Territorial jurisdiction for compulsory enforcement: debtor's domicile prevails absent proof of assets at alternative location
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning competence to the Bucharest Sector 3 Court, thereby allowing the enforcement proceeding to proceed there. The dispute arose from a bank executor's request to authorize compulsory enforcement against a debtor based on a credit contract, where the Arad Court initially declined territorial jurisdiction for lack of proof that assets were located in its jurisdiction, leading the Bucharest Sector 3 Court to also decline and refer the conflict upward. The High Court held that under Article 373 and Article 3731 of the Code of Civil Procedure, the exclusive and absolute territorial jurisdiction for enforcement lies with the court at the debtor's domicile or seat, a rule founded on a *juris tantum* presumption that the debtor's assets are located there. Since the creditor failed to rebut this presumption by proving the existence of attachable assets or accounts in the Arad jurisdiction, the court determined that the Bucharest Sector 3 Court, where the debtor was domiciled, was the competent authority to rule on the enforcement request.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (3) C. proc. civ, art. 373 alin. (2) C. proc. civ; Territorial jurisdiction for compulsory enforcement: debtor's domicile prevails absent proof of assets at alternative location: Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 12574/55/2011 pe rolul Judecătoriei Arad, corpul executorilor Bancari din cadrul P.B. România SA, prin executor bancar M.D.I. a solicitat încuviințarea executării silite împotriva debitorului I.C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit.
Prin Sentința civilă nr. 3035 din 9 august 2011 Judecătoria Arad a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
În motivarea sentinței s-a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada că executarea ar urma să se facă în circumscripția Judecătoriei Arad.
Judecătoria sectorului 3 București, prin încheierea din 29 august 2011, pronunțată în Dosarul nr. 30870/301/2011, a admis, excepția necompetenței teritoriale, și a declinat competența în favoarea Judecătoriei Arad; a constatat intervenit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
În motivarea încheierii s-a reținut că existența sau inexistența bunurilor constituie o chestiune de executare propriu-zisă și atâta timp cât creditorul a cerut încuviințarea executării silite pentru bunurile ce eventual s-ar afla în raza de competență a Judecătoriei Arad, această instanță este competentă să încuviințeze și executarea, pentru că acesta a și fost subiectul cererii.
Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, pentru argumentele ce succed:
Dispozițiile art. 3733 alin. (1) și (2), precum și dispozițiile 3731 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.
Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv, instanța de la sediul/domiciliul debitorului.
Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.
Această prezumție fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei Arad.
Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului.
Cum în speță, domiciliul debitoarei se află în municipiul București, pe raza teritorială a Judecătoriei sector 3, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei Arad, urmează a se stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 3 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 octombrie 2011.