Restitution notification unresolved: municipality's appeal over owed compensatory measures dismissed.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 28 octombrie 2009, reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București prin Primarul General și Municipiul București prin Primarul General a solicitat Tribunalului București ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate că este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București, în suprafață de 424 m.p. și construcția edificată pe el.

În motivarea acțiunii sale, reclamanta a arătat că este moștenitoarea defuncților G.V. și G.A. care au deținut imobilul din litigiu în baza actului de vânzare-cumpărare nr. 1235/1957, imobil expropriat prin Decretul nr. 388/1962, construcția fiind demolată în anul 1963.

A mai susținut reclamanta că, deși notificarea a fost formulată în anul 2001, aceasta nu a fost soluționată până la data promovării prezentei acțiuni.

Prin Sentința civilă nr. 320 din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta P.V. în contradictoriu cu pârâții Municipiul București prin Primarul general și Primăria Municipiului București, fiind obligat pârâtul Municipiul București prin Primar General să emită o dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamantei P.V., sub formă de despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 424 m.p., și construcția demolată, descrisă în contractul de vânzare-cumpărare nr. 1245/1957, imobil situat în București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței că, reclamanta și-a dovedit calitatea de moștenitoare a defuncților săi părinți G.A. și G.V. și dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, imobil ce a fost expropriat prin Decretul nr. 388/1962, construcția fiind demolată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Municipiul București prin Primarul General întrucât reclamanta nu a depus toate înscrisurile pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii odată cu notificarea și că a fost obligată în mod greșit să înainteze dosarul după emiterea dispoziției Primarului General, dat fiind că este necesar să obțină avizul de legalitate din partea prefectului.

Prin Decizia civilă nr. 716 A din 26 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Primăria Municipiului București și Municipiul București prin Primarul General împotriva Sentinței civile nr. 320 din 9 martie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că, actele care au stat la baza pronunțării sentinței atacate, s-au aflat în dosarul administrativ depus la Primărie și chiar dacă actele ar fi fost depuse în fața instanței, aceasta avea obligația să soluționeze notificarea, în caz contrar, ar fi însemnat încălcarea principiului liberului acces la justiție.

A mai reținut curtea, că la dosar nu există nicio dovadă că apelantul ar fi solicitat reclamantei-intimate completarea dosarului.

Referitor la calitatea de persoană îndreptățită, Curtea a constat că reclamanta a făcut această dovadă în condițiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, preluarea imobilului din litigiu fiind abuzivă.

Prin pronunțarea sentinței apelate, prima instanță a respectat și Decizia nr. XX/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.

Cu privire la critica referitoare la obligația apelantului de a înainta dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, curtea a reținut că acesta decurge din dispozițiile O.U.G. nr. 81/2007, art. 16 alin. (2).

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Primăria Municipiului București - Municipiul București prin Primarul general invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea căruia a reiterat criticile formulate în apel, respectiv: nedepunerea actelor doveditoare ale dreptului de proprietate și lipsa calității de persoană îndreptățită.

Că, obligația de a depune actele doveditoare ale proprietății, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate revine potrivit art. 22 din Normele date în aplicarea Legii nr. 10/2001 notificatorului, iar acestea trebuiau depuse ca anexă la notificare o dată cu aceasta sau în termen de cel mult 18 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.

Față de cele expuse, recurenții-pârâți au solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și în rejudecare respingerea cererii formulată de către reclamanta P.V..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză de către pârâții Primăria Municipiului București și Municipiul București prin Primarul general va fi respins pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, "în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziția motivată, asupra cererii de restituire".

Din interpretarea coroborată cu art. 25 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2001, rezultă că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării.

Depunerea sau nu a actelor este lăsată la libera apreciere a persoanei îndreptățite, astfel putând da naștere unui abuz din partea celorlalți deținători prin solicitarea a tot felul de acte.

În speță, notificarea a fost formulată la 19 octombrie 2001, dată de la care au trecut aproape 10 ani, timp în care recurentul-pârât putea să soluționeze notificarea într-un sens sau altul, sancțiunea pentru neîndeplinirea eventualelor acte pe care recurentul le considera necesare putând fi respingerea cererii.

Critica este și inutilă, având în vedere că prin Decizia nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a stabilit că, în aplicarea art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva dispoziției/deciziei de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei împotriva refuzului nejustificat al unității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.

În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Primăria Municipiului București - Municipiul București prin Primar General.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâții Primăria Municipiului București, prin Primarul General și Municipiul București, prin Primarul General împotriva Deciziei civile nr. 716 A din 26 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 03 noiembrie 2011.