Time-barred annulment appeal challenging denial of compensation for abnormally expropriated property
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed as time-barred the extraordinary appeal for annulment filed by two individuals, leaving the prior civil decision of February 2, 2010, which had upheld the rejection of a municipal compensation request, in force. The appellants had challenged a 2008 municipal decision that denied compensation claims for a property abnormally expropriated by the state, arguing that the failure to provide redress under Law no. 247/2005 and general civil liability provisions constituted a continuing abuse and a violation of their constitutional and Convention rights to property. The court applied Article 319(2) of the Code of Civil Procedure, determining that the appeal was inadmissible because it was filed on February 7, 2011, exceeding the one-year statutory limit from the date the appealed judgment became irrevocable on February 2, 2010.
Legislator headnote
AI generatedart. 319 alin. (2) C. proc. civ; Time-barred annulment appeal challenging denial of compensation for abnormally expropriated property: The appellants had challenged a 2008 municipal decision that denied compensation claims for a property abnormally expropriated by the state, arguing that the failure to provide redress under Law no. 247/2005 and general civil liability provisions constituted a continuing abuse and a violation of their constitutional and Convention rights to property. The court applied Article 319(2) of the Code of Civil Procedure, determining that the appeal was inadmissible because it was filed on February 7, 2011, exceeding the one-year statutory limit from the date the appealed judgment became irrevocable on February 2, 2010.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for dismissing the annulment appeal as time-barred due to exceeding the one-year statutory limit.
Full text
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la data de 7 februarie 2011 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, sub numărul de mai sus contestatorii S.H. și C.B.A. au solicitat anularea Deciziei civile nr. 582 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Astfel, contestatorii au susținut, în temeiul art. 317, 318 și 319 C. proc. civ., că nu s-a cercetat motivul invocat referitor la preluarea abuzivă a imobilului; nu s-a cercetat motivul referitor la obiectul acțiunii, respectiv contestarea dispoziției Primăriei municipiului Timișoara din data de 9 iulie 2008 prin care a fost respinsă cererea de despăgubiri pentru imobilul în litigiu.
S-a mai arătat că pentru imobilul preluat abuziv de stat antecesoarea reclamanților a formulat o cerere în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, adresându-se Primăriei municipiului Timișoara, dosarul fiind completat la cererea acesteia.
Abuzurile, începute prin modalitatea preluării imobilului, continuă, în prezent primăria încasând bani din închirierea sau vânzarea unor apartamente clădite pe terenul confiscat abuziv.
Chiar dacă terenul nu mai poate fi restituit în natură, există posibilitatea acordării despăgubirilor, iar, prin neprimirea acestora, contestatorii arată că sunt supuși altor abuzuri și li se încalcă un drept constituțional.
Contestatorii au mai susținut că au dreptul la despăgubire în temeiul dispozițiilor art. 480, 481 C. civ., în temeiul Constituției României, în temeiul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1/1952 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În ședința publică de azi instanța, față de dispozițiile art. 319 alin. (2) C. proc. civ. a reținut incidența excepției dirimante a tardivității contestației în anulare.
Astfel, potrivit art. 319 alin. (2) C. proc. civ. contestația în anulare se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă „în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă".
Cum hotărârea atacată cu contestație în anulare a fost pronunțată la data de 2 februarie 2010, iar contestatorii au formulat calea de atac la data de 7 februarie 2011, rezultă că a fost depășit termenul legal pentru declararea acestei căi extraordinare de atac, motiv pentru care contestația urmează a fi respinsă ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorii S.H. și C.B.A. împotriva Deciziei nr. 582 din 2 februarie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 octombrie 2011.