Suspension of prefect’s removal: appeal upheld, case remanded for joinder of appointed successor.

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul G.R. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, suspendarea executării actelor administrative individuale constând în H.G. nr. 1142/2009 privind încetarea exercitării temporare a funcției publice de prefect al județului Vâlcea de către domnul G.R. și a H.G. nr. 1144/2009 privind exercitarea, cu caracter temporar, a funcției publice de prefect al județului Vâlcea de către U.P. până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii în anularea acestora.

Prin întâmpinare, pârâtul Guvernul României a solicitat respingerea cererii de suspendare ca nefondată, invocând prezumția de legalitate și veridicitate a actului administrativ ce determină principiul executării din oficiu a acestuia.

În cauză a formulat cerere de intervenție în interesul pârâtului intervenientul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând, la rândul său, respingerea cererii, ca nefondată.

Instanța a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității prezentei cereri, în raport de nechemarea în judecată a terțului beneficiar al H.G. nr. 1144/2009.

Prin sentința civilă nr. 4390 din 9 decembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul G.R., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și a admis cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de intervenientul Ministerul Administrației și Internelor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu s-a conformat rigorilor impuse de conturarea corectă a cadrului procesual, prin chemarea în judecată și a persoanei împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești, mai exact beneficiarul H.G. nr. 1144/2009, numitul U.P., pentru a da acestuia posibilitatea de a-și formula apărări.

Analizarea doar a cererii de suspendare a H.G. nr. 1142/2009 și eventuala admitere a acesteia, cu consecința reluării funcției de către reclamant, singura care dă măsura interesului său în cauză, ar echivala cu înlăturarea, fie și temporară, a persoanei nou numite, tot fără ca aceasta să își fi putut formula apărări.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul G.R. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pe art. 13, art. 161 din Legea nr. 554/2004 și art. 85 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prin acțiunea formulată am solicitat suspendarea executării hotărârilor de guvern astfel că potrivit art. 85 C. proc. civ. judecătorul nu putea hotărî asupra unei cereri decât după citarea și înfățișarea părților. Ca atare, în cauză, trebuia citat Guvernul României care era emitentul actelor ce formau obiectul acțiunii, reclamantul și beneficiarul H.G. nr. 1144/2009, respectiv U.P. Prin urmare, cadrul procesual al litigiului rezultă din obiectul acțiunii și trebuia să fie stabilit de către instanța de judecată în conformitate cu prevederile art. 1 și următoarele din Legea contenciosului administrativ.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

În raport de obiectul acțiunii reclamantului și de actele a căror anulare s-a solicitat, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece beneficiarul H.G. nr. 1144/2009, persoana împotriva căreia s-ar răsfrânge efectele hotărârii judecătorești nu a fost introdusă în cauză, fiind astfel încălcat principiul contradictorialității.

Acest principiu presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Pentru ca acest principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.

Contradictorialitatea se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți și instanță.

Potrivit art. 129 C. proc. civ., instanța este în drept să pună întrebări părților sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se împotrivesc.

De asemenea, instanța este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.

Nu în ultimul rând, instanța poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Chiar dacă reclamantul a afirmat că nu înțelege să se judece cu beneficiarul actului administrativ atacat instanța din oficiu, trebuie să dispună introducerea în cauză a acestei persoane.

În cauza de față, neprocedând în acest mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, cu încălcarea principiului contradictorialității, care urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să citeze în cauză și pe U.P., să califice cadrul procesual în raport cu obiectul acțiunii reclamantului și, totodată, să valorifice toate apărările și susținerile formulate, pentru a se asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, principiu consacrat de art. 6 din C.E.D.O.

În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis, sentința atacată se va casa cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.R. împotriva sentinței civile nr. 4390 din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.