Appeal for moral damages quashed as null for failing to specify statutory grounds of illegality

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la data de 26 aprilie 2010, reclamanta C.D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin M.F.P., să constate caracterul politic al condamnării sale, care se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 3 alin. (1) lit. e) și art. 5 din Legea nr. 221/2009 și să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1.000.000 euro, reprezentând daune morale.

Prin Sentința civilă nr. 1292 din 30 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C.D. și a fost obligat pârâtul Statul Român, prin M.F.P. să plătească reclamantei suma de 50.000 euro, echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlu de daune morale.

A fost respins capătul cerere referitor la constatarea caracterului politic al măsurii administrative.

Pentru a decide astfel tribunalul a reținut, în esență, că prin deportare, dreptul la imagine al deportatului și al întregii familii a fost grav afectat, aceștia fiind excluși din viața socială și politică a comunității, accesul la educație și la un loc de muncă corespunzător pregătirii ori mai bine remunerat fiind deosebit de greu, îngreunând practic viața persoanei deportate și a membrilor familiei în societate sub toate aspectele și fiind de natură a împiedica progresul ființei umane.

La stabilirea întinderii despăgubirilor, instanța a avut în vedere consecințele negative suferite de reclamantă, atât pe plan fizic cât și psihic, importanța valorii morale lezate, intensitatea cu care reclamanta a perceput consecințele vătămării.

Față de dispozițiile art. 3, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009, art. 6, 8 C.E.D.O., jurisprudența C.E.D.O., a respectării art. 1 din Protocolul nr. 1, în conformitate cu art. 41 din Convenție, Tribunalul Caraș-Severin a considerat că, atâta timp cât reclamanta a făcut dovada gravului prejudiciu moral suferit, are dreptul de a beneficia de o reparație echitabilă și nediscriminatorie în raport cu alte categorii de beneficiari ai Legii nr. 221/2009.

Apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin M.F.P. și soluționat prin Decizia nr. 127/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost admis și, în consecință, a fost schimbată în tot hotărârea atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de reclamantă.

În considerentele deciziei s-a reținut, în esență, că, prin raportare la Deciziile nr. 1354 din 20 octombrie 2010 și nr. 1358 din 21 octombrie 2010 ale Curții Constituționale, temeiul juridic invocat de reclamantă - art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 221/2009 - a fost declarat în afara ordinii constituționale și, prin urmare, nu mai poate produce efecte juridice, la data soluționării apelului nemaiexistând temeiul juridic prevăzut de legea specială în baza căruia s-a formulat și admis acțiunea de către instanța de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.D., solicitând schimbarea hotărârii instanței de apel, în sensul menținerii sentinței tribunalului.

În motivarea cererii de recurs, recurenta arată că "hotărârea instanței de apel este netemeinică, nelegală și nedreaptă ", fără ca aceasta să formuleze, în concret, critici privind soluția Curții de Apel Timișoara, care să poată face posibilă încadrarea acestora într-unul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ., limitându-se doar la a susține, în esență, că din probele administrate în cauză rezultă că întrunește condițiile prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea unor despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit.

Intimatul-pârât Statul Român, prin M.F.P. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este nul pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac prin care se invocă motive de nelegalitate a unei hotărâri.

Art. 3021 alin. (1) pct. c) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, sub sancțiunea nulității, și motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul, precum și dezvoltarea lor.

Potrivit dispozițiilor art. 303 C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă explicită și se referă la una din situațiile cuprinse în art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.

În cererea de recurs formulată de reclamanta C.D., se constată că aceasta își exprimă în termeni foarte generali nemulțumirea față de hotărârea pronunțată, fără însă a evoca în mod concret motive de nelegalitate, în sensul textului procedural amintit.

Astfel, întrucât criticile formulate nu fac posibilă încadrarea acestora, în mod concret, în vreunul din motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. și nefiind constatate nici motive de ordine publică care să ducă la analizarea din oficiu a hotărârii criticate, se va constata nul recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva Deciziei nr. 127/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanta C.D. împotriva Deciziei nr. 127/A din 27 ianuarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2011.