Eligibility for reparative measures under Law No. 189/2000 for children born during parental forced resettlement

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința Civilă nr. 151/CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta N.D. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța. Instanța a anulat Hotărârea nr. 31585 din 18 februarie 2009, recunoscând reclamantei calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, dispunând totodată emiterea de către pârâtă a unei hotărâri în sensul acordării drepturilor prevăzute de lege.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit probatoriului administrat, reclamanta s-a născut în localitatea C., județul Constanta, tatăl reclamantei fiind strămutat din Cadrilater - Bulgaria, sat S., comuna S., Județul Caliacra, în baza Tratatului de la Craiova.

A apreciat prima instanță că din interpretarea prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 și ale art. 2 din Norma pentru aplicarea O.G. nr. 105/1999, aprobată prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000 și copiii născuți în perioada prevăzută de lege, respectiv 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945, întrucât persecuțiile au fost resimțite nu numai de persoanele strămutate ci și de copiii acestor persoane, născuți în perioada de refugiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Constanța, criticând soluția pronunțată pentru netemeinicie și nelegalitate, opinând că reclamanta nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuții etnic, neavând de altfel cum să sufere astfel de persecuții fiind născută după trei ani și 8 luni de la data strămutării.

Opinează recurenta că, pe de o parte, reclamanta nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populație între România și Bulgaria, pentru a se susține că a fost nevoită să își schimbe domiciliul într-o altă localitate, iar, pe de altă parte, că între România și Bulgaria nu a avut loc un schimb de populație în anul 1944, anul nașterii reclamantei, pentru ca reclamanta să susțină că ar fi fost strămutată.

Înalta Curte de Casație și Justiție, analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispozițiile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de articolul mai sus menționat.

Este evident că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, iar prin persoana persecutată se înțelege atât persoana care a suferit acele persecuții în mod direct, cât și aceea asupra căreia s-au răsfrânt consecințele persecuției.

Acesta este și cazul persoanelor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și care au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din aceasta situație.

Se constată că probatoriul administrat, în speță înscrisurile aflate la filele 5-11 din dosarul de fond, atestă cu caracter unitar împrejurarea că intimata-reclamantă se încadrează în situația prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speță, situație dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002.

Pentru considerentele arătate, se constată că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, iar recursul fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Constanța împotriva Sentinței Civile nr. 151/CA din 8 aprilie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.