Extension of custody upheld as removal provision irrelevant to detention challenge.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court dismissed the appeal as unfounded, affirming the lower court's decision to reject as inadmissible the request to refer a constitutional challenge to the Constitutional Court. The underlying case was an administrative action by the Romanian Immigration Office seeking a five-month extension of the public custody of an Iranian national under art. 97(5) of Government Emergency Ordinance No. 194/2002. The appellant had challenged the constitutionality of art. 92(1)(b) of the same ordinance, which governs escorted removal from Romanian territory, a measure he separately contested. The decisive legal basis was art. 29(1) of Law No. 47/1992, requiring a constitutional exception to be relevant to the resolution of the pending case; because the custody extension and the removal measure were governed by distinct provisions, the challenged text was not pertinent, so the referral request was properly refused. The outcome leaves the lower court's interlocutory ruling in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 92 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 97 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, art. 29 din Legea nr. 47/1992, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, art. 312 alin. (1) C. proc. civ; Extension of custody upheld as removal provision irrelevant to detention challenge: The underlying case was an administrative action by the Romanian Immigration Office seeking a five-month extension of the public custody of an Iranian national under art. 97(5) of Government Emergency Ordinance No. 194/2002. The appellant had challenged the constitutionality of art. 92(1)(b) of the same ordinance, which governs escorted removal from Romanian territory, a measure he separately contested. The decisive legal basis was art. 29(1) of Law No. 47/1992, requiring a constitutional exception to be relevant to the resolution of the pending case; because the custody extension and the removal measure were governed by distinct provisions, the challenged text was not pertinent, so the referral request was properly refused. The outcome leaves the lower court's interlocutory ruling in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedLegal basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 27 august 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 92 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002, formulată de pârâtul H.M., în contradictoriu cu reclamantul Oficiul Român pentru Imigrări, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la data de 19 august 2009 reclamantul Oficiul Român pentru Imigrări a solicitat ca instanța să dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică a cetățeanului iranian H.M. pentru o perioadă de 5 luni, în temeiul prevederilor art. 97 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
A apreciat prima instanță că textul de lege a cărui neconstitutionalitate a fost invocată nu are legătură cu soluționarea prezentei cauze, nefiind îndeplinite condițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâtul H.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii, în sensul că dispozițiile a căror neconstituționalitate s-a invocat au legătură cu măsura de luare în custodie, care a avut la bază constatarea inexistenței vreunei cauze de interzicere a îndepărtării de pe teritoriul României.
Prin acțiunea înregistrată la data de 19 august 2009 reclamantul Oficiul Român pentru Imigrări a solicitat ca instanța să dispună prelungirea duratei de luare în custodie publică a cetățeanului iranian H.M. pentru o perioadă de 5 luni, în temeiul prevederilor art. 97 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002.
Dispozițiile art. 92 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 194/2002 a căror neconstituționalitate se invocă în speță, reglementează instituția măsurii îndepărtării sub escortă de pe teritoriul României, în acest sens autoritatea reclamantă emițând adresa nr. 3321520 din 30 iulie 2009, atacată separat de către pârât.
Prin urmare, raportat la obiectul prezentei cauze, constând în prelungirea măsurii de luare în custodie publică, instituție reglementată de alte dispoziții din actul normativ menționat, cererea de sesizare a Curții Constituționale nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, aspect pe care, în mod corect instanța de fond l-a sesizat, respingând cererea ca inadmisibilă.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H.M., împotriva încheierii din 27 august 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.