Status of national registry agency as public order institution to request travel restrictions under Law 248/2005

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 462 de la 13 septembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția civilă, în Dosarul nr. 6219/101/2010, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că, așa cum rezultă din prevederile art. 11 alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 84/2001 privind înființarea, organizarea și funcționarea serviciilor publice comunitare de evidență a persoanelor, reclamanta are atribuții ce țin exclusiv de organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor și că prin art. 39 din Legea nr. 248/2005 se desemnează în mod expres că Direcția Generală de Pașapoarte este organul care are calitatea de a sesiza instanța de judecată cu astfel de cereri. S-a mai reținut că H.G. nr. 1367/2009 Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date se înființează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Centrul Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor, care se desființează și preia toate atribuțiile specifice Inspectoratului Național pentru Evidența Populației.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat apel, Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, arătând că în mod eronat instanța de fond a reținut că Direcția pentru Evidența Persoanelor are atribuții limitate ce țin exclusiv de organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor. Se mai arată în motivele de apel că, calitatea procesuală activă derivă din prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției Generale pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 337 din 8 noiembrie 2010 a respins apelul ca nefondat.

În considerentele deciziei s-a reținut că, în mod corect s-a stabilit că reclamanta nu are calitate procesuală întrucât din analiza dispozițiilor legale care stabilesc atribuțiile Direcției, rezultă că aceasta are atribuții cu privire la organizarea și coordonarea activității de evidență a persoanelor precum și la gestionarea și administrarea la nivel național a bazelor de date privind evidența persoanei, cărților de identitate, pașapoartelor și altor documente necesare persoanelor în relațiile cu statul. Se mai arată în continuare că această instituție nu deține în sensul la care se referă legea, date cu privire la activitatea pe care persoana o desfășoară sau urmează să o desfășoare în străinătate. Atunci când legiuitorul a intenționat să stabilească expres atribuții în sarcina unor structuri ale ministerului - DGP sau IGPF din perspectiva legitimării procesuale active în privința solicitării de limitare a exercitării dreptului la liberă circulație, a făcut-o prin dispozițiile art. 39 alin. (1) cu referire la cazul prevăzut de art. 38 din lege cu competențe în domeniul ordinii publice ca fiind structura ministerului, care preia și înaintează „dosarul de îndepărtare” fie și cu personalitate juridică, cum este reclamanta.

Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, reclamanta invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă critică hotărârea sub următoarele aspecte.

Prin H.G. nr. 1367/2009 a fost înființată Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, (denumită în continuare Direcția), în urma desființării Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor iar cauzele în care acesta avea calitatea de reclamant, respectiv pârât au fost preluate de Direcție.

Acțiunea principală are ca temei legal dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 cu privire la măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români, măsură, care se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale.

Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 1367/2009, aceste competențe sunt date Direcției.

Conform lit. b) din Obiectivul nr. 2 din H.G. nr. 1347/2007 Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor), are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca și document de călătorie, cartea de identitate.

Dispozițiile Obiectivului nr. 2 lit. d) al aceluiași act normativ prevăd faptul că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați, în Italia pe o perioadă determinată.

În final s-a apreciat că în mod eronat instanța de apel a reținut faptul că recurenta nu are calitate procesuală activă, câtă vreme Direcția, îndeplinește toate atribuțiile stabilite de actele normative în competența sa, aplică și respectă întocmai dispozițiile legale invocate.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, pe de o parte, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 1367/2009 privind înființarea, organizarea și funcționarea Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, publicată în M. Of. la data de 25 noiembrie 2009, „Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, se înființează prin comasarea prin fuziune a Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor și Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor, care se desființează".

Potrivit dispozițiilor acestei hotărâri, Direcția preia patrimoniul instituțiilor publice care se desființează iar cauzele în care Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor are calitatea de reclamant respectiv pârât sunt preluate de Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date.

Prin dispozițiile art. 38 lit. b) coroborate cu cele ale art. 39 alin. (2) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, se prevede că măsura restrângerii dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români se dispune, la solicitarea instituției cu competențe în domeniul apărării ordinii publice sau siguranței naționale.

Or, față de aceste dispoziții, chiar instanța de apel reține în considerentele hotărârii atacate, că potrivit art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date, face parte din structurile de ordine și siguranță publică din subordinea Ministerului Administrației și Internelor, fiind parte componentă a Departamentului de Ordine și Siguranță Publică.

Pe de altă parte, în ceea ce privește lit. b) a Obiectivului nr. 2 din H.G. nr. 1347/2007 Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor în prezent Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date are obligativitatea de a înainta instanței teritoriale competente, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia, întrucât aceștia au folosit, ca și document de călătorie, cartea de identitate.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la data de 20 iulie 2010, deci după intrarea în vigoare a H.G. nr. 1367/2009, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a înaintat acestei instanțe documentele de îndepărtare de pe teritoriul Italiei a numitului R.L., solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pe o perioadă de cel mult 3 ani, ceea ce potrivit textului menționat, intră în atribuțiile sale.

Obligația Inspectoratului de a înainta dosarul de îndepărtare este totuna cu sesizarea instanței de a se pronunța asupra cererii de limitare a liberei circulație a persoanei din dosarul de îndepărtare.

Așa cum rezultă din art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1367/2009, Direcția este o parte componentă a Departamentului de Ordine și Siguranță Publică și nu poate fi interpretat altfel, în sensul că nu are competență cu privire la situația prevăzută de art. 38 lit. b) din Legea nr. 248/2005.

Prin urmare, în raport de textul legal menționat și obiectul acțiunii principale Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fost Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor) avea calitate procesuală activă.

Pentru aceste motive, în raport de dispozițiile art. 312 alin. (2) C. proc. civ. se va admite recursul, se vor casa hotărârile pronunțate în apel și la fond și se va trimite cauza pentru rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor împotriva Deciziei civile nr. 377 din 8 noiembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia recurată și Sentința civilă nr. 462 din 13 septembrie 2010 a Tribunalului Mehedinți, secția civilă și trimite cauza spre rejudecare la același tribunal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2011.