Suspension of public official dismissal order invalidated for breach of adversarial procedure due to uncited defendants

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1. Obiectul acțiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 până la soluționarea irevocabilă a cauzei, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării ordinului atacat.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că ordinul în litigiu prin care a fost eliberat din funcția publică de conducere a fost emis de Ministrul Muncii și Protecției Sociale în baza O.U.G. 37/2009, iar prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curții Constituționale s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituțională.

2. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. 31 din 27 ianuarie 2011, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 al Ministrului Muncii, Familiei și Protecției Sociale până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că Agenția Națională a Funcționarilor Publici a organizat la data de 20 decembrie 2010, respectiv 22 decembrie 2010, concurs pentru ocuparea funcției publice vacante de inspector șef adjunct sănătate și securitate în muncă, post deținut anterior emiterii Ordinului nr. 501 din 23 aprilie 2009 de către reclamant.

Așa fiind, prima instanță a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele impuse de art. 15 prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, scoaterea la concurs și eventual ocuparea postului deținut anterior de reclamant de către o altă persoană sunt de natură a-l prejudicia pe acesta, vătămarea activității sale și a veniturilor fiind evidente.

În plus, prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 195 din 6 octombrie 2010 a Curții de Apel Suceava a fost anulat Ordinul nr. 501 din 23 aprilie 2009, a cărui suspendare se solicită, sentința devenind irevocabilă.

4. Recursurile declarate în cauză

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 15 prin raportare la art. 14 din Legea nr. 554/2004, cererea de suspendare formulată în prezentul fiind inadmisibilă.

În motivele de recurs, încadrate în drept pe dispozițiile art. 304 punctele 5 și 9 C. proc. civ., recurenții-pârâți Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, au susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., întrucât, deși s-a admis acțiunea în contradictoriu cu aceștia, respectivele instituții nu au fost citate în cauză pentru a-și formula apărările, iar pe fondul cauzei, au solicitat respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.

O altă critică este aceea că prin Sentința nr. 120 din 29 mai 2009 pronunțată în Dosarul nr. 689/39/2009 a fost respinsă cererea de suspendare a aceluiași ordin (501/2009), invocându-se prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare pentru aceleași motive.

Totodată, recurenta-pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a susținut că nu au fost respectate prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, reclamantul nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile față de aceasta, hotărârea atacată fiind criticată și prin prisma aplicării greșite a dispozițiilor art. 11 alin. (1) și (2) din aceeași lege, în sensul că nu s-a invocat din oficiu excepția tardivității acțiunii și, de asemenea, reclamantul nu a justificat chemarea în judecată a acestei instituții, respectiv nu a justificat calitatea procesuală a agenției.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Potrivit art. 85 C. proc. civ. „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.

Astfel, în temeiul art. 107 C. proc. civ. atunci când o parte nu are termen în cunoștiință, instanța trebuie să verifice dacă procedura de citare cu aceasta a fost îndeplinită, în caz contrar se amână judecata, sub sancțiunea nulității hotărârii.

În conformitate cu prevederile art. 304 punctul 5 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere pentru motive de nelegalitate, când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității la art. 105 alin. (2).

În speță, instanța de control judiciar constată că prin cererea aflată la dosarul de fond reclamantul și-a completat acțiunea, solicitând citarea în cauză, în calitate de pârât, și a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar în privința Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nu rezultă din acțiune și nici din cererea completatoare că ar fi fost chemată în judecată.

La termenul de judecată din 27 ianuarie 2011, prima instanță a procedat la judecata cauzei în fond, pronunțând hotărârea atacată în contradictoriu și cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, fără însă ca aceste instituții să fie citate în cauză, fiindu-le comunicată doar hotărârea pronunțată, astfel cum rezultă din dovezile de comunicare existente la dosar.

Or, dacă una dintre părțile litigante nu a fost legal citată, sau necitată deloc în cazul de față, rezultă, în mod evident, că a fost încălcată dispoziția procedurală prevăzută de art. 85 C. proc. civ., sus-menționată, dispoziție menită să garanteze respectarea unor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Cum hotărârea atacată a fost pronunțată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, părți care nu au fost citate în cauză, se constată astfel că s-au încălcat principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, care se realizează prin mai multe dispoziții procedurale, dintre care amintim articolele 85, 112, 115, 132, 156 C. proc. civ., precum și prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privind respectarea dreptului la un proces echitabil, cu componenta sa dreptul la apărare.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată în cauză este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea formelor de procedură sancționate cu nulitatea hotărârii prevăzută de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.

2. Soluția pronunțată în recurs

Pentru considerentele expuse, conform art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Suceava ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva Sentinței nr. 31 din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 31 mai 2011.

Procesat de GGC - NN