Moral damages for post-communist political imprisonment: Constitutional unconstitutionality of statutory compensation cap and non-transmissibility of personal moral injury to heirs.

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința civilă nr. 73 din 26 ianuarie 2010, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G.G., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și pe cale de consecință, pârâtul a fost obligat să plătească suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, autorul reclamantei a fost privat de libertate o perioadă de aproximativ 3 ani și că, înainte de a fi privat de libertate, acesta a fost monitorizat de agenții de securitate.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă - prin Decizia civilă nr. 638 din 8 noiembrie 2010, a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr. 73 din 23 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul București, în contradictoriu cu reclamanta G.G. și pe cale de consecință: pârâtul a fost obligat la 30.000 euro cu titlu de daune morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, autorul Ț.V. a fost condamnat la 8 ani închisoare și 5 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale.

Împotriva deciziei civile mai sus menționată a declarat recurs Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o ca fiind nelegală, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - deoarece:

- Instanța de apel în mod greșit a obligat Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, către reclamantă la suma de 30.000 euro cu titlu de daune, deoarece prin Decizia nr. 1358 din 21 octombrie 2010 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de constituționalitate a prevederilor art. 5 alin. (1), teza 1 din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, iar prin Decizia nr. 1354 din 20 octombrie 2010 au fost declarate neconstituționale prevederile art. I pct. 1 și art. II din O.U.G. nr. 62/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 și pentru suspendarea aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005.

- Autorul Ț.V., tatăl reclamantei, a fost membru al unei organizații legionare (șef de cuib) și prin urmare trebuia să se respingă acțiunea reclamantei ca inadmisibilă.

- Dreptul la repararea unui prejudiciu moral este un drept de natură exclusiv personală ce nu se poate transmite prin moștenire, moștenitorii putând doar continua acțiunea introdusă de autorul lor.

- Suma de 30.000 euro cu titlu de daune, acordată reclamantei este exagerat de mare.

Recursul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este nefondat pentru cele ce preced.

Hotărârea recurată a fost dată sub imperiul conținutului art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 62/2010.

După pronunțarea acesteia a fost dată Decizia Curții Constituționale nr. 1358 din 21 octombrie 2010 publicată în M. Of. nr. 761/15.11.2010 prin care dispozițiile art. 5 alin. (1) lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, au fost declarate neconstituționale.

Cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale pronunțate în controlul de neconstituționalitate a posteriori, art. 147 alin. (4) din Constituție arată că la data publicării lor în M. Of. al României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.

Art. 147 alin. (1) din Constituție și art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 prevăd că dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

Prin urmare, deciziile Curții Constituționale nu abrogă și nici nu modifică prevederile legale ci împiedică procedura de efecte de către dispozițiile declarate neconstituționale până la intervenția legiuitorului.

Dacă puterea legislativă sau executivă nu respectă această cerință, sancțiunea declarării neconstituționale a sancțiunii declarării neconstituționale a unui text nu este abrogarea lui, ci încetarea efectelor sale juridice.

În speță, încetarea efectelor juridice a dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din teza I din Legea nr. 221/2009, înseamnă că, la data judecării recursului nu se mai poate ține cont de o dispoziție declarată neconstituțională ci, în aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenit reclamantei, sunt avute în vedere criteriile doctrinare și jurisprudența în materie.

Autorul Ț.V. a fost condamnat de Tribunalul Militar Iași la 8 ani închisoare corecțională și 5 ani interdicție corecțională pentru săvârșirea infracțiunii de uneltire contra ordinii sociale. De asemenea, autorului i-a fost confiscată toată averea. Acesta a fost arestat la data de 21 octombrie 1959 și a fost pus în libertate la data de 4 octombrie 1962 conform Decretului de grațiere nr. 722/1962.

Susținerea recurentului în sensul că reclamanta (fiica autorului) nu poate beneficia de daune morale în condițiile art. 5 alin. (1), deoarece autorul a făcut parte dintr-o organizație legionară, fiind șeful unui cuib de legionari, nu poate fi primită deoarece nu se coroborează cu probele existente la dosarul cauzei.

De asemenea, nu poate fi primită nici susținerea recurentului potrivit căreia suma de 30.000 euro, cu titlu de daune morale către reclamantă, este exagerat de mare, pentru următoarele considerente:

Prejudiciul moral nu se poate rezuma la determinarea „prețului” suferinței psihice, care nu poate fi cuantificată, ci presupune aprecierea tuturor consecințelor negative ale prejudiciului, precum și ale implicației acestuia pe planul vieții personale, sociale și/sau profesionale ale persoanei care invocă existența prejudiciului.

Daunele morale, ca echivalent al prejudiciului moral, constituie o componentă a pagubei invocate de către cel condamnat pentru vătămarea intereselor personale nepatrimoniale cum ar fi libertatea de mișcare și de exprimare, onoare, reputația, imaginea în societate și în familie a persoanei respective.

Prin privarea de libertate, ca urmare a stării de detenție, drepturile și libertățile fundamentale ale autorului reclamantei au suferit o atingere serioasă, iar traumele psihice și suferințele fizice provocate trebuie să fie reparate prin acordarea unor despăgubiri de vreme ce acesta a avut de suportat, atât în perioada detenției, cât și ulterior, o serie de consecințe pentru că a fost izolat de colectivitate și de familie, a suportat un regim de detenție, iar după liberarea din penitenciar a încercat să se angajeze însă nu a reușit.

Autorul reclamantei - decedat la data de 11 februarie 1976, a suferit pe plan fizic și psihic, iar suferințele sale trebuie să fie reparate prin acordarea de despăgubiri.

Prin urmare, suma de 30.000 euro, reprezentând daune morale acordate reclamantei în calitate de fiică a autorului, este îndestulătoare.

Cuantificării prejudiciului moral, în speță, i s-a dat o apreciere rezonabilă, echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real suferit de cel în cauză.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 221/2009 reclamanta este îndreptățită să primească daunele morale în cuantum de 30.000 euro, întrucât este fiica autorului Ț.V.

Așadar, față de cele reținute, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București împotriva Deciziei nr. 638A din 8 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2011.