Anularea dispoziției de compensare a terenurilor cu încălcarea obligației de a judeca în limita obiectului cererii

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

1. Hotărârea instanței de apel

Prin Decizia nr. 429 din 10 noiembrie 2010, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamanta S.I.D. împotriva Sentinței civile nr. 306 din 28 aprilie 2010 pronunțată de Tribunalul Arad.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a arătat că, în speță, este necontestată imposibilitatea restituirii celor două terenuri situate în Arad, str. M. și B-dul M., ocupate de incinta unei biserici și de un bloc de locuințe, iar reclamanta prin înscrisurile aflate în dosarul primei instanțe și-a exprimat acordul de a primi în echivalent o altă suprafață de teren situată pe raza municipiului Arad.

Legalitatea Dispoziției contestate nr. 4527/11 septembrie 2009 poate fi verificată numai pe baza unei expertize care să stabilească dacă valoarea terenurilor preluate de la autoarea reclamantei este aceeași cu valoarea terenului dată în echivalent prin dispoziția contestată.

În condițiile în care reclamanta a refuzat administrarea probei cu expertiza tehnică încuviințată de instanță, în mod corect a fost respinsă acțiunea acesteia.

2. Recursul

2.1. Motive

Reclamanta a declarat recurs prin care a formulat următoarele critici:

În mod greșit s-a apreciat că legalitatea emiterii Dispoziției nr. 4527/2009 a Primarului municipiului Arad putea fi analizată numai în condițiile efectuării unei expertize care să fi avut ca obiect evaluarea terenurilor.

În condițiile în care acțiunea introductivă de instanță a fost precizată în sensul anulării dispoziției întrucât aceasta a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (5) coroborat cu art. 25 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001 instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 129 alin. (6) C. proc. civ., omițând să analizeze apelul cu care a fost învestită.

Instanța de fond și instanța de apel au omis să analizeze incidența în speță a dispozițiilor pct. 25.5 coroborat cu pct. 25.4 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Dispoziția primarului nu face referire la schița terenului situat în Arad, zona Gai, nu face dovada că acest teren există în realitate și are întinderea menționată în cuprinsul dispoziției.

Greșit a fost respinsă cererea de probe solicitate de reclamantă.

2.2. Analiza recursului

Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

Prin Dispoziția nr. 4527 din 11 septembrie 2009 emisă de Primarul municipiului Arad s-a acordat notificatoarei S.I.D. teren în suprafață de 6200 mp, situat în Arad, zona Gai, ca măsură compensatorie în echivalent.

Atât prin contestația împotriva acestei dispoziții, cât și prin motivele de apel notificatoarea a arătat că nu a fost informată despre amplasamentul concret al terenului.

Pe de altă parte, prin precizarea de acțiune făcută la termenul din 14 aprilie 2010 s-a arătat că se solicită numai anularea dispoziției primarului întrucât Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei municipiului Arad nu i-a prezentat reclamantei nicio ofertă cu privire la teren, locul unde acesta este amplasat și modul în care comisia a înțeles să evalueze terenul, renunțând la capătul de cerere având ca obiect acordarea unui teren conform valorii imobilelor preluate de stat. Față de restrângerea obiectului contestației s-a renunțat și la efectuarea unei expertize care să evalueze terenurile preluate și, respectiv terenul oferit în compensare.

Or, instanța de apel s-a limitat să analizeze legalitatea și temeinica sentinței numai prin raportare la culpa procesuală a reclamantei care a refuzat să mai administreze proba cu expertiza ce fusese deja încuviințată.

În aceste condiții, instanța s-a pronunțat asupra capătului de cerere la judecata căruia se renunțase, dar nu a răspuns criticilor formulate de reclamantă asupra soluției date singurului capăt de cerere care mai trebuia analizat după precizarea de acțiune.

S-a pronunțat, astfel, o soluție dată cu nesocotirea prevederilor art. 129 alin. final C. proc. civ., conform cu care, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.

Prin aceasta s-a produs reclamantei o vătămare procesuală care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate, potrivit art. 105 alin. (2) C. proc. civ., ceea ce face ca aspectele invocate prin motivele de recurs să întrunească cerințele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

Având în vedere cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis și hotărârea atacată va fi casată cu trimitere spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.I.D. împotriva Deciziei nr. 429 din 10 noiembrie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2011.