Appeal over notary service counted as judicial seniority rejected; refusal to issue favorable ruling not actionable.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the plaintiff’s appeal as unfounded, affirming the lower court’s ruling that rejected the action against the Superior Council of Magistracy. The dispute concerned the plaintiff’s request to compel the Council to issue a decision, under Article 81(3) of Law No. 303/2004, determining whether her service as a local state notary between 1990 and 1995 counted as continuous judicial seniority for early pension purposes; the Council had already responded unfavorably in 2008, and the court held that an unfavorable reply is not an unjustified refusal or failure to resolve under Articles 1 and 2(1)(i) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, especially since the Council had issued implementing decisions (Nos. 122/2005 and 11/2009) regulating the calculation method. The appellate court found the lower court’s judgment lawful and well-founded, making the appeal meritless, and the decision is final.
Legislator headnote
AI generatedart. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 3041 C. proc. civ, art. 1 din Legea nr. 554/2004; Appeal over notary service counted as judicial seniority rejected; refusal to issue favorable ruling not actionable: Prin urmare, intimatul nu a refuzat nejustificat un răspuns, faptul că acest răspuns nu a fost favorabil, nu poate fi apreciat de instanță ca o lezare a unui drept protejat de lege, în înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 36/CA din 2 martie 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta G.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect obligarea pârâtului să emită o hotărâre, conform art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/20004, prin care să stabilească dacă constituie sau nu vechime continuă în magistratură perioada cuprinsă între 1 aprilie 1990 și 17 noiembrie 1995, în care reclamanta a funcționat ca notar șef la Notariatul de Stat Local Făurei, hotărâre necesară pentru întocmirea dosarului de pensionare anticipată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii îi revine, potrivit dispozițiilor art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, obligația de a stabili, prin act administrativ, cu caracter normativ, reguli privind modul de calcul al vechimii continue în magistratură.
Cum în cauză, în executarea și în limitele dispoziției legale susmenționate, pârâtul a emis hotărârile nr. 122/2005 și nr. 11/2009, instanța de fond a apreciat că, în speță, nu există un refuz nejustificat al acestuia de a soluționa cererea reclamantei, astfel cum este reglementat de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, iar rezolvarea nefavorabilă a cererii a avut un temei legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost pronunțată cu greșita aplicare a legii.
S-a precizat în motivele de recurs, doar faptul că există practică judiciară pe astfel de litigii și în acest sens a fost anexată și o hotărâre judecătorească din 2009.
Recursul este nefondat și va fi respins.
Examinând actele dosarului, cererea de recurs și în raport de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:
Recurenta a solicitat prin acțiunea inițială obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să fie stabilit dacă perioada în care aceasta a fost notar public, constituie sau nu vechime în magistratură conform Legii nr. 303/2004.
De fapt, recurenta a arătat că cererea sa nu a fost soluționată de către Consiliul Superior al Magistraturii, cu toate că recunoaște că a primit un răspuns, anexat la dosar, încă din anul 2008.
Prin urmare, intimatul nu a refuzat nejustificat un răspuns, faptul că acest răspuns nu a fost favorabil, nu poate fi apreciat de instanță ca o lezare a unui drept protejat de lege, în înțelesul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Răspunsul la o petiție dat conform legii, chiar dacă este nefavorabil nu echivalează cu un refuz nejustificat, sau cu o nesoluționare în termen legal a cererii.
Referitor la dispozițiile art. 81 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, modul de calcul al vechimii continue în magistratură se stabilește prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii.
În cauză intimatul a emis în executarea și în limitele prevederilor art. 81 alin. (3), hotărârile nr. 122/2005 și nr. 11/2009, astfel încât corect Curtea de Apel a reținut că nu a existat un refuz nejustificat al intimatului-pârât de a soluționa cererea nr. 1/3831/1154 din 5 mai 2008.
Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care se va respinge recursul formulat de G.A., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.A. împotriva sentinței civile nr. 36/CA din 2 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 martie 2010.