Judicial assistant's non-salary money claim quashed as wrongly heard under special salary jurisdiction and remanded to Tribunal of Iași

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Hotărârea asupra contestației în anulare

Prin Sentința nr. 7 din 14 decembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins contestația în anulare formulată de contestatoarea T.A. împotriva Sentinței nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași.

Pentru a decide astfel, instanța a arătat că cererile prevăzute de art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008 sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel. Contestatoarea, asistent judiciar, face parte din categoria personalului care a fost salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006, iar drepturile solicitate prin acțiunea soluționată prin Sentința nr. 32/2009 sunt „drepturi salariale” în accepțiunea de drepturi care decurg din calitatea de salariat.

În opinia separată formulată de asistenții judiciari contestația în anulare trebuia admisă și cauza trimisă spre competentă soluționare Tribunalului Iași. Obiectul acțiunii introductive se referă strict la drepturi bănești și nu la drepturi de natură salarială.

2. Recursul

2.1. Motive

Contestatoarea a declarat recurs prin care a invocat faptul că a introdus acțiunea indusă în eroare de apariția în august 2008 a O.U.G. nr. 75/2008.

Competența materială specială instituită de art. I din O.U.G. nr. 75/2008 este stabilită raportat la obiectul acțiunilor „acordare drepturi salariale” și nu raportat la calitatea persoanelor ce ar putea avea calitatea de reclamanți.

Sumele solicitate cu titlu de decontări nu au avut niciodată, sub imperiul niciunei legi, natura juridică a unor drepturi salariale, ele nereprezentând o contraprestație a muncii.

2.2. Analiza recursului

Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Conform art. I alin. (1) din O.U.G. nr. 75/2008, în forma în vigoare la data publicării, cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale, formulate de personalul salarizat potrivit O.U.G. nr. 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările și completările ulterioare, precum și potrivit O.G. nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007, cu modificările ulterioare, sunt soluționate, în primă instanță, de curțile de apel.

Așadar, competența de primă instanță a curții de apel este în legătură cu litigii născute cu privire la drepturile salariale cuvenite persoanelor calificate de legiuitor.

Art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006, în forma în vigoare la data publicării, arată că "judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora și magistrații-asistenți au dreptul pentru activitatea desfășurată la o indemnizație de încadrare brută lunară stabilită în raport cu nivelul instanțelor sau parchetelor, cu funcția deținută și cu vechimea în magistratură prevăzută de art. 86 din Legea nr. 303/2004, pe baza valorii de referință sectorială și a coeficienților de multiplicare prevăzuți în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".

Or, în speță, litigiul poartă asupra unor sume de bani care nu au ca temei juridic activitatea desfășurată de asistentul judiciar, astfel încât nu sunt incidente dispozițiile ordonanței de urgență care dau în competența de primă instanță a curții de apel procesele ce intră sub incidența ei.

Având în vedere cele mai sus arătate, criticile formulate întrunesc cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ. va casa hotărârea atacată.

În condițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. va admite contestația în anulare, va anula Sentința nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale, și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de contestatoarea T.A. împotriva Sentinței nr. 7 din 14 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale și în consecință:

Casează decizia atacată.

Admite contestația în anulare formulată împotriva Sentinței nr. 32 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Anulează sentința și trimite cauza la Tribunalul Iași spre competentă soluționare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2011.