Subrogated claim by credit insurer for unpaid trade receivables and the sufficiency of partial payment to establish the risk of non-payment under Law 136/1995
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the insurer's appeal, reversed the lower courts' dismissals, and ordered the debtor company to pay $40,295 in USD equivalent lei to the insurer, along with 54,000,000 lei in legal costs, establishing the insurer's right to subrogation. The dispute arose from a credit insurance policy under Law 136/1995, where the insurer paid a foreign insured party for unpaid electronic equipment after the domestic debtor defaulted on a $55,270 invoice; the lower courts had previously dismissed the insurer's recovery action, arguing that commercial disputes between the buyer and seller invalidated the risk of non-payment and that the insurer failed to prove the debtor's bad faith. The Supreme Court ruled that the insurer fulfilled its contractual obligation by paying the net loss for the risk of non-payment, as demonstrated by the debtor's partial payment which confirmed the debt, and determined that Article VII(6) of the insurance conditions regarding disputes between the insured and debtor did not apply to bar the subrogated action.
Legislator headnote
AI generatedart.312 (2) Cod procedură civilă; Subrogated claim by credit insurer for unpaid trade receivables and the sufficiency of partial payment to establish the risk of non-payment under Law 136/1995: The dispute arose from a credit insurance policy under Law 136/1995, where the insurer paid a foreign insured party for unpaid electronic equipment after the domestic debtor defaulted on a $55,270 invoice; the lower courts had previously dismissed the insurer's recovery action, arguing that commercial disputes between the buyer and seller invalidated the risk of non-payment and that the insurer failed to prove the debtor's bad faith. The Supreme Court ruled that the insurer fulfilled its contractual obligation by paying the net loss for the risk of non-payment, as demonstrated by the debtor's partial payment which confirmed the debt, and determined that Article VII(6) of the insurance conditions regarding disputes between the insured and debtor did not apply to bar the subrogated action.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural provision cited in the operative part to justify the admission of the appeal and the modification of the lower court's decision.
Full text
La 28 ianuarie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de S.C. Asigurare Reasigurare „A.” SA Cluj Napoca împotriva deciziei civile nr.701/2001 din 14 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj-Secția Comercială și de Contencios Administrativ.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 14 ianuarie 2003 iar pronunțarea deciziei s-a amânat la 28 ianuarie 2003.
C U R T E A
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 28 decembrie 1999 reclamanta S.C. Asigurare Reasigurare ”A” SA Cluj Napoca a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta S.C. „R.L.” Cluj să fie obligată la plata sumei de 42.296 USD, reprezentând despăgubiri și dobânzi.
Tribunalul Cluj-secția comercială, prin sentința civilă nr.1261 din 28 iunie 2000 a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință ,s-a reținut că, potrivit art.22 din Legea 136/1995 este condiționată nu numai de momentul producerii riscului asigurat ci și de faptul ca asiguratorul să fie îndreptățit să-și recupereze prejudiciul produs lui față de fapta terțului.
Din probele administrate rezultă că între pârâtă și partenerul extern au existat divergențe, fapt ce a determinat-o pe pârâtă să nu efectueze plata și prin urmare nici reclamanta nu era ținută la despăgubiri în locul pârâtei care, nu s-a dovedit să fi fost de rea credință.
Apelul declarat de reclamanta S.C. Asigurare Reasigurare „A.” SA a fost respins ca nefondat ,prin decizia civilă nr.701/14 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Cluj-secția comercială.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta,criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală ,ca urmare a aplicării greșite a legii, ceea ce a dus la concluzia că pârâta nu a fost de rea credință în refuzul achitării prețului către partenerul extern.
O altă critică se referă la greșita interpretare a dispozițiilor cap.VII art.VII 6 din Legea 136/1995 cu referire la disputele dintre asigurat și pârâtă.
Recursul este fondat.
La cererea asiguratului extern OVP „O.” S.R.O. adresată reclamantei și prin care se arăta că va continua relațiile comerciale cu pârâta în anul 1998 ca și cu un an în urmă, reclamanta a emis polița de asigurare RF nr.1574.
La data de 9 aprilie 1998 asiguratul OVP „O” S.R.O. a livrat pârâtei S.C. „R.L.” SA echipamente electronice emițănd factură în valoare de 55.270 USD, scadentă la 24 mai 1998.
Din prețul datorat, pârâta a achitat așa cum recunoaște prin întâmpinare (fila 30 fond), suma de 14.975 USD, iar pentru diferența de 40.295 USD, asiguratul extern s-a adresat reclamantei, în calitate de asigurător.
La 16 aprilie 1999, reclamanta a achitat asiguratului suma pretinsă în baza poliței de asigurare având în vedere că asiguratul achitase prima de asigurare.
Polița de asigurare (fila 6) prevedea obligația asigurătorului, în speță a reclamantei de a plăti dauna netă constatată cu privire la riscurile de neplată ale cumpărătorului.
În baza acestui contract ferm, reclamanta nu a făcut decât să plătească riscul asigurat, din care chiar pârâta achitase o parte, ceea ce justifică acțiunea în regres a acesteia.
Împrejurările reținute de către instanțe în sensul că reclamanta trebuia să nu acorde despăgubirea atâta vreme cât între părțile contractante existau neînțelegeri și trebuia de asemenea să constate dacă exista riscul asigurat, sunt neîntemeiate iar dovada existenței riscului asigurat a fost demonstrată chiar de plata parțială făcută de pârâtă.
În raport cu termenii fermi ai contractului de asigurare, se constată că în efectuarea despăgubirii au fost avute în vedere dispozițiile Legii 136/1995 iar cap.VII art.VII 6 din condițiile de asigurare nu-și găsesc aplicabilitate în cauză.
Prin urmare, se constată că ,acțiunea în regres formulată de reclamantă este întemeiată în parte și anume cu privire la despăgubirile solicitate, întrucât reclamanta a renunțat la judecată pentru dobânzile pretinse.
În consecință, în baza art.312 (2) Cod procedură civilă se va admite recursul și modifica decizia atacată și admițându-se apelul se va schimba sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul reclamantei S.C. Asigurare Reasigurare „A.” SA Cluj Napoca împotriva deciziei nr.701/14 iunie 2001 a Curții de Apel Cluj, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiași părți și schimbă în tot sentința nr.1261din 28 iunie 2000 a Tribunalului Cluj-Secția comercială și de contencios administrativ și admite acțiunea modificată a reclamantei și obligă pârâta S.C. „R.L.” SA Cluj Napoca la plata sumei de 40.295 USD în echivalent lei la cursul din ziua plății, reprezentând despăgubiri, precum și la 54.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 ianuarie 2003.