Automatic Extension of Suspension of Tax Assessment Enforcement Upon Adjudication of Underlying Annulment Action
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the taxpayer's appeal, thereby upholding the lower court's order suspending the enforcement of a 2010 tax assessment decision pending the final resolution of the underlying litigation, where the main action for annulment had already been granted. The dispute concerned the suspension of enforcement for a tax assessment issued by a district tax administration, which the taxpayer challenged on grounds of violations of the Fiscal Code and EU VAT Directives, while the administration argued the requirement of a "well-justified case" was not met and no forced enforcement had commenced. Relying on Article 15(4) of Law No. 554/2004, the court held that the suspension measure automatically extends *ope legis* until the final and irrevocable resolution of the case because the action on the merits to annul the tax decision had already been admitted by the Court of Appeal, rendering the administration's appeal unfounded.
Legislator headnote
AI generatedart. 141 pct. 2 lit. f) din C. fisc, art. 304 pct. 9 C. proc. civ, art. 14 din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004; Automatic Extension of Suspension of Tax Assessment Enforcement Upon Adjudication of Underlying Annulment Action: În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta C.I. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună suspendarea executării deciziei de impunere din 28 mai 2010 emisă de pârâtă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 12 aprilie 2011, a admis cererea reclamantei și a dispus suspendarea executării deciziei de impunere din 28 mai 2010 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut faptul că reclamanta a probat îndeplinirea condițiilor impuse de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, întrucât a invocat o serie de nelegalități cu privire la măsura de impunere fiscală prin raportare la art. 125, art. 127, art. 141 pct. 2 lit. f) din C. fisc., precum și la Directivele nr. 77/388/CE și nr. 112/206/CE.
În plus, judecătorul cauzei a apreciat că începerea executării silite produce reclamantei un prejudiciu prin instituirea unor măsuri asigurătorii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș, care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii cererii de suspendare.
În motivarea căii de atac, încadrată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susținut faptul că sentința contestată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, modificată.
În opinia recurentei, simpla promovare a acțiunii în contencios administrativ împotriva unui act fiscal nu poate fi considerată ca fiind suficientă pentru a se proba îndeplinirea condiției „cazului bine justificat”. În plus, intimata nu a dovedit faptul că a fost începută executarea silită pe baza deciziei de impunere pe care o contestă.
Intimata a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
La data de 7 septembrie 2011, intimata a depus la dosar concluzii scrise în care a menționat faptul că a fost admisă acțiunea având ca obiect anularea deciziei de impunere ce face obiectul prezentei cauze.
Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1).
Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin Sentința nr. 309 din 14 iulie 2011, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei C.I. și a anulat raportul de inspecție fiscală din 28 mai 2010, decizia de impunere din 28 mai 2010 și Decizia din 17 decembrie 2010 emise de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș.
Așadar, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, măsura suspendării deciziei de impunere din 28 mai 2010, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei având ca obiect anularea acestui act administrativ fiscal.
În consecință, în raport de cele anterior expuse și de dispozițiile art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Timiș împotriva încheierii din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 septembrie 2011.