Recognition of refugee status for ethnic persecution during 1940–1945: sufficiency of evidence to prove forced displacement under Law No. 189/2000

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Cluj, reclamanta R.O. a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii Cluj pentru ca instanța să dispună anularea hotărârii emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

În motivarea cererii a arătat faptul că, împreună cu părinții săi, a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, din motive etnice și ca atare beneficiază de prevederile actului normativ invocat.

Prin sentința civilă nr. 626 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj a fost respinsă acțiunea reclamantei.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, din probele administrate, nu rezultă faptul strămutării și nici persecuția etnică suferită de reclamantă, astfel încât cererea reclamantei de recunoaștere a statutului de refugiat și de acordare a drepturilor prevăzute de lege nu poate fi admisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta R.O., criticând hotărârea instanței de fond ca nelegală și netemeinică și a invocat motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C. proc. civ.

Recurenta a criticat motivele pentru care instanța de fond a înlăturat declarațiile martorilor din dosar, apreciind nejustificată aprecierea instanței de fond, în sensul că declarațiile martorilor sunt nesincere și neveridice, întrucât martorii au dat declarații cu bună-credință și fără a încerca să deformeze realitatea.

A precizat faptul că a dovedit existența perioadei de refugiu din motive etnice a familiei sale, astfel încât este beneficiară a dispozițiilor legale invocate.

A mai arătat și faptul că instanța nu a dat dovadă de rol activ întrucât nu a pus în vedere completarea probatoriului administrat în vederea dovedirii situației reclamate.

Recursul este nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând motivele invocate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul declarat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat bilateral.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte a constatat că, din coroborarea probelor administrate, nu se poate trage concluzia certă a faptului pretins de reclamantă, întrucât declarațiile martorilor audiați de instanța de fond sunt echivoce și nu relevă situația de fapt a strămutării familiei reclamantei, astfel încât critica formulată de reclamantă cu privire la faptul că a făcut dovada îndeplinirii condițiilor legii nu poate fi primită.

Înalta Curte nu poate reține nici critica privind neexercitarea rolului activ al judecătorului în solicitarea de completare a probatoriului, întrucât instanța de fond a dat dovadă de rol activ, în considerarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., astfel încât instanța, pentru prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză și pentru aplicarea corectă a legii, a solicitat chemarea și audierea directă a martorilor.

Din materialul probator existent la dosar nu rezultă faptul strămutării și nici persecuția etnică suferită de reclamantă motiv pentru care, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat și pe cale de consecință, hotărârea instanței de fond urmează a fi menținută.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta R.O. împotriva sentinței civile nr. 626 din 21 noiembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2008.