Holiday bonus claim dismissed as moot after full payment during appeal

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, reclamanții C.T. și C.E. au solicitat în contradictoriu cu pârâții A.N.V. și Ministerul Finanțelor Publice obligarea în solidar la plata primelor de concediu pe anii 2001-2006, sumele de bani urmând a fi actualizate cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii arată reclamanții că prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul Funcționarilor Publici, republicată în anul 2007, s-a prevăzut în mod expres la art. 35 alin. (2) că: „funcționarul public are dreptul, pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu".

Se mai arată că deși acest drept salarial a fost acordat expres și în mod clar de legiuitor, totuși, prin legile anuale ale bugetului de stat plata acestor drepturi bănești a fost suspendată în mod succesiv abuziv și fără nicio justificare reală.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Finanțelor Publice a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința nr. 2510 din 1 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a, contencios administrativ și fiscal, a admis excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință a respins acțiunea reclamanților ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea reclamanților C.T. și E. și a obligat pârâta A.N.V. la plata către reclamanți a drepturilor bănești reprezentând primă de concediu pe anii 2001-2006, actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la data plății efective.

Cu privire la excepția privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, Curtea a reținut că acesta nu are calitate procesuală în cauză, între reclamanți și minister neexistând raporturi de serviciu sau contractuale.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că suspendarea în mod succesiv, prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat, a plății primei de concediu nu echivalează cu înlăturarea existenței dreptului respectiv, acesta neputând fi golit de substanța sa.

Împotriva acestei soluții, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta A.N.V. invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea căii de atac, A.N.V. arată că pentru reclamanții C.T. și C.E. au fost achitate sumele reprezentând primele de concediu pentru anii 2001-2006 actualizate cu indicele de inflație astfel: pentru C.T., pentru perioada 2001-2002 - 1.514 RON brut (1.062 RON suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2003-2004 - 2.267 RON brut (1.609 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2005-2006 - 3.732 brut (2.649 RON suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului cu ordin de plată); pentru C.E., pentru perioada 2001-2002 - 741 RON brut (520 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2003-2004 - 870 RON brut (618 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată); pentru perioada 2005-2006 - 1.303 RON brut (925 suma netă virată către B.P. în vederea alimentării cardului prin ordin de plată).

De asemenea, la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2009, reprezentantul intimatului-pârât Ministerul Finanțelor Publice a învederat instanței că prezentul litigiu a fost soluționat pe cale administrativă.

Astfel, plata către reclamanții, C.T. și C.E. reprezintă o recunoaștere a pretențiilor acestora.

Urmare a achitării contravalorii drepturilor bănești, reprezentând primele de concediu aferente anilor 2001-2006, prezenta acțiunea a rămas fără obiect.

Din înscrisurile depuse de recurentă, respectiv extrasele din listele cu plățile efectuate de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale București și din susținerile reprezentantului Ministerului Finanțelor Publice rezultă fără putință de tăgadă că drepturile cuvenite reclamanților, funcționari publici în cadrul A.N.V. și recunoscute de aceasta, au fost achitate.

Prin urmare, efectuarea plății contravalorii acestor drepturi reprezintă o executare totală a celor solicitate prin acțiunea introductivă de instanță, ceea ce nu poate constitui decât un motiv de admitere a recursului, de modificare a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.V. împotriva sentinței civile nr. 2510 din 1 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanții, C.T. și C.E. ca rămasă fără obiect.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 septembrie 2009.