Recovery of VAT and excise duties in carrier compensation for lost rail cargo under transport regulations

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Bihor, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M C.F.R., agenția teritorială Cluj, solicitând obligarea acestei la plata sumei de 72.530.131 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că pârâta datorează această sumă reprezentând contravaloarea a 5.250 kg benzină premium II, lipsă dintr-un vagon transportat de către pârâtă pentru reclamantă.

Prin sentința nr. 952 din 24 aprilie 2001, Tribunalul Cluj a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să plătească 72.530.131 lei despăgubiri și 4.996.808 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în procesele verbale încheiate de comisia de verificare, s-a constatat că la un vagon lipsea sigiliul de la robinetul central, că pârâta, în calitate de cărăuș, este în culpă pentru producerea prejudiciului.

Pârâta S.N.T.F.M. București, sucursala Cluj, a declarat apel împotriva hotărârii instanței de fond, susținând că potrivit art. 85 din regulamentul de transport pe calea ferată, răspunde pentru contravaloarea cantității lipsă până la limita sumei de 20.199.375 lei, excluzând accizele, taxele de drum și T.V.A.

Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul pârâtei, prin decizia nr. 882 din 20 septembrie 2001, reținând că din interpretarea părții finale a art. 85.2 din regulament, rezultă că trebuie să restituie și sumele plătite de reclamantă care nu se regăsesc în nota de debitare încheiată între sucursalele S.N.P. P. și anume, T.V.A., accize, care sunt obligații legale, de la plata cărora S.N.P. P. S.A. nu se poate sustrage.

Cu actul înregistrat la 7 decembrie 2001 societatea pârâtă a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii, susținând următoarele:

- în mod greșit instanțele au reținut că despăgubirile la care a fost obligat cărăușul includ taxa pe valoarea adăugată și accizele care se aplică numai mărfurilor comercializate;

- despăgubirile datorate de calea ferată se calculează după factură, excluzând alte daune – interese, conform art. 82.5 din Regulamentul de Transport, pe care instanța de apel l-a interpretat greșit;

- reclamanta nu a făcut dovada plății taxelor la care a fost obligat cărăușul.

Recursul pârâtei este nefondat.

Din actele dosarului rezultă că, la 24 mai 200 Rafinăria Pitești a predat la transport, în stația C.F.R. Bradu un vagon încărcat cu benzină premium pentru depozitul P. Oradea aparținând reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala Bihor.

La destinație în stația Arad s-a constatat că transportul a sosit cu raport de eveniment și s-a încheiat procesul verbal de constatare nr. 1075/272/2000 din care rezultă că vagonul prezenta scurgeri din conținut și lipsea cantitatea de 5.250 kg benzină, situație care a generat litigiul.

Instanțele au ajuns la concluzia că, față de conținutul procesului verbal de constatare încheiat la destinație, culpa pentru lipsurile cantitative revine cărăușului, pe care l-au obligat la despăgubiri în sumă de 72.530,131 lei, apreciind că, pe lângă contravaloarea produselor, calea ferată trebuie să restituie tariful de transport încasat și să plătească celelalte sume achitate de client cu ocazia transportului mărfii pierdute.

Prima critică formulată de recurentă se referă la modul în care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 85 din Regulamentul de Transport C.F.R., în sensul că despăgubirile datorate de cărăuș nu trebuie să includă sume ce se aplică mărfurilor comercializate, în speță fiind mărfuri lipsă la transport, care n-au mai fost vândute.

În conformitate cu prevederile art. 85.2 din Regulamentul de Transport pe Calea Ferată, în caz de pierdere totală sau parțială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, excluzând alte daune interese, o despăgubire calculată după factură.

În afara de aceasta, calea ferată trebuie să restituie tariful de transport, taxele vamale și celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute.

Din interpretarea acestui text, rezultă că toate taxele achitate de beneficiar cu ocazia transportului mărfii pierdute se restituie sau se suportă de calea ferată cu titlu de daune, în caz contrar nefiind acoperit prejudiciul încercat de client și care este reprezentat de prețul cu amănuntul al produselor.

Recurenta a mai susținut că nu s-a făcut dovada plății acestor sume dar, la dosarul cauzei a fost depusă nota de creditare – debitare cuprinzând valoarea produselor, la care, în baza dispozițiilor legale, se aplică taxa pe valoarea adăugată și accizele.

Așadar, instanța de apel, reținând că reclamanta nu s-ar putea sustrage plății acestor sume a pronunțat o hotărâre legală iar recursul pârâtei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. București, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 882 din 20 septembrie 2001 a Curții de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2003.