritoriul cedat, fiind sub ocupație horthystă, nefiind justificată cererea de acordare a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.

II. Decizia instanței de recurs

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940-6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Înalta Curte a constatat că interpretarea pe care instanța de fond a dat-o dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, este în acord și cu considerentele reținute de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, conform cărora „stabilirea drepturilor ce se acordă cu caracter reparatoriu și a persoanelor beneficiare ține de opțiunea liberă a legiuitorului, cu condiția să nu instituie tratament juridic diferit pentru persoane care se află în situații identice (...). Toate persoanele aflate în aceeași situație beneficiază de aceleași drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuție prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competența exclusivă a instanței judecătorești”.

Înalta Curte reține, din materialul probator existent la dosar, faptul că reclamanta se află în ipoteza textului de lege arătat și, pe cale de consecință, interpretarea dată de instanța de fond cadrului legal instituit prin O.G. nr. 105/1999 este corectă, iar motivarea instanței de fond urmează a fi menținută.

Criticile formulate de recurentă nu pot fi primite de instanța de control judiciar și, văzând că nu sunt motive de casare sau modificare a sentinței atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Casa Județeană de Pensii Mureș împotriva sentinței nr. 30 din 19 februarie 2010 a Curții de Apel Tg.-Mureș, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.