Appeal allowed, lower judgment quashed and remanded for missing civil status evidence in ethnic persecution refugee rights dispute

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 26 ianuarie 2009, pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul K.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Mureș, anularea hotărârii nr. 5030 din 30 octombrie 2008 emisă de pârâtă, în sensul de a fi obligată pârâta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată din Legea nr. 189/2000, întrucât are calitatea de persoană refugiată, în sensul actelor normative menționate.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit art. 4 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 189/2000, în lipsa actelor oficiale dovada persecuției etnice se poate face și cu declarații de martori, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție și, față de această situație, hotărârea de respingere a cererii de recunoaștere a calității de refugiat este nelegală.

Prin sentința nr. 82 din 8 mai 2009, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantului K.M.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din declarațiile martorilor audiați în fața instanței de judecată a reieșit aspectul că reclamantul și familia sa s-au refugiat din localitatea P.I. în localitatea R., pentru a evita concentrarea în armată, iar reclamantul nu a adus alte dovezi din care să rezulte existența vreunei persecuții etnice.

A mai reținut prima instanță că un alt motiv important pentru care nu se poate admite contestația constă în aceea că martorii se raportează la tatăl reclamantului pe nume K.P. care ar fi suferit persecuții și implicit familia acestuia, însă nu există niciun act care să dovedească relațiile de rudenie între această persoană și reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul K.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs se susține, în esență, că, în mod greșit instanța de fond a constatat că nu s-a dovedit legătura de rudenie între reclamant și numitul K.P., dat fiind numele diferite, fără a lua în considerare că mama sa a fost căsătorită cu K.P., care însă nu l-a adoptat, reclamantul fiind copil din afara căsătoriei și purtând numele mamei.

S-a mai susținut că prima instanță a interpretat greșit și declarațiile martorilor audiați sub prestare de jurământ, reținând că refugiul s-a efectuat din perspectiva concentrării în armată a tatălui reclamantului și nu din cauza persecuțiilor etnice.

Recursul este întemeiat.

Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, precum și cu cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar ca instanța de judecată să își manifeste rolul activ, în sensul de a stabili cu exactitate situația de fapt.

Astfel, din declarațiile martorilor audiați de către instanța de fond reiese cu certitudine și în mod unitar că familia reclamantului, a cărei membrii erau de etnie maghiară, s-a refugiat din localitatea de domiciliu P.I. de teama persecuțiilor etnice exercitate de autoritățile românești, în localitate R. aflată sub jurisdicție maghiară, între cele două localități fiind trasată granița. Mai mult, unul dintre martori - V.A. a declarat că părinții reclamantului, împreună cu acesta au locuit chiar în casa bunicilor martorului, care, la rândul lor fiind de etnie română, s-au refugiat în localitatea românească P.I. locuind în casa familiei reclamantului.

În acest context, din actele dosarului rezultă că ceea ce trebuia lămurit de către instanța de fond era diferența dintre numele reclamantului (minor la data refugiului) – K. și numele titularului familiei K.P., presupus ca tată al acestuia.

Cum la dosar a fost depus doar certificatul de naștere al reclamantului din care rezultă că este fiul lui K.M., nefiind completată rubrica referitoare la tatăl minorului, în baza rolului activ, instanța de fond ar fi trebuit să solicite reclamantului depunerea la dosar și a altor acte de stare civilă care să dovedească legătura dintre mama sa și numitul K.P., pe care martorii l-au indicat ca fiind capul familiei refugiate.

Având în vedere și susținerea recurentului-reclamant din cererea de recurs, în sensul că este copil din afara căsătoriei, iar soțul mamei sale, numitul K.P., nu l-a adoptat, păstrându-și astfel numele de fată al mamei, acela de K., Înalta Curte constată necesitatea suplimentării probatoriului administrat în cauză, cu acte de stare civilă din care să rezulte legătura dintre mama reclamantului și K.P., în scopul stabilirii situației exacte de fapt și aplicării corecte a legii, conform celor menționate mai sus.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) și ale art. 313 C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentința atacat și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de K.M., împotriva sentinței nr. 82 din 8 mai 2009 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 noiembrie 2009.