Creditor's enforcement authorization case assigned to debtor's domicile court after presumption of asset location unrebutted.

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea formulată de creditoarea P.B.R. SA și înaintată instanței de Corpul Executorilor Bancari ai SC P.B.R. SA, în contradictoriu cu debitoarea M.F.-D., s-a solicitat încuviințarea executării silite în vederea recuperării creanței izvorâte din titlul executoriu reprezentat de contractul de credit din 07 februarie 2008 plus cheltuieli de executare.

Prin Sentința civilă nr. 9898/CC din 5 august 2011, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. 21004/211/2011, a fost declinată competența de soluționare a cauzei către Judecătoria sector 3 București, reținându-se că, potrivit art. 373 alin. (3) C. proc. civ. cererea de încuviințare a executării silite este de competența instanței de executare, care este, potrivit art. 453 alin. (1) din același cod, instanța de la sediul debitorului.

În atare situație, cum sediul debitoarei se află în raza Judecătoriei sector 3 București, iar creditoarea nu a dovedit că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile în raza Judecătoriei Cluj-Napoca, competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul debitoarei, în speță, Judecătoria sector 3 București.

Prin încheierea de ședință din 26 august 2011,pronunțată în Dosarul nr. 30954/301/2011, Judecătoria sector 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că nu există un text de lege care să oblige executorul să solicite încuviințarea executării numai la sediul debitorului, existând doar o prezumție simplă că bunurile debitorului se află la domiciliul acestuia, care însă nu interzice executarea silită și în alt loc în care debitorul deține bunuri ori are conturi deschise.

Existența bunurilor și conturilor urmăribile ale debitorului nu se impune a fi probată de executor în faza încuviințării executării silite, întrucât în lipsa acesteia executorul nu are nici un temei legal de face cercetări în acest sens.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București, pentru argumentele ce succed:

Dispozițiile art. 3733 alin. (1) și (2), precum și dispozițiile 3731 alin. (1) C. proc. civ. stipulează faptul că - hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripția judecătoriei în care urmează să se efectueze executarea; că instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel; că cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc care va solicita de îndată instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv, precum și faptul că, asupra cererii de încuviințare președintele instanței de executare se pronunță prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că instanța competentă a soluționa cererea de încuviințare a executării silite a unui titlu executoriu este instanța de executare, respectiv, instanța de la sediul/domiciliul debitorului.

Regula de mai sus se fundamentează pe o prezumție simplă, în sensul că la sediul sau domiciliul debitorului se află bunurile acestuia care vor fi sau nu susceptibile de a fi supuse executării silite.

Această prezumție fiind una juris tantum, putea fi răsturnată prin dovedirea împrejurării că debitorul deține bunuri ce pot fi supuse executării silite în circumscripția altei judecătorii decât cea de la domiciliul/sediul acestuia, ceea ce în cauză nu s-a realizat, nedovedindu-se că debitoarea ar avea bunuri sau conturi urmăribile pe raza teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. instituie o normă de competență teritorială exclusivă, absolută, iar alegerea, de către reclamant, dintre mai multe instanțe deopotrivă competente, ar opera numai în cazul în care s-ar identifica mai multe judecătorii în circumscripția cărora se află bunuri ale debitorului.

Cum în speță, domiciliul debitoarei se află în municipiul București, pe raza teritorială a Judecătoriei sector 3, nefiind identificate bunuri sau conturi urmăribile ale acesteia pe raza unei alte judecătorii, deci nici pe raza Judecătoriei Cluj-Napoca, urmează a se stabili competența de soluționare în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 octombrie 2011.