Workplace harassment causing disability: Tort liability versus labor law conflict classification

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul S.C. C.R.M.T. S.A. solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerii hotărârii instanței de fond.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:

Recurentul susține că hotărârea instanței de apel este dată cu aplicarea greșită a legii fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În acest sens se susține că s-a făcut o greșită interpretare a raporturilor juridice față de obiectul dedus judecății și respectiv de pretențiile reclamantului, în condițiile în care raporturile de muncă au încetat prin pensionarea reclamantului la 1 decembrie 2004.

Ca atare, susține recurentul, nu sunt incidente dispozițiile art. 3 din Legea nr. 168/1999, mai mult, se susține inexistența unei legături între starea de boală a reclamantului și presupusa stare conflictuală de la locul de muncă.

Recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul dedus judecății vizează obligarea pârâtului la plata diferenței dintre salariul avut ca angajat al pârâtei și pensia de invaliditate stabilită reclamantului pentru perioada 1 decembrie 2004 – 1 iulie 2006.

În susținerea acțiunii reclamantul a arătat că starea de invaliditate psihică (ce a dus la pensionarea sa) în care se află și în prezent se datorează exclusiv pârâtei pe care o acuză de discriminare directă, umilire, desconsiderare, blocarea șanselor de promovare, izolare de colectiv și presiuni psihice.

Față de obiectul dedus judecății și de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. muncii se impun a fi reținute următoarele:

Conform prevederilor art. 231 C. muncii (fostul art. 248 alin. (1) C. muncii), conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.

Potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 168/1999 reprezintă conflict de muncă orice conflict dintre salariați și unitățile la care sunt încadrați, cu privire la interesele cu caracter profesional, social, sau economic ori la drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă.

Cu privire la partenerii aflați în raporturi juridice de muncă, între care pot interveni conflicte de muncă se impune a fi menționat faptul că termenul de unitate este folosit și trebuie înțeles în sens larg, de angajatori (persoană juridică sau persoană fizică) iar cel de salariat desemnează persoana fizică ce desfășoară activitatea în cadrul unei unități în temeiul unui contract individual de muncă.

Obiectul conflictului de muncă vizează numai realizarea unor drepturi pretins încălcate sau conexe acestora.

Or, așa cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată, obiectul dedus judecății nu se încadrează în sfera conflictului de muncă și nici în sfera conflictului de drepturi reglementat de dispozițiile art. 67 lit. a) și art. 68 lit. a) și b) din Legea nr. 168/1999.

Pretențiile reclamantului se circumscriu răspunderii civile delictuale în condițiile în care susține existența unor presiuni și a unei discriminări directe din partea pârâtei ce a avut repercusiuni asupra sănătății sale deteriorând starea de invaliditate psihică ce a dus la pensionarea sa la 1 decembrie 2004.

Or, starea de fapt invocată de reclamant în susținerea acțiunii, se circumscrie condițiilor de exercitare a acțiunii în răspundere civilă delictuală reglementată de dispozițiile art. 998 – 999 C. civ., determinând astfel natura civilă a litigiului, și nu de dreptul muncii.

Din această perspectivă sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul urmează a fi admis, a se casa hotărârea instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru judecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul S.C. C.R.M.T. S.A. împotriva Deciziei nr. 474A din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași Curte de Apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2011.