Eligibility for wartime ethnic displacement reparations: coverage of children born during parental exile under Law 189/2000
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the appeal filed by the National Pension House, thereby upholding the lower court's decision that declared the claimant a beneficiary of reparations under Law no. 189/2000 and ordered the issuance of a new administrative decision granting benefits effective April 1, 2006. The dispute concerned the validity of three administrative decisions rejecting the claimant's application for status as a person ethnically displaced, with the central factual issue being whether an individual born in May 1943 within the Romanian territory after the 1940 population exchange between Romania and Bulgaria qualified for compensation. The Court held that the claimant met the criteria of Article 1(1)(c) of Government Emergency Ordinance no. 105/1999, as amended by Law no. 189/2000, because the norm implicitly covers children born during the period of ethnic persecution (September 6, 1940, to March 6, 1945), who shared the precarious living conditions and displacement status of their parents, irrespective of whether the birth occurred within 300 days of the parents' physical transfer.
Legislator headnote
AI generatedart. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ, art. 3041 C. proc. civ, art. 312 alin. (1) C. proc. civ, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; Eligibility for wartime ethnic displacement reparations: coverage of children born during parental exile under Law 189/2000: 189/2000 and ordered the issuance of a new administrative decision granting benefits effective April 1, 2006. The dispute concerned the validity of three administrative decisions rejecting the claimant's application for status as a person ethnically displaced, with the central factual issue being whether an individual born in May 1943 within the Romanian territory after the 1940 population exchange between Romania and Bulgaria qualified for compensation. The Court held that the claimant met the criteria of Article 1(1)(c) of Government Emergency Ordinance no. 105/1999, as amended by Law no. 189/2000, because the norm implicitly covers children born during the period of ethnic persecution (September 6, 1940, to March 6, 1945), who shared the precarious living conditions and displacement status of their parents, irrespective of whether the birth occurred within 300 days of the parents' physical transfer.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for rejecting the appeal as unfounded.
Procedural provision cited to confirm there are no grounds for reforming the judgment.
Procedural provision cited to confirm there are no grounds for reforming the judgment.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Contanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, anularea hotărârilor nr. 5524 din 31 martie 2006, 6170 din 31 mai 2007 și 6527 din 31 decembrie 2009 emise de pârâtă, prin care i s-au respins cererile privind stabilirea calității sale de persoană strămutată din motive etnice, conform art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 de aprobare a O.G. nr. 105/1999.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la data de 09 mai 1943, județul Tulcea, în perioada în care părinții săi aveau calitatea de persoane strămutate din motive etnice, ca urmare a aplicării dispozițiilor din Tratatul de la Craiova din 1940, situație care face ca și copiii să dobândească același statut juridic cu al părinților, singura condiție fiind ca nașterea să fi avut loc în perioada prevăzută de lege, respectiv 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, în dovedirea acțiunii depunând acte de stare civilă și înscrisuri eliberate de Arhivele Naționale.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, apreciind că reclamantul nu a făcut dovada că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege.
2. Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 134 din 15 aprilie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a respins ca lipsită de interes acțiunea având ca obiect anularea hotărârilor nr. 6170 din 31 mai 2007 și 6527 din 31 decembrie 2009 ale Casei Județene de Pensii Tulcea .
Prin aceeași sentință, a admis acțiunea formulată de reclamantul G.C. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Tulcea, a anulat hotărâreanr. 5524 din 31 martie 2006 emisă de Casa Județeană de Pensii Tulcea, a constatat că reclamantul beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 09 mai 1943–06 martie 1945, drepturi ce vor fi acordate începând cu 01 aprilie 2006, obligând pârâta să emită o hotărâre în acest sens.
3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În privința hotărârilor nr. 6170 din 31 mai 2007 și 6527 din 31 decembrie 2009 ale Casei Județene de Pensii Tulcea, prima instanță a reținut că acțiunea este lipsită de interes, întrucât prin hotărârea nr. 5524 din 31 martie 2006, atacată în cauză, a fost respinsă cererea reclamantului de stabilire a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și formulând o nouă cerere, aceasta a fost respinsă de pârâtă prin hotărârea nr. 6170 din 31 mai 2007, cu aceeași motivare. În raport de faptul că a pronunțat două hotărâri de respingere pentru aceeași persoană, pârâta a anulat hotărârea de respingere nr. 6170 din 31 mai 2007 prin hotărârea nr. 6527/2006.
Prin hotărârea nr. 5524 din 31 martie 2006, care formează obiectul cauzei, pârâta a respins cererea reclamantului, cu motivarea că acesta s-a născut la data de 09 mai 1943, deci după perioada strămutării populației din Cadrilater.
Prima instanță a reținut că reclamantul s-a născut la 09 mai 1943, județul Tulcea, unde părinții săi au fost strămutați ca urmare a schimbului de populație, conform Tratatului de la Craiova din 1940.
Așa fiind, întrucât reclamantul s-a născut în perioada de strămutare a familiei sale, respectiv 06 septembrie 1940–06 martie 1945, a suferit condițiile precare de viață alături de aceasta în zona de strămutare, din cauza abandonării în Cadrilater independent de voința lor, fiind nevoiți să aibă domicilii provizorii până la definitivare în diferite localități, prima instanță a constatat că acesta se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, neavând nicio relevanță împrejurarea că nașterea sa nu s-a produs în termen de 300 zile de la data strămutării părinților, așa cum susține pârâta. În plus, cererea reclamantului este formulată în calitate de titular, respectiv de persoană strămutată, nicidecum în calitate de moștenitor, pentru a se putea susține că ar excede cadrului legal.
3. Recursul declarat în cauză
Împotriva acestei sentințe, considerând-o nelegală și netemeinică, a declarat recurs pârâta, fără să încadreze în drept criticile formulate.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, că intimatul-reclamant nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G nr. 105/2009 aprobată prin Legea nr. 189/2000 pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de acest act normativ, întrucât nu a fost strămutat din Bulgaria astfel cum susține, ci a fost născut după strămutarea părinților. A mai susținut, de altfel, că între România și Bulgaria nu a avut loc niciun schimb de populație în anul 1943, astfel că afirmațiile reclamantului nu pot fi primite.
Apărarea intimatului-reclamant
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul-reclamant a invocat excepția nulității căii de atac, iar pe fond a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimatul-reclamant a reiterat apărările din întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Verificând, în prealabil, regularitatea exercitării căii de atac, constată că nu este întemeiată excepția nulității recursului, invocată de către intimatul-reclamant în baza art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., în raport de faptul că hotărârea atacată este supusă prevederilor art. 3041 C. proc. civ., astfel că o respinge.
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Potrivit art. (1) lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
În conformitate cu prevederile art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive entice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.
Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.
În speță, a fost administrată proba cu înscrisuri din care rezultă că părinții intimatului-reclamant au făcut obiectul schimbului de populație dintre România și Bulgaria, în urma Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, fiind strămutați din Cadrilater (Bulgaria) în România, iar reclamantul s-a născut în perioada strămutării cuprinsă între 06 septembrie 1940–06 martie 1945.
Cum intimatul-reclamant s-a născut în perioada refugiului părinților săi, începând cu data nașterii sale (9 mai 1943) a împărtășit situația acestora, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, implicit, s-au răsfrânt și asupra sa, instanța de control judiciar constată că judecătorul fondului în mod corect a apreciat că reclamantul se încadrează în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare.
2. Soluția pronunțată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de de C.J.P. Tulcea împotriva sentinței nr. 134 din 15 aprilie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2011.